"Viitura a venit pe uşă"

Acum 7 ani, casa i-a luat foc şi s-a făcut scrum. Cu palmele goale şi cu trei copii agăţaţi de poale, a luat-o de la capăt. A frământat lut cu paie, a bătut pari în pământ şi şi-a ridicat două odăi în care să stea, până e gata "casa mare". N-a apucat să spună "Doamne ajută!" că, în urmă cu câteva zile, apele Jijiei i-au spulberat odăile. "Casa mare", peste pereţii căreia n-a avut vreme să toarne o spoială de beton, a rămas învelită în plasă de sârmă. Dar e în picioare. În adăpostul de lângă, tavanul se mai sprijină de o vitrină cu geamuri. Care se vede din stradă, căci apa n-a cruţat decât doi pereţi.

Fetele Georgetei Păduraru uşuie găinile, ferind cu grijă cele cinci-şase fire de varză rămase în pământ. Fără fete, păsările, bezmetice, ar ieşi pe uliţă, căci nu pricep linia invizibilă ce delimitează curtea. Jijia a luat cu ea gardul din sârmă al Geogetei, cu tot cu pari. Noroc cu fântâna împrejmuită cu lemn, rămasă acolo. "Ăla e colţul grădinii mele", arată femeia şi lăcrimează cu ochiul stâng. În ce-a mai rămas din grădina ei, bulbii de ceapă au înţepenit în mâlul tare, uscându-se o dată cu el. Georgeta are 38 de ani şi trei fete. Rebeca are 12 ani şi "e cu probleme, are astm şi epilepsie, a rămas aşa de când ne-a ars casa", şopteşte mama din spatele fetiţei care avea la incendiu 5 ani. Andreea are 10 ani şi-o cruciuliţă prinsă la gât, învaţă bine şi zâmbeşte în continuu. Iar Lidia are 7, "la toamnă merge la şcoală, dac-oi avea cu ce s-o dau", spune Georgeta şi plânge iar, pe jumătate. Peste ochiul drept are lipit cu plasturi un pansament mare şi alb şi, dacă o întrebi ce-a păţit, îţi spune că aşa e ea, de mică. "La 3 ani, nişte copii s-a jucat cu carbit şi-a sărit în ochiul meu. Am ochi de sticlă. Adică, am avut", se corectează femeia. "De 10 ani stau cu pansament, nu mai am bani să-l cumpăr. Ultima oară, de la spital de la Iaşi mi-a spus că mă costă 60 de milioane. Păi, io n-o să am banii ăştia toată viaţa!", hotărăşte Georgeta, şi ochiul rămas teafăr varsă lacrimi cât pentru doi.

Georgeta Păduraru locuieşte în satul Hilişeu-Cloşca (Botoşani). Comuna Hilişeu-Horia e prăvălită pe culmea unui deal, cu satele legate de Jijia. Un pârâu blestemat care la 28 iunie a.c. a adunat viitura ce-a nenorocit satul de sus şi-a răsturnat-o peste oamenii din vale, ca să-i înfrăţească în nenorocire. 8 case sunt la pământ, 53 sunt în pericol de prăbuşire, însă "toate vor fi reconstruite din rezerva de stat", spune viceprimarul comunei, fără să creadă însă nici el prea tare în ce zice. Ştie că nu-l costă nimic să declare sau să promită... În ziua potopului, au fost evacuaţi din comună 448 de oameni, mai zice viceprimarul, iar 301 au revenit, între timp, la casele lor şi s-au apucat de reparaţii, singurei. Restul stau la rude sau "vor fi adăpostiţi într-o clădire pusă la dispoziţie de Poliţia de Frontieră şi-n 8 module (n.r. - containere) pe care trebuie să le branşăm la utilităţi cât mai repede", se angajează el. Însă oamenii nu mai cred în angajamentele autorităţilor, orice rang ar avea ele. Fata lui Maria Mustafi şi-a luat băieţelul de 1 an şi s-a mutat în deal, cu chirie. "Zice că nu se mai întoarce aici", oftează femeia de 48 de ani. "Stă la o bătrână şi nici nu ştiu cât îi plăteşte, zice că s-or înţelege ele. Apucase să-şi facă lânga casa noastră două odăi, în care să stea. Da' nu mai vrea să vină, după ce-a pătimit!". În după-amiaza potopului, tânăra şi-a luat copilul în braţe şi-a urcat, printre şuvoaiele de apă, dealul, la adăpost de Jijia. În urma ei veneau părinţii, fiecare cu câte o vacă de căpăstru, să le salveze. "N-avem nici un venit. Nimic. Avem două văcuţe din care trăim cinci persoane. Le mulgem, dimineaţa şi seara, şi vindem laptele, cui nu are, cu 50 de bani chilul. Aşa trăim... Eu am muncit 10 ani la CAP, da' n-am nici o pensie, că nu mi s-a găsit norma (n.r. - pontajul orelor lucrate) nicăieri, sunt pe zero! Bărbatul meu a avut carte de muncă, dar din '90 n-a mai lucrat şi n-are nici el pensie, că n-are vârsta (n.r. - are 55 de ani)". "Unde să mă angajez?", întreabă bărbatul. Cum nu-i răspunde nimeni, continuă tot el: "e sărăcie mare, e greu aici, la noi, în capătul ţării".

În urma nepoţelului urcat la deal, prin mâlul din curte, le-a rămas un iepuraş roz din plastic, cu ţiuitoare. La intrarea în odăile noi e pătuţul din lemn al copilului. Apa Jijiei a urcat un metru, mâzgălind pereţii din BCA. Lângă ei, casa de paiantă a Mariei stă să cadă. Femeia mă duce înspre curtea plină de bălţi verzi şi-mi arată, ţintuind cu degetul pământul crăpat în cruste, lucruri numai de ea ştiute: "Acolo aveam roşiile. Aici - ardeii. Dincolo crescuse ţelina...". Acum, nu mai e nimic nicăieri. "Asta e bătaia lui Dumnezeu", oftează Maria şi vocea i se îneacă în plâns. "Şi Jijia de unde vine?". "De la Borboloasa, de dincolo, de la Chişinău", mi-arată femeia cu degetul în zare.

Gafiţeanu Eugenia n-a apucat să vadă ce-a făcut apa din casa ei. Cu câteva minute înainte ca viitura să cadă peste Hilişeu-Horia, satul din deal, doi oameni au luat-o pe sus pe bătrâna de 83 de ani şi-au scos-o din casă. "Acolo stătea, pe patul de lângă uşă, aşteptând", arată viceprimarul. Nu se mai vede patul, uşa e căzută într-o parte, iar din casa femeii n-a mai rămas decât un maldăr de pereţi prăbuşiţi precum un castel din cărţi de joc. Traversele de plastic cu care erau înveliţi la exterior pereţii sunt înfipte acum în pământ, ca nişte suliţe. Lângă casă, lipit de prag, e câinele bătrânei. Păzeşte o curte fără garduri şi-o locuinţă în care nimeni nu mai are curajul să intre, barem să-i ia femeii actele. Şi aşteaptă. Gafiţeanu Eugenia n-o să se mai întoarcă însă niciodată acasă. "Acum locuieşte la o nepoată", spune vicele. "Dar îi căutăm un loc într-un azil de bătrâni. Că are o pensie bună, 9 milioane de lei pe lună şi, la banii ăştia, sunt sigur că o să-i găsim ceva!". Câinele ascultă cu botul pe labe, nemişcat, de parcă apele l-ar fi înfipt şi pe el în pământ.

Un pic mai sus pe uliţă, în casa Corneliei Jugaru, "viitura a venit pe uşă. Au fost două, de fapt", mărturiseşte femeia. "Una a venit pe la 13:00, mai mică. A intrat apa în casă, dar nu mult, a venit o vecină, am şters podelele ş-am făcut curat. Eram prin curte, eu - la găini, soţul - la vite, când a venit a doua viitură. Să fi fost ora 17:00. Am intrat amândoi în casă ş-am zis că murim înecaţi. Ţineam de uşă, să nu intre apa". Nu Jijia i-a inundat pe cei din Hilişeu-Horia, ci torentele formate în urma ploilor şi adunate în mijlocul satului, ca pe fundul unui cazan, din trei părţi. "De pe deal, din pădure şi din Mocra, un teren învecinat", înşiră femeia. "S-au tăiat pădurile pe-aici?". "S-a curăţat", zice femeia, "da' aşa..., mari tăieri, n-au fost!".

Pe pereţii de cărămidă din casa Corneliei, apa a desenat un brâu înalt de 120 de cm. A răzbit pe-o uşă şi a luat totul din calea ei: un perete din rigips, chiuveta, cada din fibră de sticlă. Mihai, soţul Corneliei, zice că-şi lăsase Dacia papuc în curte şi-a găsit-o, după viitură, pe imaş, la un kilometru depărtare. "Vă spun c-am văzut moartea cu ochii", mărturiseşte Cornelia. E prima oară când nechemata a venit aici, călare pe viitură. În satul lor, nenorocirea nu li s-a tras nici de la râul umflat, nici de dig şi nici de la zona inundabilă. A venit din senin şi de sus. "Unde să plec de-aici?", se întreabă Cornelia. "Am doi copii buni, pe care trebuie să-i ţin la facultate. N-am casa lângă apă, n-am casa din paiantă, n-am nici o vină! Vă spun drept că, după ce-am trecut prin ce-am trecut, ne-am apucat singuri să reparăm şi să facem totul la loc, da' muncesc fără nici o tragere de inimă. Am văzut că apa poate să ne lovească. Şi acum mă întreb doar când o să ne lovească iară..."   


CARAVANA BGS A DUS AJUTOARE ÎN BOTOŞANI
Asociaţia BGS pentru Situaţii de Dezastre şi Calamităţi a ajuns vineri în zonele afectate de inundaţii din jurul oraşului Dorohoi (Botoşani), cu o caravană umanitară formată din 15 maşini de teren şi două de transport. Au fost distribuite ajutoare în 120 de gospodării din comunele Hilişeu Horia, Şendriceni şi din Dorohoi. Alimente, apă, îmbrăcăminte, încălţăminte, obiecte de mic mobilier şi obiecte electrocasnice, toate donate sinistraţilor din Moldova de 85 de bucureşteni, dar şi de angajaţii de la OTP Bank şi Grădiniţa Maryland Drumul Taberei Bucureşti (alimente şi îmbrăcăminte) şi "La Fântâna" (720 litri de apă). La acţiunea umanitară au contribuit şi PAMBAC (făină), Cyrom România (sucuri şi ulei de măsline), EXPOMARKET Doraly (aliminte şi îmbrăcăminte) şi IN & OUT Decoration (pături). Grupul BGS a donat sinistraţilor alimente şi 500 de perechi de pantaloni impermeabili, în valoare totală de 25.000 de RON.