Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Procurorul care coordoneaza cercetarile, Dora Molnar, sustine ca nu a gasit pana acum motive pentru audierea celor implicati.
Pseudoancheta la Parchetul Cluj
Cercetarile in dosarul traficului de organe de la Cluj au intrat in zona crepusculara a expectativei. Dora Molnar, procuroarea care coordoneaza ancheta, care este in acelasi timp si sefa Departamentului de crima organizata, nu a gasit pana in momentul de fata motive sa audieze toate "personajele" denuntate de intermediarul-donator Iulian Iacob. Jurnalul National solicita procurorului general Ilie Bortos ca ancheta sa fie preluata de procurorii Parchetului General, unde speram ca praful sa nu se astearna pe filele dosarului.
Dupa cum Jurnalul National a dezvaluit, Iacob Iulian, brasoveanul care din donator a devenit intermediar pe piata neagra a organelor, s-a autodenuntat la Parchet la inceputul lunii martie a acestui an. Acesta a depus o plangere la Inalta Curte de Casatie si Justitie, inregistrata cu numarul 4519/8.03/2005. Dupa audierile de rigoare in fata procurorilor, dosarul traficului de rinichi a fost trimis la Cluj. Dupa aproximativ doua saptamani, aici departamentul zonal al Procuraturii specializate in lupta impotriva Crimei Organizate a inceput instrumentarea cazului. Insa, dupa cum era de asteptat in Romania, "eficacitatea" sistemului de cercetare penala si-a spus din nou cuvantul. Ca doar in cazul pe care trebuia sa-l clarifice procurorii clujeni era vorba despre "actori" cu greutate: directorul Institutului de Urologie si Transplant Renal din Cluj, prof. dr. Mihai Lucan, ex-ambasador al Romaniei la Vatican, Iuliu Pancratiu Gheorghiu, dar si juristul clinicii, Emil Sabau, ex-presedintele organizatiei de tineret Cluj a fostului partid ApR.
DOSAR PRAFUIT. Primul si de fapt singurul care a fost chemat la audieri a fost Iacob Iulian. Potrivit informatiilor in posesia carora redactia noastra a intrat, declaratiile date de acesta procurorilor clujeni au avut loc la inceputul lunii aprilie. In rest, nici picior de doctor pe la Parchet, nici "voce" de ambasador sau jurist pe holurile cercetarilor penale. De atunci s-a lasat tacerea deasupra Clujului. In acelasi timp, deasupra dosarului lui Iacob Iulian au inceput sa se astearna straturile de praf. Ca doar ignorarea dosarelor in Justitie, atunci cand ceva nu convine, este o metoda pe care procurorii o stapanesc extrem de bine in Romania. Asta in pofida faptului ca "predocumentarea" cercetarilor fusese inceputa si de politistii din cadrul Serviciul de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog al Politiei judetului Brasov. Fapt care ne-a fost confirmat de seful biroului, comisarul-sef Adrian Vladoiu. "Intr-adevar, dupa depunerea plangerii la Parchetul Bucuresti, am incercat sa-l identificam pe Iacob Iulian, fapt care s-a dovedit foarte greu de realizat pentru ca acesta nu avea un domiciliu stabil. Pana la urma, am avut o intalnire cu el in care mi-a dat o declaratie cu lux de amanunte, pe care am inaintat-o catre Procuratura din Cluj, acolo fiind cei care coordoneaza aceasta ancheta. Cand am aflat ca in Brasov exista si un alt donator pe care l-a racolat Iacob, am incercat sa-l contactam si pe acesta, numai ca, din cate am aflat, el locuieste intr-un sat de prin Vaslui", ne-a precizat Vladoiu.
PSEUDOAUDIERI. Dupa cum ati putut citi in numerele ziarului nostru, reporterii Jurnalului National au discutat cu Emil Sabau, omul in jurul caruia planeaza multiple semne de intrebare, in legatura cu filiera de intermediere cu organe pentru clinica renala din Cluj. In cadrul interviului, acesta recunostea indirect ca isi aduce aminte de figura donatorului Iacob. Numai ca surpriza si mai mare ne-a fost oferita tocmai de reprezentantii statului, care trebuie sa faca lumina in acest senzational caz. La aproape trei luni de cand s-au demarat asa-zisele cercetari, procurorul clujean care coordoneaza ancheta, Dora Molnar, ne-a declarat faptul ca "putem sta linistiti, deoarece cercetarile continua".
DECLARATIE. Numai ca, in timpul interventiei telefonice, Dora Molnar ne-a oferit dovada modului in care va decurge de acum inainte munca de cercetare. Intrebata daca personajul-cheie al acestui caz, fostul jurist al clinicii clujene, Emil Sabau, a fost invitat pentru declaratii la sediul Parchetului, aceasta ne-a declarat: "Ceea ce pot sa va mai spun este ca Emil Sabau a fost "gasit", dar nu a fost chemat la Parchet, pentru ca nu exista motive destul de intemeiate pentru a-l audia". (!!!) In plus, coordonatoarea anchetei ne-a mai specificat ca, in ceea ce il priveste pe profesorul dr. Mihai Lucan, acesta colaboreaza cu Parchetul si ca este obisnuit cu astfel de situatii. Asta pentru ca, spune procurorul, "de-a lungul anilor au existat numeroase plangeri impotriva chirurgului de la Institutul de Transplant din Cluj, pe aceeasi tema".
Victor Zota: "Piata de organe functioneaza din cauza oamenilor care sunt extrem de saraci"
Victor Zota: Desi m-am luptat ani in sir cu infiintarea Agentiei Nationale de Transplant (ANT), inca din 1997, am reusit sa o cream abia anul trecut. Aceasta datorita unei directive date de Comunitatea Europeana, in care s-a spus foarte clar ca trebuie sa existe si la noi o autoritate de control in domeniul transplantului.
Fondurile ne vin de la Ministerul Sanatatii. Bani au existat, numai ca au fost prost repartizati si prost gestionati. Acum, problema este delicata din alt punct de vedere. Exista bani si ministerul ne-a asigurat suficiente fonduri, cel putin pentru activitatea de pretransplant, pentru crearea tuturor conditiilor unor anumite sectii, pentru ca nu oriunde poti sa declari moartea cerebrala. De aici incepe problema, pentru ca tot acest program al ministerului se opreste in momentul acesta, in momentul declararii mortii cerebrale.
Tot ce urmeaza dupa - operatie, prelevare, transplant - trebuie sa achite Casa Nationala de Sanatate. S-au alocat bani si de catre Casa Nationala, dar ca pentru o operatie obisnuita. Din pacate, transplantul este o operatie scumpa. Fondurile stabilite de cei care au facut lista acum doi ani au fost aberant de mici. De exemplu, un transplant de ficat, care merge pana la 50.000 de euro, Casa il deconteaza cu 5.000 de euro. Sa nu mai vorbim de cati bani plateste Ministerul Sanatatii pentru testele de compatibilitate. Costa 400 de euro o testare HLA, de fapt, o analiza sanguina, necesara analizelor de compatibilitate. Unei persoane care vine pentru compatibilitate trebuie sa i se faca trei-patru teste HLA. Fara testul HLA nu se poate intra nici pe lista de asteptare. Unii si-au platit singuri testul, pentru altii a platit statul.
Legea transplantului a iesit in februarie 1998. Dar ea a iesit, din pacate, cu niste greseli destul de serioase, care au trebuit ulterior corectate. Nu am reusit sa o modific in totalitate, prin intermediul Legii 104/2003. Spre exemplu, Legea transplantului din 1998 nu imi da, sub nici o forma, posibilitatea de a face prelevare de organe de la persoane decedate, dar care nu sunt declarate cu moarte cerebrala. Moartea este in esenta, din punct de vedere etic-medical, moartea trunchiului cerebral. Dar exista si deces la care nu se declara moartea cerebrala, din diferite motive. In acest caz, exista posibilitatea sa prelevezi.
Poate organe mai putin, dar in mod sigur tesuturi. In astfel de situatii, vorbim despre acea stare vegetativa, coma profunda, care poate sa ajunga pana la 10 ani. Legea transplantului din Romania nu permite nici un fel de prelevare de la astfel de cazuri, aflate in coma profunda. Nu putem preleva decat de la persoane cu moarte cerebrala declarata. Din pacate, acestea sunt foarte putine.
Pentru ca nu exista o preocupare foarte serioasa. Noi trebuie sa gasim modalitatile de a-i stimula pe colegii nostri din Anestezie-Terapie Intensiva (ATI) sa declare moartea cerebrala, acolo unde, desigur, este cazul. Declararea unei morti cerebrale nu se poate face decat intr-o sectie de Anestezie-Terapie Intensiva. Practic, acolo putem intalni cazuri de cadavre intretinute in viata de aparate.
Campionii Europei
Din cauza faptului ca in Romania se fac putine transplanturi si din cauza faptului ca avem putini donatori in moarte cerebrala, s-a ajuns la ideea ca romanii nu sunt de acord cu donarea. Nu este adevarat. Rata de refuz in Romania, cel putin in Bucuresti, este sub 20%. Mai putin de 20% din familiile cu care am discutat ne-au refuzat. Este cea mai buna statistica din Europa. Romanii sunt de acord, problema este ca noi nu avem suficiente cadavre declarate in moarte cerebrala. Anul trecut s-au declarat 12 morti cerebrale in toata tara. Asta la o populatie de 20 de milioane.
Aici avem o mare problema. Statisticile arata ca, in Romania, vorbim de o proportie de 85% de donatori vii. Cauza este ca nu avem donatori cadavru. Persoanele aflate in viata pot dona cand vorbim de prelevarea unui rinchi, unei bucati de ficat, chiar si plaman, ca sa nu mai vorbesc de tesuturi. Donatori cadavru nu avem, iar numarul celor care asteapta un organ este in crestere. Lista de asteptare numara 1.500 de bolnavi. Este un numar foarte mare.
Nu, in Romania, o piata neagra a organelor, in adevaratul sens al cuvantului, cum este in alte tari, nu exista. Legislatia este totusi destul de ferma.
Saracia. Piata de organe este rezultatul saraciei, ea functioneaza din cauza unor oameni care sunt extrem de saraci si care provin din tari, de altfel, foarte sarace. In mod sigur, aceasta este cauza. Acest fenomen al vanzarii unor organe este prezent si in Occident. La fel ca in Romania, este valabil acelasi factor, saracia.
Nu este moral. Mai mult, legea pedepseste un astfel de act cu inchisoarea de la trei la cinci ani. Donarea unui organ ar trebui sa fie un act altruist. Vorbim de un astfel de gest in momentul in care donatorul si primitorul nu sunt inruditi genetic. Este obligatoriu ca aceia care vin cu donatori vii, neinruditi genetic, sa fie oarecum inruditi emotional. Adica, nu l-a cunoscut ieri pe strada sau l-a vazut in fata spitalului pe unul care vrea sa isi dea rinichiul si vine cu el. Nu, trebuie sa demonstreze ca l-a cunoscut de cativa ani, ca sunt prieteni. Aceasta inrudire emotionala este totusi importanta.
Suflarea-n iaurt
Toate acestea, pe langa legea care prevede ca donatorul trebuie sa dea o declaratie pe propria-i raspundere ca nu are nici un fel de pretentie materiala sau de alta natura in urma donarii. De exemplu, profesorul Lucan, care conduce clinica de la Cluj, cerea ca acea declaratie sa fie facuta in fata unui notar. Legea nu prevede prezenta unui notar, dar Mihai Lucan voia sa fie un notar prezent, tocmai pentru a nu exista probleme. Chiar si cu aceasta declaratie notariala, au iesit foarte multe discutii, foarte multe cazuri care au atras suspiciunea. Acum, perechile vor trebui sa treaca si prin fata acestui comitet de bioetica. Sunt foarte multi respinsi. Institutul de Transplant din Cluj a fost primul care a pus in aplicare aceasta comisie. Profesorul Lucan a respins multe perechi in ultima vreme, din cauza acestui comitet de bioetica, tocmai pentru ca nu i s-au parut corecte. Comisia de bioetica trebuie sa se convinga de altruismul donatorului.
