Urmaşul lui Horea

Actorul Ovidiu Iuliu Moldovan a rămas în sufletul multora ca Horea, rol pe care l-a întrupat în filmul cu acelaşi nume, regizat de Mircea Mureşan.

Actorul Ovidiu Iuliu Moldovan a rămas în sufletul multora ca Horea, rol pe care l-a întrupat în filmul cu acelaşi nume, regizat de Mircea Mureşan.

Regizorul Mircea Mureşan a reuşit cu greu să ne povestească despre omul ales să-l joace pe Horea pentru un motiv simplu ca zorii dimineţii. Nimeni altul decât un ardelean talentat cum a fost el nu ar fi putut să reînvie atât de veridic un personaj istoric atât de puternic, de emblematic pentru devenirea neamului nostru: “Nu aveam cum să nu mă opresc la un urmaş al lui Horea...”, mărturiseşte maestrul asigurând lumea întreagă de faptul că Ovidiu Iuliu Moldovan a fost singura variantă posibilă pe care a avut-o. Şi asta, pentru că ardeleanul Moldovan, născut la Sarmaşu, în judeţul Cluj, s-a pregătit pentru acest rol încă de când s-a născut: “Cred că era pregătit să fie Horea de acasă, de părinţi, de bunici, de învăţători buni.”

PLĂMĂDITOR DE ÎNCHIPUIRI. Mureşan l-a cunoscut pe cel care avea să-i devină mai apoi prieten pe scena teatrului, locul unde Ovidiu Iuliu Moldovan a dovedit de nenumărate ori măsura talentului său: “Ne-am întâlnit în timp, în vremuri... la Teatrul Naţional, pe marea scenă a marilor lui creaţii.” Acela a fost momentul în care a realizat că are în faţă un om deosebit, un artist de neegalat. “Este foarte greu să descrii un creator de personaje, un plămăditor de închipuiri ale unui scriitor de litere scrise, în statui vii, însuflate cu duh, cu respiraţie, cu forţa fizică. Şi vorbind despre toate aceste lucruri e suficient să spun Caligula...”, se confesează la acest ceas al tristeţii şi plângerii regizorul care, dincolo de relaţia profesională, poate spune că a reuşit un lucru rar în ceea ce-l priveşte pe Ovidiu Iuliu Moldovan: să-i fie şi prieten. “Cu un mare actor nu poţi fi decât bun prieten”, iar cei care l-au ştiut doar ca pe bărbatul sobru, arareori cu zâmbetul înflorit pe buze, nu l-au cunoscut şi altfel: “Nu ştiu cine îl ştia aşa, numai serios. Râdeam enorm când ne povesteam glume cu ardelenii noştri...”, îşi aduce aminte sibianul Mircea Mureşan.

ÎN NUMELE TATĂLUI. Mereu discret în pri­vinţa vieţii personale, Ovidiu Iuliu Moldovan i-a îm­părtăşit regizorului Mureşan durerea de a-şi fi pier­dut tatăl, ucis în 1944 de trupele de ocupaţie horthyste. Un moment care l-a urmărit întreaga viaţă. Din respect pentru cel care i-a fost prieten, Mircea Mu­reşan nu a dorit să rememoreze acest crunt epi­sod: “Da, ştiu cum s-au întâmplat toate... Dar lă­saţi-l pe el să povestească, încă odată... de dincolo.”

Ar fi trebuit să fie ajutat să ridice acea statuie în Sărmaş, în amintirea celor 40 de români care au căzut pentru ţară în 1944, printre care şi tătăl lui, spune regizorul. “Dar de cine să fie ajutat? Poate se gândeşte vreun ministru trecător, acum.”

FĂRĂ SFÂRŞIT “Când un mare actor se stinge, steaua lui se aprinde şi mai vie, pulsează ca o inimă, acum, mâine, pentru totdeauna...«în depărtari albastre...»“, iată cuvintele pe care le transmite prietenul Mircea Mureşan tuturor celor care îl plâng pe Ovidiu Iuliu Moldovan... Care a fost şi va rămâne de-a pururi...