Uluitor! Coandă nu a fost niciodată pilot!

Prima testare a avionului cu reactie era sa-l coste viata pe inventatorul sau, romanul Henri Coanda, care s-a izbit cu aparatul de un zid, la Paris.

Dincolo de problemele tehnice, accidentul poate ca nu s-ar fi produs daca Henri Coanda ar fi fost "omul potrivit, la locul potrivit". Din pacate, pana la acel moment, Coanda nu mai urcase intr-un avion, nici macar ca simplu pasager. Ce-i drept, in 1910, numarul pilotilor din lume era destul de redus si savantul roman, pe atunci in varsta de numai 24 de ani, nu avea rabdare sa astepte pana putea beneficia de serviciile unuia.

Asadar, si-a riscat viata, pentru a demonstra ca marea sa inventie, avionul cu reactie, functioneaza. Pietonul savant a condus atunci aparatul de zbor pe care l-a conceput, dar n-a capatat vreodata brevet pentru conducerea aparatelor de zbor.

Omul de stiinta care a inventat aparatul de zbor fara elice si farfuria zburatoare (aerodina lenticulara, cum a botezat-o) spunea ca n-are timp sa piloteze. La ceva vreme dupa ce a efectuat primul zbor al unui avion cu reactie din lume a spus: "N-am mai incercat sa pilotez, si nici nu era util ca eu sa pilotez, astfel ca faptasul primului zbor cu reactie din lume nu are brevet de pilot. In locul hartiei panzate cu parafe si sigilii atestatoare, eu am insa hrisovul autenticului, inscris fara slove, pe fundalul cerului, parafat de fapte".

Savantul roman aminteste de peripetiile prin care a trecut in timpul acelui zbor in premiera mondiala, atunci cand a fost chiar la un pas de a-si pierde viata. "Celor doi amici, Gabriel Voisin, constructorul primelor avioane franceze in serie, care a pus bazele industriei aeronautice din tara sa, si Breguet, ajuns si el mai tarziu un mare producator in constructiile aeronautice de pe piata mondiala, care ma insotisera acolo, la campul de la Issy les Moulineaux, le-am spus, cunoscand si ei ca nu sunt pilot si ca nu zburasem inca niciodata, nici chiar ca simplu pasager: «Voi incerca sa ma plimb putin pe teren». Ceata se risipise… Am inceput acest lucru luand loc in mijlocul aparatului… Am pornit motorul, dar vai, flacarile care ieseau din amandoua partile din cele doua ajutaje de reactie erau pe atat de puternice, incat temperatura o simteam foarte tare. M-am hotarat in acele momente dificile sa acopar aceste flacari dedesubt si pe deasupra cu doua placi de mica… In loc sa iasa, de-a dreptul, direct, flacarile jeturilor au inceput sa se abata pe deasupra fuzelajului. Fuzelajul era din lemn, iar eu ma aflam in mijlocul aparatului. Situatia devenea disperata si am fost cuprins de teama; de aceea am fost preocupat sa reduc flacarile, incetul cu incetul, si sa le aduc inapoi, catre exteriorul fuzelajului", povesteste Coanda.

Preocupat cu indreptarea acestor mici neajunsuri, savantul nu si-a dat seama ca aparatul sau se ridicase deja de la sol. "Doar am ridicat capul si am vazut ca nu mai eram pe pamant. In acelasi timp mi-au aparut zidurile imprejmuitoare ale Parisului… care veneau cu viteza enorma asupra mea. Si-atunci iar mi s-a facut frica, incat cu gandul numai la salvarea mea, la evitarea unei coliziuni cu acele ziduri, la prevenirea catastrofei ce parea iminenta, am tras de manere, facand practic ceea ce in teorie se numeste reducerea motorului. Cu toate ca am avut fante la bordul de atac am pierdut viteza si am alunecat pe o aripa; in contact cu solul, avionul meu fara elice a avut acelasi trist sfarsit ca aparatul de dimensiuni reduse pe care-l incercasem candva pe dealul Arsenalului din Bucuresti… a cazut si a luat foc. Noroc ca in acele timpuri carlinga nu era capotata, iar eu n-am apucat sa ma prind in vreo centura, astfel ca am fost proiectat in afara. Aparatul, bineinteles, a ars. Iar eu am scapat numai cu unele leziuni corporale si cu fracturi la antebrat. Ei, dar avionul, acel avion fara elice existase si zburase. Asta era esentialul – totul! De atunci am strabatut in zbor pamantul, in lungul si de-a latul lui, dar numai ca pasager. N-am mai incercat sa pilotez si nici nu a fost necesar. Imi lipsea timpul, mereu insuficient in viata mea….", incheia Coanda povestea primului si ultimului sau zbor in calitate de pilot cu cea mai mare realizare a sa: avionul cu reactie.