Valentin Stan - La ananghie din cauza lui Guru

Adulata de o buna parte a presei, ca panaceu universal pentru toate servitutile si disfunctiile justitiei romanesti, investita cu incredere oarba de mai toti ignorantii tranzitiei, tinta a acuzatiilor facile ale patricienilor opozitiei, Monica Macovei, ministrul justitiei, pare mai degraba o starleta hollywoodiana descinsa in lumea mirifica a vodevilului politic dambovitean. Perfect distribuita intr-un rol vocal, in care trebuie sa pozeze mult si sa vorbeasca si mai mult, doamna Macovei asimileaza replicile pentru a le livra apoi incruntata, cu mainile in sold, stropsindu-se cu aplomb la Consiliul Superior al Magistraturii, la procurori si judecatori, la toti cei care nu se potrivesc cu propriul scenariu mesianic, pogorat asupra sa ca un har divin. Ca o Cucoana Chirita a epocii Basescu, indragostita de Europa si de capitala ei, mutata de la Paris la Bruxelles, dezinvolta si ignorand cu obstinatie descoperirea modesta a lui Andr... Maurois, care zice ca "nu e suficient sa fii om de duh, trebuie sa ai suficient duh pentru a te abtine de a avea prea mult", Macovei pluteste din controversa in controversa, pentru "binele" Romaniei si al justitiei romanesti. Oare?

Cazul Bivolaru-Tariceanu si Romania

Cazul Bivolaru este mai mult decat elocvent pentru modul in care Macovei a stiut sa serveasca importanta cauza a integrarii Romaniei in Europa institutionalizata. Cu o cerere de extradare refuzata de autoritatile suedeze, si confruntata cu acordarea statutului de refugiat pentru Bivolaru, Macovei a pornit la vanatoarea vinovatilor pentru penibila situatie creata in jurul Romaniei. Asa se face ca l-a consiliat si secundat cu brio pe seful sau, premierul Tariceanu, care a declarat ritos, conform comunicatului oficial al guvernului, din 9 ianuarie 2006, ca, atunci "cand lui Gregorian Bivolaru i se acorda azil politic in Suedia pentru faptul ca libertatile fundamentale ale individului nu sunt respectate in Romania, este dovada cea mai pregnanta ca in Romania justitia nu functioneaza". Conform comunicatului guvernului Romaniei, din 5 ianuarie 2006, ministrul justitiei anunta: "Haideti sa privim lucrurile in fata. Daca s-a gresit, si cred ca s-a gresit, sa vedem cine a gresit, de ce a gresit si sa sanctionam. Aceasta este reactia normala a autoritatilor". Chiar, hai sa sanctionam, dragi cititori! Pe cine? Pai, pe vinovati!

In baza Conventiei de la Geneva, cu privire la refugiati, din 1951, articolul 1 (A,2), statutul de refugiat (ceea ce a primit Bivolaru, in Suedia, la 2 ianuarie 2006, dupa respingerea, la 21 octombrie 2005, a cererii de extradare trimisa de ministerul justitiei) este acordat persoanelor, daca exista "teama fondata ca ar putea fi persecutate pe motiv de rasa, religie, nationalitate, apartenenta la un anume grup social sau opinie politica, se afla in afara tarii de cetatenie si sunt in imposibilitatea (sau tocmai de frica, nu doresc) de a beneficia de protectia tarii lor".

Orice persoana alfabetizata poate observa usor, din citirea acestui articol, ca protectia este acordata nu impotriva justitiei, ci impotriva tarii/statului de origine. De altfel, in cazul Bivolaru, justitia nu se pronuntase printr-o solutie finala, data in instanta, pentru a putea conchide, asa cum o face Tariceanu, ca "justitia nu functioneaza". Tocmai de aceea, se ceruse extradarea, pentru ca justitia sa se pronunte. Iar, daca justitia nu ar functiona, atunci, domnul Bivolaru, poate, dupa epuizarea tuturor remediilor juridice interne, sa faca apel la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, asa cum fac mii de oameni din toata Europa, pentru a infrange o decizie incorecta a justitiei romanesti nefunctionale.

Ei bine, pentru asa ceva nu se acorda statut de refugiat! El se acorda pentru ca STATUL ISI PERSECUTA CETATENII SI PUNE, ASTFEL, IN PERICOL, VIATA refugiatului! Iar statul este reprezentat oficial de guvernul sau, nu de justitie! Iar, in esenta, Bivolaru nu a fost returnat in Romania lui Tariceanu (pentru ca refuzul extradarii s-a intamplat in timpul mandatului lui Tariceanu). Erika Feller, director la Departamentul pentru Protectie Internationala, la institutia Inaltului Comisar pentru Refugiati al ONU, preciza ca aceasta Conventie este pentru a proteja "impotriva comportamentului statelor" ("Refugees", vol. 2, nr. 123/2001, pag. 6). Intotdeauna, cand se acorda statutul de refugiat, indiferent de prevederile legii interne, din tara care il acorda, si de posibila sa interpretare terminologica acolo, statutul este o forma de protectie impotriva statului de origine, nu a justitiei de acolo, care nu este decat o mica parte a sistemului etatic si, evident, componenta a incalcarii drepturilor omului!

Cazul Macovei-Tariceanu si Romania

Monica Macovei a invocat, intr-o discutie cu Cristian Diaconescu, lider PSD, conform Rador, ca "hotararea instantei suedeze de a nu-l extrada (pe Bivolaru-nota mea) si de a-i acorda permis de sedere se refera la faptul ca mandatul de arestare emis de judecator nu a fost sustinut de probe". (RADIO ROMANIA ACTUALITATI, 10 ianuarie, ora 11:04). Dupa cum se vede, Macovei amesteca refuzul cererii de extradare cu acordarea permisului de sedere (care este asociat statutului de refugiat, in toate tarile), amandoua aceste decizii fiind puse pe seama faptului ca "mandatul de arestare emis de judecator" nu era corespunzator. Simpla citire a hotararii pronuntate de Curtea Suprema din Suedia, la 21 octombrie, prin care se respinge cerea de extradare, mentionandu-se, intr-adevar, ca faptele incriminate de ordinul de arestare pentru Bivolaru nu erau insotite de "dovezi care sa le sustina", arata, fara putinta de tagada, ca nu teama de justitia romana a dus la refuzul cererii de extradare, ci "riscul" de persecutii religioase:

"La o apreciere de ansamblu a cercetarii invocate in aceasta parte a anchetei, instanta hotaraste ca exista riscul ca Gregorian Bivolaru, din cauza convingerilor sale religioase, sa fie supus unor persecutii foarte grave, la o eventuala extradare"! (vezi "Averea", Nr. 197, joi, 5 ianuarie 2006). Or, invocarea "persecutiilor religioase" implica automat statul si puterea politica din Romania, adica pe bravul premier Tariceanu, cel care tuna si fulgera impotriva justitiei romane, fara sa-si dea seama ca se incrimineaza singur! Stiu, nu e drept, dar, intotdeauna, vorbitul pe langa, cu aplombul pe care ti-l da incompetenta crasa si nerusinata, produce rezultate! Ca sa vezi! Noroc ca Monica Macovei era de fata, ca sa-i dea incredere premierului ca vorbeste la obiect!

Sigura pe ea si "docta", Macovei s-a spalat pe maini de orice raspundere pentru situatia extrem de grava, in care a fost pusa Romania, prin acordarea statutului de refugiat unui cetatean roman, de catre o tara membra a Uniunii Europene, care trebuie sa ratifice, in acest an, tratatul de aderare a Romaniei la UE. Dar, ce inseamna acordarea statutului de refugiat, pentru un cetatean roman, in Suedia? Pai, in primul rand, incalcarea flagranta, de catre Romania, a Conventiei Europene a Drepturilor Omului si, in perspectiva aderarii la UE, a Tratatului Consolidat al Uniunii, articolele 6 si 7. Ceea ce, coroborat cu criteriile generale de aderare la spatiul comunitar, inseamna neindeplinirea criteriilor politice, stabilite de Consiliul European de la Copenhaga din 1993. Si, asta, pe relatia cu o tara membra a UE, profund eurosceptica, Suedia, care nici nu participa la zona euro si care nu avea nevoie de cazul Bivolaru ca sa fie extrem de reticenta fata de aderarea Romaniei la UE. Ea declara prin vocea lui Björn von Sydow, presedintele Parlamentului suedez, ca va ratifica tratatul de aderare a Romanie la UE "pana in luna iunie" 2006, adica dupa raportul Comisiei din mai 2006 si exact pe muchia vacantei parlamentare din tara Selmei Lagerlöf! Adica, la limita ratarii ratificarii! Declaratia a fost facuta premierului Tariceanu, conform comunicatului oficial al guvernului roman, din 21 noiembrie 2005.

Si iarta gresitilor nostri!

Sigur, lumea are dreptul sa intrebe: Si, totusi, unde a gresit Macovei? In foarte multe locuri! Sa vedem numai unul din ele! Se pune intrebarea: Putea Macovei, ca ministru al justitiei, sa impiedice situatia extrem de grava, in care Romania a trimis cererea de extradare, pentru Bivolaru, in Suedia, a fost refuzata, apoi descalificata de la rangul de stat de drept, prin acordarea statutului de refugiat cetateanului roman respectiv?

Macovei, pentru a poza in zana a inocentei, a precizat, conform Rador, pe 3 ianuarie 2006, ora 18:19, la BBC, ca "decizia de a nu-l extrada pe Bivolaru, a instantei suedeze, a ridicat un semn de intrebare cu privire la modalitatea in care s-a efectuat ancheta. De altfel, as reaminti ca si in calitate de presedinte APADOR-CH (Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania-Comitetul Helsinki-nota mea), atunci cand au fost acele arestari, pe care le-am vazut cu totii la televizor si intrari cu trupe, APADOR a solicitat anchetarea circumstantelor in care s-a facut interventia in forta". Adica, Macovei stia, inca la momentul cand activa in cadrul APADOR, in 2004, ca au existat elemente necorespunzatoare in modul cum s-au operat arestarile, in cazul Bivolaru. In acelasi interviu, Macovei preciza ca a cerut, ca ministru, de data aceasta, ancheta in sistemul judiciar romanesc, dupa respingerea cererii de extradare: "Deci, motivul pentru care, acum doua saptamani, am cerut ancheta a fost decizia instantei suedeze de a nu-l extrada, pentru ca, prin asta, practic, instantele suedeze nu au avut..., in fine, au aratat lipsa de incredere in procedurile care au avut loc in Romania, de natura penala."

Adica, desi stia ca au fost probleme cu "procedurile", in cazul arestarii lui Bivolaru in Romania, de vreme ce a protestat, ca membru APADOR, la momentul cu pricina, Macovei, in loc sa ceara ancheta, imediat dupa ce a preluat functia de ministru, in ianuarie 2005, pentru a impiedica trimiterea unei cereri de extradare, cu sanse de a fi respinsa in Suedia, o face abia dupa ce instanta suedeza a respins cererea respectiva. Adica, dupa ce Romania a fost umilita si descalificata ca stat de drept! In conditiile in care, rezultatele unei anchete cerute la timp de ministrul justitiei puteau opri o cerere de extradare necorespunzatoare, care, practic, a obligat statul suedez la o reactie devastatoare pentru interesele de integrare europeana a Romaniei!!!

Macovei si legile ei!

In ceea ce priveste prerogativele legate de formularea si trimiterea cererii de extradare, ce ne spune Macovei? Ca cererea de extradare nu e treaba ei! Iata:

"Potrivit Conventiei europene de extradare, exista o procedura pe care am urmat-o intocmai. Cererea de extradare nu o formuleaza Ministerul Justitiei, o formuleaza instanta. A formulat-o Curtea de Apel Bucuresti. Ministerul Justitiei este cureaua de transmisie, a transmis aceasta cerere de extradare"! (Comunicatul guvernului din 5 ianuarie 2005).

Si ne trimite doamna ministru la Conventia Europeana cu privire la Extradare din 1957! Foarte frumos! Numai ca, daca mergem in conventia cu pricina, nicaieri nu se face vreo precizare cu privire la faptul ca cererea de extradare e formulata de instanta! Tot ce se spune acolo, cu privire la cum este trimisa, e ca este trimisa "pe canale diplomatice". (art. 12.1). Mai mult, Protocolul Aditional nr. 2 la Conventie, din 1978, varianta oficiala, in limba franceza, precizeaza in articolul 5: "cererea va fi formulata in scris si adresata de ministerul justitiei" (La requÃşte sera formul"e par "crit et adressee par le minist"re de la Justice). Adica, taman pe dos, decat zice doamna ministru! Mai intelegeti ceva?

O sa va explic eu! Intr-adevar, cererea de extradare este formulata de instanta! Dar nu in baza Conventiei Europene cu privire la Extradare, ci in baza legii romanesti, legea 302 din 2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, care precizeaza la articolul 66: "Competenta de a formula cererile de extradare in numele statului roman revine presedintelui sectiei penale a curtii de apel in circumscriptia careia se afla instanta care a emis mandatul de executare a pedepsei inchisorii sau mandatul de arestare preventiva ori a aplicat masura de siguranta".

Adica, Macovei habar nu are despre legislatia internationala si nationala cu privire la extradare, confundand copios Conventia Europeana cu privire la Extradare cu legea romaneasca 302 din 2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala! Nu mai pun la socoteala ca legea romaneasca prevede, la articolul 67, rolul ministerului justitiei de a asigura "examenul de regularitate internationala" a cererii de extradare, adica verificarea listei documentatiei trimise tarii careia i se cere extradarea.

Bun, acuma, cred ca nimeni n-o sa spuna ca Macovei nu se pricepe la reforma in justitie doar pentru ca incurca ceva legi acolo! Si, chiar daca unii ar zice ca nu e buna de ministru (invidiosii, FIRESTE), ce ispravniceasa buna ar fi, mai ales, acum, ca ispravnicii din teritoriu nu mai au culoare politica.