Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SPECIAL / EXCLUSIV
Confesiunile generalului Ion Mihai Pacepa
Fiica generalului Pacepa, ramasa in tara dupa ce acesta a rupt-o cu Securitatea si Romania lui Ceausescu, a fost salvata de un congressman american, devenit ulterior ministru al Apararii si vicepresedinte al Statelor Unite: Dick Cheney. Cititi, in exclusivitate pentru Jurnalul National, povestea scoaterii din tara a fiicei si ginerelui lui Pacepa.
In exclusivitate pentru Jurnalul National, generalul Ion Mihai Pacepa vorbeste, in premiera mondiala, despre viata lui, cu tot ceea ce a insemnat ea bun si rau. Un interviu-serial, pe care vi-l prezentam de-a lungul unei saptamani. Cititi azi despre familia Pacepa si extraordinara poveste a scoaterii din tara a fiicei si ginerelui generalului.
MARINA CONSTANTINOIU
 |
IN FAMILIE. Generalul, alaturi de fosta sa sotie, Ileana, si de fiica lor, Dana |
Tatal dumneavoastra a fost condamnat de Garda de Fier. Pentru ce?
A fost "prins" ascultand Vocea Americii de un fost subaltern pe care l-a concediat pentru ca facea parte din Politia legionara.
Sustineti ca aveti un trecut antifascist care a fost o buna carte de vizita pentru intrarea in Securitate. Povestiti-ne cate ceva despre aceasta etapa a vietii.
In 1943, tata a devenit membru al unei organizatii antifasciste sponzorizate de PCR, la care m-am alaturat in 1944. El a participat la hartuirea nemtilor in timpul noptii. Eu raspandeam fluturasi antinazisti in timpul zilei. Dupa ce casa ne-a fost bombardata, ne-am mutat la o ruda de-a mamei (Ion Turianu) in Ferentari si tata m-a luat cu el la doua operatiuni nocturne de harjonire a nemtilor.
Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna
Citește pe Antena3.ro
Primele documente distruse
⦠Si un background proamerican, despre care spuneti ca ati avut grija sa-l localizati si sa-i distrugeti detaliile. Cum asta? Cum de nu s-a prins nimeni din "sistem"?
Tata, care s-a indragostit de tehnologia americana, era hotarat sa se transfere la centrala companiei General Motors din Detroit, unde avea deja rude. A fost prins insa de razboi si s-a limitat la a-mi transmite interesul sau pentru America. In septembrie 1944, cand SUA si-au redeschis ambasada din Bucuresti, m-am inscris in YMCA si am devenit membru al organizatiei "Young Friends of the United States", sponzorizata de Guvernul american. In vara lui 1946 am fost arestat pentru cateva ore de Brigada Mobila si acuzat de huliganism, deoarece purtam o insigna rotunda cu chipul regelui, care devenise simbol al anticomunismului.
In 1951 am facut parte din primul grup de ingineri si economisti romani formati sub regimul comunist care au fost incadrati in Securitate. Fiind relativ bine educat, am urcat cu usurinta scarile Securitatii, care in acei ani era plina cu tractoristi si stahanovisti. Asta mi-a dat posibilitatea sa elimin din arhiva - atunci rudimentar organizata - dovezile ce ma incriminau. Se pare insa ca nu am facut o treaba temeinica, deoarece, dupa ce-am primit azil politic, au fost gasite, in diverse dosare, documente atestand apartenenta mea la YMCA si la "Young Friends of the United States".
Orice biografie pe care o prezentati incepe, invariabil, cu urmatoarele cuvinte: "In 1951 am devenit inginer chimist si am fost repartizat la Ministerul de Interne ca sublocotenent-inginer". Ce anume, in afara trecutului antifascist, v-a recomandat pentru racolare?
In vara lui 1947, Institutul Politehnic m-a trimis pe Santierul de Munca Patriotica de la Predeal, impreuna cu Tiberiu Vijoli si alti colegi de an. Acolo am fost selectionat pentru scoala de cadre a UTM din Breaza, unde am devenit popular pentru caricaturile mele de la gazeta de perete. Tot acolo am fost "ochit" pentru Securitate de locotenentul Becheru, care lucra sub acoperire in conducerea Brigazii.
Cum s-a produs racolarea?
La 3 ianuarie 1951 am fost convocat la directia de cadre a Ministerului de Interne, unde acelasi locotenent Becheru, acum in uniforma militara, mi-a adus la cunostinta ca Ministerul Invatamantului m-a repartizat la MAI si ca voi fi incadrat ca sublocotenent de Securitate. Atunci Securitatea avea doar trei ani si stiam foarte putin despre activitatile ei. Cand am spus acel "Da" care mi-a ramas ca un cui in minte, am cerut sa lucrez ca inginer chimist intr-o unitate tehnica. "Bineinteles", m-a asigurat Becheru. A doua zi dupa ce am depus juramantul am fost insa repartizat la Directia a IV-a de Contrasabotaj. Asa a inceput un calvar de 27 de ani.
Adolescent rebel
Sa revenim la anii tineretii. Cum v-a fost adolescenta?
Rebela. Asa cum se intampla des cu tinerii crescuti in familii instarite, am vrut sa demonstrez ca am personalitate diferita si ca viata mea este independenta de cea a parintilor. La 15 ani m-am mutat intr-o camera mobilata si mi-am platit chiria difuzand Scanteia la ivirea zorilor si dand meditatii de matematica seara. Din cauza ateismului tatalui, am inceput sa port o cruce la gat. Afectiunea lui pentru comunism m-a determinat sa particip, impreuna cu prieteni din YMCA si colegi de la Liceul "Marele Voievod Mihai", la manifestatia anticomunista din 8 noiembrie 1945, prilejuita de ziua regelui.
Ati iubit, domnule Pacepa?
Ileana mi-a fost dragostea tineretii. Ea a intrat in viata mea ca o furtuna in timpul unei alte rebeliuni adolescentine. In 1947, cu doar cateva saptamani inainte de Bacalaureat, directorul liceului ne-a ordonat sa ne tundem la piele. Am refuzat si am convins clasa sa intre in greva. A doua zi, patru dintre grevisti ne-am dus pe biciclete in Parcul Herastrau, unde am stat toata ziua. Cornel Neagu (acum dentist) a adus un patefon, discuri si pe o prietena â Ileana. Titel Constantinescu (devenit veterinar) a adus mancare si pe o colega a Ilenei, Luci. "Chimita" a venit cu o verisoara de-a mea, iar eu cu o vecina, Vali Cios. Dupa masa am vazut-o pe Ileana, un boboc de fata, retrasa sub un pom cu "A La Recherche Du Temps Perdu", a lui Marcel Proust, in poale. Era cartea mea favorita, pentru ca descria o copilarie in care autorul nu si-a gasit niciodata locul.
Cand am plecat, seara tarziu, Ileana a venit cu mine. A fost dragoste la prima vedere. Ea era eleva la Scoala Centrala de Fete, unde maicile predau in franceza, si declaratiile noastre de dragoste au fost tot in franceza. Curand, ea a organizat un "party" pentru colege la Spitalul Elias, unde locuia, si asa l-am cunoscut pe tatal ei, care era director administrativ. Ne-am placut reciproc. Trei ani mai tarziu i-am cerut mana fetei. Eram studenti cand ne-am casatorit. Restul e istorie.
Casatorit cu serviciul
 |
PRIMA DRAGOSTE. Ileana i-a fost prima dragoste. Casnicia lor insa a fost puternic marcata de cariera sotului |
Aveati deci familie cand incepeati sa urcati pe scara ierarhica in Securitatea comunista. Sotia dumneavoastra stia cu cine s-a casatorit, de fapt?
Stia ca eram ofiter de Securitate, dar nu a cunoscut niciodata cu ce m-am ocupat. Asta era regula in acei ani. Dura lex sed lex.
Cand si unde s-a nascut fiica dumneavoastra, Dana?
Dana s-a nascut in Bucuresti, la 3 octombrie 1954. A implinit recent 50 de ani. A fost cu mine in Germania - avea trei ani cand am plecat. Timpul zboara, nu-i asa?
Cum a fost viata de familie?
In acei ani, programul de lucru al Securitatii incepea la 7 dimineata si se termina la 10 seara, dupa care urmau sedintele politice. In anii cand am fost sef al misiunii romane de spionaj din Germania, programul meu a fost si mai dur, iar dragostea noastra a inceput sa se dilueze. A fost, fara indoiala, vina mea, deoarece - ca si tine - m-am casatorit cu serviciul si nu i-am dat Ilenei decat foarte putin din viata si gandurile mele.
Ce s-a intamplat cu sotia dupa ce ati parasit Romania?
A divortat de mine la cateva luni dupa ce am plecat, dar am pastrat memoria dragostei noastre, pe care nimic nu o poate sterge. Acum trei ani am adus-o in SUA, unde i-am asigurat o viata comfortabila. Abia atunci am aflat ca a fost de fapt obligata de Securitate sa divorteze. Ileana este acum americana si traieste impreuna cu fiica noastra, Dana.
Victime colaterale
 |
LIBERI. Dana si Radu, fiica si ginerele generalului, impreuna cu Paula Dobriansky, adjunct al secretarului de stat al SUA, dupa sosirea lor in Statele Unite |
Ati dedicat "Orizonturi Rosii" fiicei dumneavoastra, Dana, si sotului ei, Radu, care ramasesera in Romania. Ce s-a intamplat cu ei?
Dana si sotul ei, Radu, au fost interogati saptamanal de Securitate. Potrivit unui articol ("La revedere, Pacepa", Tineretul Liber, 24 ianuarie 1990) scris de generalul Victor Beda, fost director in Ministerul de Interne, care a fost implicat in actiunea de monitorizare a Danei si a lui Radu, zeci de ofiteri de Securitate i-au tinut sub o supraveghere ostentativa, pas cu pas, timp de 11 ani.
In noaptea de 21 decembrie 1989, cand Ceausescu a ordonat arestarea disidentilor politici, Dana si Radu au fost smulsi din casa si dusi la granita cu Bulgaria. Li s-a dat sa inteleaga ca vor fi executati si ca le vor fi lasate cadavrele acolo, ca sa se creada ca au incercat sa iasa ilegal din Romania. Din fericire, inainte ca grupul sa ajunga la granita, Radio Bucuresti a anuntat ca dictatorul Nicolae Ceausescu a fugit si ca biroul sau este acum in mainile revolutionarilor. Cei aproape 20 de ofiteri care ii escortau pe Dana si pe Radu au fugit ca niste sobolani de pe o nava in curs de scufundare, lasand in urma masinile, uniformele si armele pe care le aveau cu ei.
Cum au supravietuit?
Cu ajutorul unui congressman marinimos (Dick Cheney - actualul vicepresedinte american - n.r.), care a strans peste 300 de semnaturi de la membri ai Congresului SUA pe o scrisoare care i-a spus lui Ceausescu, cu fermitate americana, sa le protejeze viata si sanatatea. Ulterior, congressmanul a devenit ministru al Apararii, si scrisoarea lui a avut si mai multa greutate.
Cand si cum ati scos-o pe Dana din Romania?
Dana si sotul ei au fost primii romani care au ajuns in SUA dupa impuscarea lui Ceausescu. Gloantele suierau inca deasupra Bucurestiului cand congressmanul Frank Wolf, un prieten nespus de drag, a aterizat la Bucuresti pentru a-mi elibera fiica. Sosirea lor in Washington, la 6 ianuarie 1990, a fost transmisa in direct de 40 de posturi de televiziune din lumea intreaga. Cateva zile mai tarziu, ziarista Judith Weinraub a dedicat doua pagini dramei suferite de Dana si de Radu in Romania lui Ceausescu ("The Pacepaâs Reunited", The Washington Post, 10 ianuarie 1990). In august 1999, Consulatul Roman de la New York a organizat o impresionanta expozitie de sculptura si pictura a lui Radu - ale carui lucrari decoreaza si acum sediul Misiunii Romaniei la ONU. Ambii au primit imediat cetatenie americana. Dana este acum director artistic intr-o companie de publicitate din SUA.
De ce n-au intrat Dana si Radu intr-un regim de "reintregire a familiei" si nu au primit azil politic in SUA, imediat dupa plecarea dumneavoastra? De ce s-a asteptat atat pana ca ei sa fie adusi in America, in timp ce in alte cazuri s-a rezolvat mai repede situatia?
Dana si Radu au primit azil politic impreuna cu mine la 28 iulie 1978, iar Guvernul SUA a facut numeroase interventii pe langa Ceausescu pentru eliberarea lor. Raspunsul Bucurestiului a fost intotdeauna un categoric "Nu". Era normal. Se zice ca Ceausescu si-a rupt camasa de pe el cand a aflat ca am disparut. Pe de alta parte, am fost primul si ultimul conducator al unui serviciu de spionaj comunist care a cerut azil politic in SUA, si intregul bloc sovietic s-a incrancenat impotriva plecarii familiei mele pentru a da o lectie altora care ar fi intentionat sa-mi urmeze exemplul.
Este adevarat ca Securitatea a incercat sa-l omoare pe congressmanul Wolf?
Da. In ianuarie 1988, el si congressmanul Christopher H. Smith s-au dus la Bucuresti sa se intalneasca cu fata mea, care era sub arest la domiciliu. Ministrul de Externe al Romaniei, Ion Totu, le-a refuzat insa accesul si le-a spus ca nu va raspunde de viata lor daca vor incerca sa ia legatura "ilegal". Cei doi parlamentari americani au decis sa nu renunte la planul lor de a o contacta pe Dana. Ei au parcurs pe jos scurta distanta dintre Ambasada SUA si Strada Alexandru Sahia nr.14, unde locuia fiica mea, fiind insotiti de consulul american la Bucuresti, Ginny Young, care stia drumul. Insa inainte sa ajunga la casa cu pricina, o masina Gaz a aparut pe neasteptate si s-a indreptat in plina viteza catre cei trei americani. Acestia au scapat cu viata, aruncandu-se in spatele unui troian de zapada.
Protestele facute la MAE roman au ramas fara raspuns. Raportul despre acest incident, pe care cei doi parlamentari l-au prezentat Congresului SUA, a aratat insa inca o data natura criminala a comunismului romanesc. Pentru aceasta actiune curajoasa, cea de-a 101-a sesiune a Congresului SUA le-a adus multumiri publice, iar Fundatia Jamestown din Washington le-a acordat "Premiul Pentru Drepturile Omului".
|
NU RATATI!
|
|
Cititi in numarul de maine istoria celebrei carti a lui Pacepa "Orizonturi Rosii".
|
|
EXCLUSIV - PACEPA - OMUL DIN SPATELE LEGENDEI
|
