Tocmeala pe morti

Alex Mihai Stoenescu: Sa intre cu boata!? Ce inseamna?

Gheorghe Diaconescu: Nu stiu, dar si eu si ceilalti am retinut interventia exact, datorita pitorescului ei. In timp ce ne aflam acolo, apare Radu Balan. Agitat, sarise pe o fereastra din cladire, ceva de genul asta. Ne-a povestit (lui Popescu, Macri, Mihalea, Diaconescu, aflati in incapere - n.a.) ca in momentul in care manifestantii au ajuns in fata sediului, a coborat si a discutat cu ei. Balan s-a prezentat. Manifestantii n-au avut nici un fel de gesturi si cuvinte nepotrivite fata de el. Au aflat cine este si oamenii i-au spus ca nu au nimic cu partidul, dar de ce nu ne dati lapte, carne... revendicari economice. A incercat sa le explice, sa promita, insa, la un moment dat, un grup violent a atacat din nou cladirea, fara nici o legatura cu cei cu care discuta. In acest moment, aproximativ orele 14:00-15:00, in ziua de 17 decembrie, am sunat pe TO la Popovici. Nu puteam sa-i vorbesc in clar, dar i-am spus: "Aici este altceva...". "Ce altceva?" - m-a intrebat. "Eh, este o nemultumire de alta natura." Am folosit un limbaj voalat ca sa inteleaga ca era vorba de o manifestatie politica. Popovici tot nu intelege si imi spune: "Trebuie sa stiu ce e acolo". Atunci i-am raspuns: "Nu exista temei pentru treaba noastra, e politic...". Popovici a lasat un moment de tacere, iar eu, crezand ca nici acum nu a inteles exact, am revenit: "Este o manifestatie impotriva tovarasului Ceausescu". Procurorul general nu a avut nici o reactie, motiv pentru care am si crezut ca nu mai este la telefon. Am inchis telefonul, insa dupa aproximativ 30 de minute…

Numai putin! Care era in opinia dumneavoastra sensul acelor cuvinte, in opinia dumneavoastra ca inalt magistrat?

Ca nu este vorba de o actiune a unor forte dusmane impotriva statului si ca actele de distrugere se petrecusera in timpul unei miscari politice indreptate impotriva sefului partidului si statului. Cauza era evident economica. Sa revin!

Va rog.

Dupa aproximativ 30 de minute am fost chemat de generalul Macri, care mi-a comunicat ca mi s-a repartizat un birou separat si nu mai particip la discutiile colectivului. Am fost foarte mirat si chiar ofensat.

"Diaconescu este tradator!"

Sa reamintim ca erati procurorul-sef adjunct al tarii si, nu numai prin puterile conferite de lege, ofiterii de orice grad trebuiau sa fie foarte atenti.

Eu asa cred. M-am dus sa vad biroul; era, mi se pare, al loctiitorului sefului Securitatii. Toate telefoanele erau deconectate, inclusiv telefonul interior. Asta m-a facut sa cred ca s-a schimbat atitudinea fata de mine. Ulterior am aflat ca telefonul lui Popovici era ascultat si ca Elena Ceausescu a fost informata asupra discutiei mele cu Popovici. Ea l-a sunat pe Postelnicu si i-a spus: "Diaconescu este tradator!". Nu am ramas in acel birou, dar nici nu stiam ce sa fac, plus ca eram, firesc, ingrijorat. Nu trec cateva minute si ma suna chiar Postelnicu, acesta anuntandu-ma ca Elena Ceausescu m-a declarat tradator.

Ce ati facut mai departe? Dar sa subliniem ca in acel moment inca nu cunosteati declaratia Elenei Ceausescu.

Am aflat ca va fi o teleconferinta. M-am deplasat in sala care fusese amenajata special pentru audierea ei, in cladirea Inspectoratului, insa Macri mi-a spus pe un ton vizibil jenat ca sedinta din acel loc are un caracter operativ, intern si am fost respins, invitat sa parasesc sala. Atunci m-am interesat si m-am dus la centrala telefonica, unde, spre suprinderea mea, l-am gasit pe colonelul Filip Teodorescu. Cum teleconferinta intarzia, am avut ocazia sa discut cu el si sa inteleg ca si el avea anumite rezerve fata de cursul evenimentelor. Am audiat impreuna teleconferinta. In timpul teleconferintei s-au auzit focuri de arma automata, era munitie de manevra. Se tragea inclusiv din cladire. Oamenii erau in strada, la ferestre, pe terase. Am aflat ca fusese atacata unitatea militara, dar si Inspectoratul. Stiu ca s-a folosit munitie de manevra. La terminarea teleconferintei s-a dat ordinul de inarmare cu gloante de razboi. A fost un moment infiorator. Coboram pe scari si vedeam lucratori in civil ai Militiei exultand de bucurie. Nu pot sa-l uit pe unul care a strigat: "Si frati-miu daca vine in fata trag!".

Militienii se inarmau

I-ati vazut cum se inarmau? In procese au negat.

Majoritatea se inarmau cu pistoale. Cu arme automate s-au inarmat echipe de Militie imbarcate in ARO si au plecat cu armele pe fereastra. Erau imbracati civil.

Pentru mine este important ce spuneti. Si pentru reconstituirea folosirii focului in seara de 17 decembrie. Va rog sa continuati.

M-am dus direct la Procuratura, mi-am recuperat procurorii si le-am spus: "Opriti-va si cautati-va un loc de dormit, nu mai mergeti la hotel". Eu am stat la procurorul Ieronim Ursu doua nopti. Isi luase eticheta de pe usa apartamentului si de la cutia de scrisori. Peste noapte a fost infernal. Se tragea ca la razboi, mult aiurea. Toata noaptea a parait focul automat. N-am mai iesit pana in 18 dimineata din casa.

Atunci, sa continuam acum cu 18 decembrie si, pe masura ce imi continui eu cercetarile, putem reveni.

Da, mi-ar conveni asa. Dimineata am mers la Procuratura. Atat cat aflasera, erau multi morti. Am dat telefon la Procuratura Generala si am vorbit cu directorul Directiei Anchete, Comsa Dorel. Sa trimita cu avionul doi procurori criminalisti care sa coordoneze activitatea de identificare a cadavrelor. Au fost trimisi Ovidiu Petrescu si Vasile Greblea (seful laboratorului criminalistic). Lui Tilinca i-am ordonat sa nu mai trimita pe nimeni la penitenciar si sa se mobilizeze toti la autopsii, coordonate de cei doi criminalisti. De acolo m-am intors la Inspectorat, pentru a obtine informatii. Aparuse Nuta. El ne-a informat ca cei mai multi morti sunt la Spitalul Judetean, la serviciul medico-legal, dar ca sunt si la alte spitale. Am cerut celor de la MI sa le aduca pe toate la serviciul medico-legal.

Cum au murit 11 oameni

Care era situatia acolo?

In cursul diminetii, in jurul orelor 11:00-12:00, fusesera aduse la Spitalul Judetean, serviciul medico-legal, 42 de cadavre. Erau asezate pe jos, pe coridoare. In serviciul medico-legal erau doar doua mese de prosectura. Mortii acestia proveneau din strada, in marea majoritate, si din spital, care nu au putut fi salvati. Din cei 42 de morti au putut fi identificati atunci 13, pentru ca aveau acte la ei sau fisa clinica adusa din spital. Pana seara s-au strans 56 de cadavre.

Aici putem intercala datele din dosarul Procuraturii.

Cateva aspecte: o parte dintre cadavre erau imbracate foarte sumar, prea sumar ca sa fi iesit in strada in decembrie, noaptea, in maieu, in papuci, femeile in capot, o tanara era in furou. Era de neinteles. Interesandu-ma si punandu-l pe colonelul Slabu Mihai sa cerceteze acest caz, in ianuarie 1990 am aflat ca intr-un cartier din Timisoara s-a deschis foc necontrolat de arma automata si gloantele au secerat persoanele iesite in balcoane. Trei "revolutionari" beti au orbit vizorul unui TAB cu o sticla de ulei, i-au batut pe soldati, dupa care unul dintre ei a intrat in habitaclu si s-a urcat pe scaunul mitraliorului. A declansat dispozitivul (probabil fara intentie) si a produs 11 morti.

Cum poate fi verificat acest caz?

Cazul poate fi documentat cu seful Directiei Procuraturii Militare, pentru cercetarea dosarului, si direct cu colonelul Slabu. In ce priveste cadavrele, am dat in toate cazurile dispozitii scrise de efectuare a expertizei medico-legale, intocmirea de formulare si s-a incheiat un proces-verbal pentru fiecare cadavru. Documentele contineau descrierea vestimentara, fizica, ranile, anumite semne particulare. S-au facut fotografii judiciar-operative de catre echipa speciala a Militiei condusa de colonelul Ghircoias, seful Inspectoratului de criminalistica al IGP. Nu s-au facut autopsii pentru ca nu era timpul, nu erau nici mijloace - acolo erau trei medici si doua mese. S-a facut constatare medico-legala, care este o examinare mai sumara decat autopsia. De exemplu, daca a fost un caz strivit de tanc, ce sa-l mai deschizi? La majoritatea cadavrelor, orificiul de intrare era in zona pectorala, s-a facut incizie, s-a gasit proiectilul, a fost prelevat in prezenta procurorului, a medicului legist, ofiterului de judiciar al judetului, plus lucratorul criminalist (fotograf - n.a.) sub supravegherea celor doi criminalisti de la Bucuresti. In conditiile de acolo nu se putea face mai mult. S-a intocmit un dosar pentru fiecare cadavru, deci 56 de cadavre in ziua de 18 decembrie. Procurorii au plecat cu dosarele de acolo, iar criminalistii cu filmele pentru developare la Inspectorat. Precizez ca in noaptea aceea au disparut filmele.

"Nu va mai bagati peste mine"

Ne apropiem de cazul cadavrelor furate.

In jurul orei 20:00 din ziua de 18 decembrie am fost chemat la spital de sefa Directiei sanitare, doctor Rodica Novac, care era ingrijorata ca n-are unde sa puna cadavrele si exista pericolul unei infectii intraspitalicesti. Ea se duce la partid sa-l informeze pe Coman in legatura cu aceasta situatie. Cadavrele proveneau prin moarte violenta, in marea majoritate prin foc de arma. Din acest punct de vedere, lucrurile erau clare. Rodica Novac m-a insotit la CJP si l-a informat pe Coman acelasi lucru. De acolo am plecat acasa la Ursu, dar dupa 30 de minute a telefonat Nuta: "Veniti repede la Inspectorat, va trimit o masina!". Am fost dus intr-o sala unde fusese amenajat un prezidiu la care stateau Macri, Nuta, Mihalea si cred ca si Sima, dar nu sunt sigur. Fara Coman. Am fost invitat sa iau loc in sala, unde se aflau circa 30 de persoane. Chestiunea aceasta, invitarea mea in sala in loc de prezidiu, m-a deranjat, era ofensatoare. Eram totusi procurorul-sef adjunct al tarii. Generalul Nuta a luat cuvantul si a anuntat ca s-a hotarat sa se faca alte autopsii, fiindca cele de la spital nu sunt edificatoare, motiv pentru care cadavrele trebuie duse la Bucuresti in noaptea asta. Eram cu capsa pusa. Astia luau hotarari intr-un domeniu care imi apartinea. Am intervenit din sala pe un ton iritat: "Nu e nevoie de asa ceva, problema este a noastra, omorurile sunt de competenta Procuraturii, nu a Militiei". Macri si apoi Nuta au insistat pe transportarea lor la Bucuresti. Am ramas pe aceeasi pozitie, creandu-se un evident moment de tensiune intre mine si cei doi.

De precizat aici ca erau totusi 30 de martori la scena asta.

Intr-adevar. Atunci au intrerupt sedinta si am fost invitat intr-un birou alaturat. Am intrat eu, apoi Nuta, Mihalea si Macri. Interventia lor a mers de la "Va rog, va implor", pana la "Nea Gigi da-o in p...m...". Eram furios si le-am repetat iritat: "Nu va mai bagati peste mine. Ce v-a apucat cu chestia asta?". Nuta imi spunea : "Nu e nici o problema", adica nimic ascuns, insa evident ascundeau ceva, un ordin de la Bucuresti. Apoi era si statutul meu, ca urmare a ordinului Elenei Ceausescu, si era normal sa fiu foarte atent cu tot ce se intampla. "Ce s-a intamplat? - ii tot intrebam. Va doare pe voi capul dintr-o data de autopsii." Nuta a repetat: "Nu e nimic, nea Gigi". Cum sa nu fie nimic, cand ei intrau peste atributiile mele?

Problema cadavrelor

Este posibil sa fi crezut atunci ca este vorba de o desarcinare a dvs. din ordin superior?

Ba bine ca nu! "Nu dau dispozitie scrisa" - le-am spus. "Ce va costa?" - m-a intrebat Macri. "Nu ma costa nimic. In 10 minute pot sa o fac: pun formularele la masina, dar daca nu imi spuneti despre ce e vorba, nu dau dispozitie. Eu nu consider ca e cazul unei autopsii la Bucuresti." Lucrurile au ramas asa si am plecat acasa la Ursu. Acolo m-a sunat Stanculescu si m-a anuntat ca a doua zi la 7:00 sunt asteptat la Coman. Vazand ca sunt mereu sunat, plus deranjul familiei Ursu, am parasit apartamentul acestuia si m-am dus la hotel.

Ce s-a intamplat a doua zi?

A doua zi (19 decembrie 1989 - n.a.), la 7:00 m-am deplasat la CJP, unde era Coman impreuna cu cativa ministri si secretari ai CC - parca Mihalache, Pacoste, unul cu tineretul. Discutau deja si discutau problema cadavrelor, pornind de la pericolul de infectie intraspitaliceasca. Se faceau fel de fel de propuneri din partea celor prezenti: sa-i ingroape intr-o unitate militara, astfel ca rudele lor sa nu mai faca manifestatie. Altii au propus sa fie inhumati in afara judetului. Acolo s-a vehiculat cifra de 40 cadavre neidentificate. Atunci am cerut lui Radu Balan sa-l aduca pe primarul Mot, pentru ca inhumarea cadavrelor neidentificate era obligatia Primariei. Am vorbit cu Tilinca sa pregateasca procurorii care sa elibereze autorizatii de inhumare.

Exista o procedura legala pentru inhumare?

Din cate imi amintesc, obligatia de inhumare intervenea dupa 48 de ore de la constatarea decesului. Altfel, era nevoie de o ordonanta care sa deroge de la regula. Fara unul din aceste documente, cimitirele nu aveau voie sa inhumeze. Mot a luat legatura cu Tilinca prin telefon. In acel moment, Coman m-a tras cu el spre fereastra, avand in mana un servetel de hartie cu care se stergea de grasime, mancase ceva. Mi-a spus in soapta ca este suparare mare de tot din partea tovarasei Elena, ca trebuie sa mai tac si cum sa spun asa ceva la telefon (referire la convorbirea cu Popovici - n.a.). "Cei 41 au trecut fraudulos frontiera." "Imposibil, am raspuns, pentru ca pentru fiecare cadavru este constituit un dosar inregistrat, stampilat la Procuratura Timis." Coman: "Baietii au facut curat si la serviciul medico-legal si la spitale", inclusiv ruperea filelor din registrele de intrare, a foilor de observatie clinica a celor tratati anterior. La proces am aflat ca de asta s-a ocupat Ghircoias, in calitate de comandant al unei echipe care a plecat la Bucuresti cu cadavrele.

Sa inteleg ca, daca nu se incinerau si se facea autopsia, cazul cadavrelor furate disparea?

In primul rand, daca emiteam eu dispozitie scrisa. Ulterior, stand de vorba cu demnitarii partidului adusi la Caminul Haiducului in 22-24 decembrie, am constatat ca Postelnicu cunostea foarte bine situatia, in amanunt, masini de la Comtim, ce culoare aveau, unde s-a facut transbordarea. Lantul deciziei fusese Elena - Bobu - Coman. Chiar mi-a reprodus ordinul Elenei Ceausescu: "Sa se ocupe Nuta, ca ala e mai dracos". Pe linie MI au actionat Postelnicu, Nuta si Macri. Ordinul Elenei Ceausescu a fost dat inca din seara de 18 decembrie.

"Coman mi-a cerut sa distrug documentele"

Asadar, nu exista vreun dubiu asupra participarii lui Coman la cazul cadavrelor furate?

Coman mi-a cerut sa distrug documentele, dosarele. A facut si gestul acela, strivind intre degete servetelul de hartie. M-am dus la Procuratura si, impreuna cu Ovidiu Petrescu, Greblea si criminalistul-sef de acolo, Chindris, i-am cerut lui Tilinca sa fie aduse toate dosarele la mine. Unele aveau procese-verbale in creion, altele batute la masina. Am ordonat: "Asa cum sunt, fiecare mapa cu ordonanta, procesul-verbal si actul medico-legal sa fie aduse in birou la Tilinca". In prezenta martorilor de mai sus am constituit doua pachete mari din hartie de ambalaj legate cu sfoara, am scris personal pe ele numarul de dosare si am semnat. I-a ordonat lui Tilinca sa le puna in caseta casei de fier si daca este intrebat sa spuna ca sunt luate de mine. Mi-am luat aceasta masura de precautie pentru ca, afland de furtul cadavrelor si de distrugerea actelor de la spitale, eram foarte vulnerabili, putand sa ne fie luate foarte usor si dosarele. Cladirea Procuraturii era pazita de un portar. Dosarele au ramas acolo pana pe 22 decembrie, cand, dupa anuntarea preluarii puterii de catre FSN, i-am cerut lui Tilinca sa scoata dosarele si sa dea ordonanta de declinare a competentei in favoarea Procuraturii Militare Timisoara, pentru ca cine a tras erau militari. Toate cadavrele au fost apoi identificate la Timisoara pe baza dosarelor intocmite si salvate astfel.

Ordinele lui Ceausescu

Domnule general, vreau sa va prezint o incercare neprofesionista, nu sunt jurist, dar intemeiata pe logica, o incercare de constructie juridica in legatura cu decretarea/proclamarea starii de necesitate la 17 decembrie 1989. Va rog sa o priviti, eu incerc sa demonstrez aici ca ordinele lui Ceausescu de implicare a Armatei si de folosire a munitiei de razboi au fost neconstitutionale si ilegale (Am prezentat constructia juridica asupra caracterului neconstitutonal si ilegal al ordinelor lui Nicolae Ceausescu in legatura cu evenimentele de la Timisoara).

Proclamarea este numai aspectul formal al instituirii starii de necesitate. Inainte de a proclama trebuie sa existe un act de decizie. Prin urmare, pentru ca presedintele sa proclame starea de necesitate trebuia sa o ia pe una din doua cai: calea normala - convoca Consiliul Apararii, propunea si examina textul declararii starii de necesitate si il inainta Consiliului de Stat. Acesta, avand in vedere ca MAN era intre sesiuni, proclama starea de necesitate potrivit legii. Calea de urgenta: potrivit prevederilor art. 75, alin. 14 din Constitutie, presedintele proclama starea de necesitate, dar numai dupa ce exista actul juridic, adica un decret prezidential.

Ceausescu nu a respectat nici una dintre aceste cai. Constat cu surprindere. Ati avut vreun moment in care, ca jurist, sa verificati sau sa constatati legalitatea starii de necesitate anuntate atunci?

Nu aveam posibilitatea sa verific si nici nu era problema mea. La Timisoara era si Bracaciu. Dar in ziua de 20 decembrie 1989, pe la ora 12:00 noaptea, l-am surpins pe Ion Coman vorbind la telefon cu Bucurestii, la capatul celalalt al firului aflandu-se Dumitru Apostoiu, consilier al presedintelui pe probleme juridice. Cand m-a vazut, Coman a spus: "Discutam problema decretarii starii de necesitate. Eu nu ma pot intelege in termeni juridici cu Apostoiu" si imi da telefonul. Apostoiu se chinuia sa nasca un text. Se vedea ca este o improvizatie si ca este singur. Nu-l ajuta nimeni. N-as putea sa va spun daca Coman l-a sunat pe Apostoiu, ingrijorat de lipsa acelui document fundamental, sau Apostoiu a cerut lamuriri de la Timisoara asupra unor detalii. I-am dat cateva sugestii despre cum trebuie sa sune decretul, dar finalmente nu mi s-a transmis textul acestui document. Dupa revolutie, in timpul proceselor, am aflat ca textul decretului de instituire a starii de necesitate a ramas in ciorna. Mult mai tarziu am aflat si detaliul ca textul a ramas in masina de scris, in clipa in care s-a anuntat sinuciderea lui Milea. S-a creat panica, biroul a fost abandonat, textul nu a fost terminat si nici dus la semnat.

Cred ca este vorba de proclamatia din 20 decembrie. A mai fost si cea din 22 decembrie. Aceste decrete nu acopera perioada 17-20 decembrie.

Intr-adevar! Va promit ca va ajut sa supuneti aceasta constructie juridica unor specialisti din Consiliul Legislativ si de la Curtea Constitutionala.

Va multumesc.