Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din relatarile celor care s-au ocupat de pregatirea petrecerii, persoane din cercul puterii si ofiteri de Securitate, ultimul Revelion al Ceausestilor a fost unul obisnuit. Adica asa cum il faceau ei in ultimii zece ani
Petrecerea s-a tinut la Club-bazin Floreasca. Ei ramasesera cu fixul intalnirilor de "club" din vremea "tineretii revolutionare", cand in sarcinile organizatiei comuniste clandestine intra si infiintarea de cluburi muncitoresti. Suna bine cuvantul – jumate burghez, jumate tovaraseste.
Pana la club, Nicolae si Elena Ceausescu faceau de-acasa cativa pasi. Neinsotiti, pe o alee circulata in exclusivitate de ei. Ceilalti invitati ajungeau cu masinile de serviciu dinspre strada. Insotitorii deschideau larg portiera tovarasilor din conducerea partidului, care, acompaniati de neveste, mergeau pe jos spre locul petrecerii. Usor stingheri, cu ganduri statornice la "raspunderile" in fata "tovarasului", barbatii nu prea intindeau consoartelor bratul. Intr-un an, cu burnita marunta in ziua ajunului de An Nou, poleiul ceruise spre seara aleile. Impiedicate de tocuri si stransura deux-pieces-urilor inchise la nasturi si culori, vreo doua invitate dadusera cu dosul de pamant. Tasnisera vesel in ajutor aghiotantii tineri, spre rasul gatuit al colegilor din "obiectivele" plasate printre "feerii".
"Sarbatoare cu caracter sobru" – acesta trebuia sa fie rezultatul pregatirilor de petrecere a Revelionului coordonate de Camil Roguski. Vreo trei saptamani, arhitectul si echipa sa, compusa din 40 pana la 60 de muncitori si tehnicieni, faceau "proiectul". Imensa sala de sport a clubului devenea in final "sala cu brazi". O suta de brazi drepti si semeti, inalti de patru pana la opt metri, trimisi de ocoale silvice fruntase din toate regiunile tarii cu "bogatii conifere". Se montau arborii in suport, se imprastia cetina printre ei si compuneau "feeria". Grea creatie! Dar "tovarasii" asteapta surprize frumoase.
"Tin minte ca intr-un an am facut un fundal dintr-o panza de matase pe care am lipit paiete, a povestit Camil Roguski. 60 de oameni au lipit timp de 15 zile paieta langa paieta. (...) Intr-un an am decorat padurea cu animale salbatice impaiate: ursi, vulpi, caprioare, cerbi. (...) In alt an, m-am gandit la altfel de papusi, la o feerie cu papusi imbracate national. Pe un plan inclinat, veneau din padurea de brazi cete de romani, de tarani, orientati spre punctul central. Locul unde se afla Ceausescu. Proiectul l-am executat cu cooperativa de arta populara din Oradea, care executa papusi de 40-50 cm, imbracate in costumele judetelor respective. Fiecare judet era reprezentat de cate cinci-sase papusi care defilau cu si fara steaguri. Dar in frunte cine se afla? Clasa muncitoare si soldatii! Trei soldati cu arma in mana, un muncitor si o muncitoare si un steag rosu. Lovitura cea mare am dat-o cu Elena Ceausescu. Cand a venit, s-a uitat la papusi, la muncitor si la muncitoare si a exclamat: «Uite-o pe Poliana!». Nu stiu cum se nimerise, dar papusa cu basc semana cu nevasta lui Nicu, cu Poliana."
Daca in amintita "feerie" papusa ce semana cu preaiubita-i fosta nora o binedispusese pe Elena Ceausescu, de neuitat printre membrii CPEx ramasese "feeria de animale a lui Walt Disney". "Un subiect mai sportiv", apreciaza creativul Roguski, dus cu succes la capat de "niste artiste plastice flamande". La spartul targului, tovarasii cu nepoti i-au cerut cate un personaj. Cadou pentru acasa. Pe inventar, ca toate obiectele Ceausestilor, erau si elementele "feeriei". Cum sa le dai?!
Se subintelege ca nici unul dintre inaltii invitati nu-si putea scuza absenta de la Revelion. Nici o veselie insa sa stai la masa asezata in careu si sa te uiti la televizor!
Mai intai asteptasera sosirea lui Nicolae si a Elenei Ceausescu in hol. Cand, catre 10:00, isi faceau aparitia, ii salutau, ca la congres, cu aplauze. Se asezau la locul lor din centrul mesei. Ceilalti, vreo 100, ocupau scaunele conform invitatiei protocolului de partid.
"Oaspetii" vorbeau retinut, inghiteau cu noduri si refuzau chelnerii la turnat in pahare. Mai des ca "gazdele" nu puteau duce paharul ori furculita la gura. Iar "tovarasii" se cam pusesera demultisor la regim. Nici despre haine, masini, bijuterii ori blanuri nu intretineau discutii. Subiecte precum necazurile cu copiii, batranetea – mai ales bolile! – erau interzise. Nici complimente "tovarasei" nu i se puteau face. Ori s-o intrebi, ferit-a sfantul, de case de moda si stilisti preferati! Desi celelalte invitate ii apreciau (in sinea lor) ideea buna de-a fi in noaptea de Revelion singura femeie imbracata in roz pal. Cu cine se sfatuise asupra tinutei? Ca doar Suzana Andreias, menajera, Dida, croitoreasa, si coafeza ii erau statornice confidente...
Si asupra "meniului sarbatoresc" decisese tot Elena Ceausescu. Sobru si acesta, ca "tinutele tovarasesti". Cu nelipsitele preparate traditionale: sarmale, caltabosi, fripturi, vin, tuica si cozonaci. I se prezentase ca orice proiect ce trebuia aprobat. Si ca orice sef cu simt de raspundere, taiase cate ceva pentru "reducerea din buget". Daca s-ar fi povestit lucruri vesele, sotii Ceausescu ar fi avut cu ce-si delecta auditoriul. In ultimii ani, oameni din tara le trimiteau, prin posta, colete. "Trimiteau produse din carne de porc, carnati si afumaturi, foarte bine preparate, relateaza col. (r) Adrian Eugen Cristea. Ba si slanina cu aspect atragator. Se duceau la posta si, fara retinere, scriau pe pachet destinatarul, care era Nicolae Ceausescu din Bucuresti. Altii expediau pachete cu carbuni sau lemne, pentru a avea cu ce sa-si faca, probabil, fripturi sau ca sa se incalzeasca." Se facusera, desigur, verificari de Securitate, dar nu rezultase vreo "actiune dirijata".
La televizor. Invitatii duceau tacamurile la gura si "sorbeau din ochi" programul de revelion al televiziunii. Lautarii nu mai veneau sa cante la capatul mesei. Capul propagandei, "responsabil de resort" si al TVR, anunta ca un vornic la nunta. "Acum urmeaza actorii... ori formatii de muzica populara... corala simfonica..." Pregatit cu luni de zile inainte, vizionat de cateva ori pana sa obtina toate "vizele" pentru a fi transmis, il cunostea ca pe-o poezie.
Grupuri de artisti profesionisti si cete de amatori canta, recita, chiuiesc, doinesc si danseaza. Telespectatorii zambesc sobru – cand spre televizor, cand spre "tovarasul".
Un sfert de ora inainte de miezul noptii, sirul de chelneri intra cu cupele de sampanie. Sala cu brazi incremeneste ca o "padure adormita" – la televizor incepe Mesajul de An Nou al secretarului general. In camera de la subsol, unde s-a inghesuit personalul tehnic, "interesul" e-acelasi. Intepenesc si sotii Ceausescu in vizionarea Mesajului. "Dragii tovarasi si pretini" sunt nevazuti si nestiuti mesagerului care-si asculta discursul ca si cum nu l-ar sti. Cadranul ceasului umple ecranul. Peste "feeria" cu invitati trec ultimele secunde din 1988.
"La multi ani!" Sa traiti, sa traiti, sa traiti... Unul cate unul incolonati, tovarasii trec prin fata cuplului Ceausescu. Straluceste campul matasii din rochia Violetei Andrei. De ce si... de unde?! Afla "tovarasa", poate chiar maine... Dar las-o sa treaca, o data-ntr-un an! "La multi ani!" Sa traiti, sa traiti, sa traiti...
Pe ecran, "tara se bucura" de intrarea intr-un an nou de angajamente si impliniri. Canta Dobrogea, Moldova, Banatul, baritonii, tambalagiii si folkistii. Pe Elena Ceausescu o supara arterita. Obosise stand in picioare pentru urat. Trece vremea – peste-o saptamana isi va sarbatori ziua de nastere la 70 de ani! A obosit si "tovarasul". Batranetea nu iarta pe nimeni.
Chef nu mai aveau, dar isi facusera si acum "datoria". Pasisera impreuna, si in colectiv, spre prima zi a anului dupa traditia de ei instituita. Dar nu voiau sa mai fie in centrul vreunei petreceri traditionale. "La orele unu, gata, sotii Ceausescu isi luau la revedere si plecau, povesteste col. (r) Adrian Eugen Cristea. In urmatoarele douazeci de minute pleca majoritatea, pentru ca revelionul mai era organizat de restul familiilor sau la prieteni." Prin masini si in jurul cladirii ofiterii din serviciul de paza incepeau sa se destinda si ei. Caci, in afara invitatilor oficiali, la Revelionul sotilor Ceausescu era prezenta o categorie si mai numeroasa de participanti – ofiterii din sistemul de paza si protectie si personalul administrativ. "In afara atmosferei de Revelion din interiorul clubului – povesteste col. (r) Cristea –, in exterior si in asteptare se gaseau zeci de ofiteri din sistemul de gardare al presedintelui si al membrilor comitetului politic, dar si ofiteri cu diferite specialitati in sistemul de protectie. Asteptau unii prin masini, altii prin jurul cladirii. Sperau ca spre dimineata sa mai prinda si ei ceva din Revelion cu familia lor."
La ora 2:00, Elena si Nicolae Ceausescu erau deja in paturile lor. Gata – a trecut si Revelionul. A fost asa, ca-ntotdeauna... Ceva ce n-o sa mai fie!
Cadouri de sarbatori Pasari si animale impaiate, globutele albe si papusi ce reprezentau fiecare judet al tarii, toate acestea decorau casa si curtea familiei Ceausescu in perioada Sarbatorilor de iarna in 1989. Arhitectul Camil Roguski a fost omul de casa al "iubitilor conducatori", cel care se ocupa in fiecare an de impodobirea brazilor si de primirea cadourilor de Craciun si Anul Nou. "Ii faceam pomul de Craciun, trebuia sa se simta mirosul de padure, aduceam doua masini mari de cetina. Puneam numai globuri albe, impodobeam brazii de la fiecare vila a lui, nu puneam dulciuri sau luminite electrice, pentru ca nu ne dadeau voie pompierii. Printre brazi puneam animale salbatice impaiate pentru ca-i placeau lui Ceausescu. Cat despre Bucuresti acesta nu era imbracat in haine de sarbatoare in perioada Sarbatorilor, fara beculete colorate, artificii sau instalatii luminoase. Sa nu uitam era Mos Gerila, nu Mos Craciun. De Revelion, familia Ceausescu nu facea ceva iesit din comun, ba din contra, era vorba de ceva banal. "In 1989 s-au uitau la televizor, urmareau amandoi discursul lui. Lui Ceausescu ii placea sa se vada la televizor", si-a mai amintit Roguski.
Nici un secretar de partid, directoras, chiar si oameni simpli nu ratau ocazia de a le trimite celor doi cadouri de Craciun si Anul Nou. "Aproape toti trimiteau niste prostii. De exemplu, au primit un covor pe care scria «Sa traiti Tovarasu’ Ceausescu». Si te stergeai cu picioarele pe nasul lui. Tablouri facute dupa fotografiile lor, tractoare, lucruri inutile. In ultimul an s-a luat hotararea ca noi sa trimitem fiecarui judet in parte o lista cu obiecte de care aveam nevoie prin mobilarea sau decorarea celorlalte case si palate ale lui Ceausescu. Mobila, obiecte decorative, ceva care sa fie de folos. Pe ei nici nu-i interesau cadourile. Mai faceam cate o expozitie cu ele, dar de multe ori nici nu veneau sa le vada. De fiecare data Ceausescu ii lua Elenei cate un buchet de flori".
Petrecerea s-a tinut la Club-bazin Floreasca. Ei ramasesera cu fixul intalnirilor de "club" din vremea "tineretii revolutionare", cand in sarcinile organizatiei comuniste clandestine intra si infiintarea de cluburi muncitoresti. Suna bine cuvantul – jumate burghez, jumate tovaraseste.
Pana la club, Nicolae si Elena Ceausescu faceau de-acasa cativa pasi. Neinsotiti, pe o alee circulata in exclusivitate de ei. Ceilalti invitati ajungeau cu masinile de serviciu dinspre strada. Insotitorii deschideau larg portiera tovarasilor din conducerea partidului, care, acompaniati de neveste, mergeau pe jos spre locul petrecerii. Usor stingheri, cu ganduri statornice la "raspunderile" in fata "tovarasului", barbatii nu prea intindeau consoartelor bratul. Intr-un an, cu burnita marunta in ziua ajunului de An Nou, poleiul ceruise spre seara aleile. Impiedicate de tocuri si stransura deux-pieces-urilor inchise la nasturi si culori, vreo doua invitate dadusera cu dosul de pamant. Tasnisera vesel in ajutor aghiotantii tineri, spre rasul gatuit al colegilor din "obiectivele" plasate printre "feerii".
"Sarbatoare cu caracter sobru" – acesta trebuia sa fie rezultatul pregatirilor de petrecere a Revelionului coordonate de Camil Roguski. Vreo trei saptamani, arhitectul si echipa sa, compusa din 40 pana la 60 de muncitori si tehnicieni, faceau "proiectul". Imensa sala de sport a clubului devenea in final "sala cu brazi". O suta de brazi drepti si semeti, inalti de patru pana la opt metri, trimisi de ocoale silvice fruntase din toate regiunile tarii cu "bogatii conifere". Se montau arborii in suport, se imprastia cetina printre ei si compuneau "feeria". Grea creatie! Dar "tovarasii" asteapta surprize frumoase.
"Tin minte ca intr-un an am facut un fundal dintr-o panza de matase pe care am lipit paiete, a povestit Camil Roguski. 60 de oameni au lipit timp de 15 zile paieta langa paieta. (...) Intr-un an am decorat padurea cu animale salbatice impaiate: ursi, vulpi, caprioare, cerbi. (...) In alt an, m-am gandit la altfel de papusi, la o feerie cu papusi imbracate national. Pe un plan inclinat, veneau din padurea de brazi cete de romani, de tarani, orientati spre punctul central. Locul unde se afla Ceausescu. Proiectul l-am executat cu cooperativa de arta populara din Oradea, care executa papusi de 40-50 cm, imbracate in costumele judetelor respective. Fiecare judet era reprezentat de cate cinci-sase papusi care defilau cu si fara steaguri. Dar in frunte cine se afla? Clasa muncitoare si soldatii! Trei soldati cu arma in mana, un muncitor si o muncitoare si un steag rosu. Lovitura cea mare am dat-o cu Elena Ceausescu. Cand a venit, s-a uitat la papusi, la muncitor si la muncitoare si a exclamat: «Uite-o pe Poliana!». Nu stiu cum se nimerise, dar papusa cu basc semana cu nevasta lui Nicu, cu Poliana."
Daca in amintita "feerie" papusa ce semana cu preaiubita-i fosta nora o binedispusese pe Elena Ceausescu, de neuitat printre membrii CPEx ramasese "feeria de animale a lui Walt Disney". "Un subiect mai sportiv", apreciaza creativul Roguski, dus cu succes la capat de "niste artiste plastice flamande". La spartul targului, tovarasii cu nepoti i-au cerut cate un personaj. Cadou pentru acasa. Pe inventar, ca toate obiectele Ceausestilor, erau si elementele "feeriei". Cum sa le dai?!
Se subintelege ca nici unul dintre inaltii invitati nu-si putea scuza absenta de la Revelion. Nici o veselie insa sa stai la masa asezata in careu si sa te uiti la televizor!
Mai intai asteptasera sosirea lui Nicolae si a Elenei Ceausescu in hol. Cand, catre 10:00, isi faceau aparitia, ii salutau, ca la congres, cu aplauze. Se asezau la locul lor din centrul mesei. Ceilalti, vreo 100, ocupau scaunele conform invitatiei protocolului de partid.
"Oaspetii" vorbeau retinut, inghiteau cu noduri si refuzau chelnerii la turnat in pahare. Mai des ca "gazdele" nu puteau duce paharul ori furculita la gura. Iar "tovarasii" se cam pusesera demultisor la regim. Nici despre haine, masini, bijuterii ori blanuri nu intretineau discutii. Subiecte precum necazurile cu copiii, batranetea – mai ales bolile! – erau interzise. Nici complimente "tovarasei" nu i se puteau face. Ori s-o intrebi, ferit-a sfantul, de case de moda si stilisti preferati! Desi celelalte invitate ii apreciau (in sinea lor) ideea buna de-a fi in noaptea de Revelion singura femeie imbracata in roz pal. Cu cine se sfatuise asupra tinutei? Ca doar Suzana Andreias, menajera, Dida, croitoreasa, si coafeza ii erau statornice confidente...
Si asupra "meniului sarbatoresc" decisese tot Elena Ceausescu. Sobru si acesta, ca "tinutele tovarasesti". Cu nelipsitele preparate traditionale: sarmale, caltabosi, fripturi, vin, tuica si cozonaci. I se prezentase ca orice proiect ce trebuia aprobat. Si ca orice sef cu simt de raspundere, taiase cate ceva pentru "reducerea din buget". Daca s-ar fi povestit lucruri vesele, sotii Ceausescu ar fi avut cu ce-si delecta auditoriul. In ultimii ani, oameni din tara le trimiteau, prin posta, colete. "Trimiteau produse din carne de porc, carnati si afumaturi, foarte bine preparate, relateaza col. (r) Adrian Eugen Cristea. Ba si slanina cu aspect atragator. Se duceau la posta si, fara retinere, scriau pe pachet destinatarul, care era Nicolae Ceausescu din Bucuresti. Altii expediau pachete cu carbuni sau lemne, pentru a avea cu ce sa-si faca, probabil, fripturi sau ca sa se incalzeasca." Se facusera, desigur, verificari de Securitate, dar nu rezultase vreo "actiune dirijata".
La televizor. Invitatii duceau tacamurile la gura si "sorbeau din ochi" programul de revelion al televiziunii. Lautarii nu mai veneau sa cante la capatul mesei. Capul propagandei, "responsabil de resort" si al TVR, anunta ca un vornic la nunta. "Acum urmeaza actorii... ori formatii de muzica populara... corala simfonica..." Pregatit cu luni de zile inainte, vizionat de cateva ori pana sa obtina toate "vizele" pentru a fi transmis, il cunostea ca pe-o poezie.
Grupuri de artisti profesionisti si cete de amatori canta, recita, chiuiesc, doinesc si danseaza. Telespectatorii zambesc sobru – cand spre televizor, cand spre "tovarasul".
Un sfert de ora inainte de miezul noptii, sirul de chelneri intra cu cupele de sampanie. Sala cu brazi incremeneste ca o "padure adormita" – la televizor incepe Mesajul de An Nou al secretarului general. In camera de la subsol, unde s-a inghesuit personalul tehnic, "interesul" e-acelasi. Intepenesc si sotii Ceausescu in vizionarea Mesajului. "Dragii tovarasi si pretini" sunt nevazuti si nestiuti mesagerului care-si asculta discursul ca si cum nu l-ar sti. Cadranul ceasului umple ecranul. Peste "feeria" cu invitati trec ultimele secunde din 1988.
"La multi ani!" Sa traiti, sa traiti, sa traiti... Unul cate unul incolonati, tovarasii trec prin fata cuplului Ceausescu. Straluceste campul matasii din rochia Violetei Andrei. De ce si... de unde?! Afla "tovarasa", poate chiar maine... Dar las-o sa treaca, o data-ntr-un an! "La multi ani!" Sa traiti, sa traiti, sa traiti...
Pe ecran, "tara se bucura" de intrarea intr-un an nou de angajamente si impliniri. Canta Dobrogea, Moldova, Banatul, baritonii, tambalagiii si folkistii. Pe Elena Ceausescu o supara arterita. Obosise stand in picioare pentru urat. Trece vremea – peste-o saptamana isi va sarbatori ziua de nastere la 70 de ani! A obosit si "tovarasul". Batranetea nu iarta pe nimeni.
Chef nu mai aveau, dar isi facusera si acum "datoria". Pasisera impreuna, si in colectiv, spre prima zi a anului dupa traditia de ei instituita. Dar nu voiau sa mai fie in centrul vreunei petreceri traditionale. "La orele unu, gata, sotii Ceausescu isi luau la revedere si plecau, povesteste col. (r) Adrian Eugen Cristea. In urmatoarele douazeci de minute pleca majoritatea, pentru ca revelionul mai era organizat de restul familiilor sau la prieteni." Prin masini si in jurul cladirii ofiterii din serviciul de paza incepeau sa se destinda si ei. Caci, in afara invitatilor oficiali, la Revelionul sotilor Ceausescu era prezenta o categorie si mai numeroasa de participanti – ofiterii din sistemul de paza si protectie si personalul administrativ. "In afara atmosferei de Revelion din interiorul clubului – povesteste col. (r) Cristea –, in exterior si in asteptare se gaseau zeci de ofiteri din sistemul de gardare al presedintelui si al membrilor comitetului politic, dar si ofiteri cu diferite specialitati in sistemul de protectie. Asteptau unii prin masini, altii prin jurul cladirii. Sperau ca spre dimineata sa mai prinda si ei ceva din Revelion cu familia lor."
La ora 2:00, Elena si Nicolae Ceausescu erau deja in paturile lor. Gata – a trecut si Revelionul. A fost asa, ca-ntotdeauna... Ceva ce n-o sa mai fie!
Cadouri de sarbatori Pasari si animale impaiate, globutele albe si papusi ce reprezentau fiecare judet al tarii, toate acestea decorau casa si curtea familiei Ceausescu in perioada Sarbatorilor de iarna in 1989. Arhitectul Camil Roguski a fost omul de casa al "iubitilor conducatori", cel care se ocupa in fiecare an de impodobirea brazilor si de primirea cadourilor de Craciun si Anul Nou. "Ii faceam pomul de Craciun, trebuia sa se simta mirosul de padure, aduceam doua masini mari de cetina. Puneam numai globuri albe, impodobeam brazii de la fiecare vila a lui, nu puneam dulciuri sau luminite electrice, pentru ca nu ne dadeau voie pompierii. Printre brazi puneam animale salbatice impaiate pentru ca-i placeau lui Ceausescu. Cat despre Bucuresti acesta nu era imbracat in haine de sarbatoare in perioada Sarbatorilor, fara beculete colorate, artificii sau instalatii luminoase. Sa nu uitam era Mos Gerila, nu Mos Craciun. De Revelion, familia Ceausescu nu facea ceva iesit din comun, ba din contra, era vorba de ceva banal. "In 1989 s-au uitau la televizor, urmareau amandoi discursul lui. Lui Ceausescu ii placea sa se vada la televizor", si-a mai amintit Roguski.
Nici un secretar de partid, directoras, chiar si oameni simpli nu ratau ocazia de a le trimite celor doi cadouri de Craciun si Anul Nou. "Aproape toti trimiteau niste prostii. De exemplu, au primit un covor pe care scria «Sa traiti Tovarasu’ Ceausescu». Si te stergeai cu picioarele pe nasul lui. Tablouri facute dupa fotografiile lor, tractoare, lucruri inutile. In ultimul an s-a luat hotararea ca noi sa trimitem fiecarui judet in parte o lista cu obiecte de care aveam nevoie prin mobilarea sau decorarea celorlalte case si palate ale lui Ceausescu. Mobila, obiecte decorative, ceva care sa fie de folos. Pe ei nici nu-i interesau cadourile. Mai faceam cate o expozitie cu ele, dar de multe ori nici nu veneau sa le vada. De fiecare data Ceausescu ii lua Elenei cate un buchet de flori".
Citește pe Antena3.ro
