Un print roman renascentist

Petru Cercel isi datoreaza bizara porecla dupa "o perla mare pe care o purta in ureche" dupa moda din Franta.

Portretul lui Petru Cercel - Manastirea Caluiu

Ostatic la Poarta de la varsta de 10 ani, alaturi de Patrascu, fratele sau mai mare, drept garanti ai loialitatii tatalui lor, Patrascu cel Bun, domn al Tarii Romanesti, Petru Cercel avea sa-si castige simpatia celor care intrau in contact cu el prin manierele elegante si inteligenta sa impresionanta.

Dupa moartea tatalui sau, este trimis de la Constantinopol in insula Rhodos, iar mai tarziu in Caramania, Cipru si mai apoi, la Damasc, de unde, in vara anului 1569, reuseste sa fuga, dupa 14 ani de captivitate. Isi gaseste refugiul la ruda sa, doamna Chiajna, sotia domnitorului Mircea Ciobanul (1546-1554; 1558-1559), supranumita "Mirceoaia", aflata in acea perioada in Siria, la Alep.

PRIBEAG. Dupa peregrinari, ajunge in Polonia, la curtea regelui Sigismund II August, de la care obtine promisiunea de sprijin in vederea "recuperarii" domniei.

Apoi il gasim la Viena, in speranta unui eventual sprijin din partea Casei de Austria.

De aici pleaca spre Genova, in tentativa de a gasi sustinerea politica si, nu in ultimul rand, financiara, care sa ii permita sa-si puna in practica proiectele ce vizau domnia Tarii Romanesti.

Urmatoarea destinatie este Roma, unde se bucura de o buna primire din partea Papei Grigore XIII (1572-1585).

La sfarsitul anului 1578, Petru Cercel sosea la Curtea regelui Henric III (1574-1589), unde Caterina de Medicis, mama regelui, il numea: "scumpul nostru var, principele Valahiei".

ONORURI. Avand, in cele din urma, perspectiva succesului cauzei sale, Petru Cercel se hotaraste sa plece la Constantinopol, oprindu-se in drumul sau si in Peninsula Italica, avand cu el recomandari din partea Papei Grigore XIII, cat si a lui Henric III si Caterinei de Medicis catre ducii de Savoia, Ferrara, Mantova si dogele Venetiei.

Sederea lui Petru Cercel la Venetia s-a bucurat de un fast demn de un mare principe. Senatul venetian nu a ezitat sa-l numeasca pe Petru Cercel "principe della Valacchia". Cu acest prilej, insotit de doi magistrati ai Republicii, Petru Cercel a vizitat tezaurul din San Marco, sala Consiliului celor Zece si Arsenalul, fiind impresionat de cele vazute.

DOMN. In cele din urma, dupa ani de peregrinari si eforturi staruitoare pe langa Curtile europene pentru a obtine sprijinul necesar obtinerii domniei si nu fara ajutorul nemijlocit al Frantei, Petru Cercel era numit, la 24 iunie 1583, domn al Tarii Romanesti. Avea sa fie o domnie scurta, de numai 2 ani, intrerupta ca urmare a intrigilor adversarului sau, Mihnea Turcitul.

Domnia sa, desi scurta, avea sa fie marcata de formatia sa culturala renascentista occidentala, dupa cum observa Cristian Luca in cea mai recenta lucrare consacrata domniei lui Petru Cercel.

Influentat de mediul occidental in care a trait, Petru Cercel a avut in vedere sa trimita fii de boieri la studii la Colegiul Iezuitilor din Roma "ca ei sa-si insuseasca atat limba, cat si obiceiurile italienesti si sa prinda dragoste de credinta catolica".

Influentele renascentiste insa aveau sa se vadeasca cel mai pregnant in arhitectura laica si ecleziastica, elementele autohtone imbinandu-se armonios cu cele apusene, asa cum le cunoscuse in cursul peregrinarilor sale prin Peninsula Italica.

Incercarea sa de a introduce in Tara Romaneasca unele elemente de cultura si civilizatie occidentala pare sa fi fost primita nefavorabil, chiar cu suspiciune de catre boierimea munteana, fapt care avea sa conduca in cele din urma la pierderea domniei.

Petru Cercel avea sa-si gaseasca sfarsitul pe Insula Rhodos in 1590, fiind, probabil, sufocat si apoi aruncat in mare.

PRINTUL POET Erudit, poliglot, beneficiind de o cultura solida, Petru Cercel era pasionat si de poezie, din versurile scrise de acesta pastrandu-se un "Imn catre Creator", in limba italiana. A sprijinit cu bani reeditarea "Evangheliarului slavon", ingrijit de diaconul Coresi si logofatul Manaila. PRINTUL "ARHITECT" Domnitorul roman avea sa-si mute resedinta la Targoviste in ianuarie 1584, Petru Cercel punand in practica un plan de amenajare a Curtii domnesti, asemanator cu al acelor "palazzi" din Apus, avand in vedere si amenajarea unor gradini italienesti. De la Franco Sivori, secretarul sau genovez, aflam ca Petru Cercel a dispus construirea unei fantani "aducand apa de la un izvor departat de oras cu nu mai putin de patru mile, trecand-o pe sub pamant prin niste jgheaburi groase de lemn de brad". Tot lui Petru Cercel i se datoreaza probabil, prima "gradina zoologica" de la noi. Astfel, el "a pus sa se faca custi nespus de mari si frumoase pentru a tine salbaticiuni". Langa casa domneasca, Petru Cercel a ctitorit o noua biserica, asa-numita Biserica Domneasca Mare, avand hramul Adormirea Maicii Domnului. SOTIA, O KOPRULU Sotia lui Petru Cercel a fost Stanca, o femeie de religie musulmana, trecuta la crestinism, pe care o gasim insa in pomelnicul Bisericii Sfantul Nicolae din Scheii Brasovului cu numele de "doamna Sultana". Este posibil ca "doamna Sultana" sa fi apartinut familiei otomane Koprulu. De altfel, fiul lor, Marcu Cercel, era cunoscut la Constantinopol sub numele turcesc de Koprulu.