Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SPECIAL
De ieri, leul greu a fost scos la plimbare prin piete. In lesa, prins pe etichete cu carioca. A fost expus pe legaturile de ceapa, pe cruci si haine second-hand... La vederea lui, romanii au oftat cu jind: ce bine ar fi de-ar ramane salariile cum sunt si-ar disparea zerourile doar din coada preturilor...
Leul greu a aparut in circul pietei
Leului greu, ieri aparut pe etichete, abia ii cresc coltii. Romanii nici nu se sperie de el, dar nici nu-l scarpina intre urechi, cu drag... Cei mai multi cred ca saracia lor va avea aceleasi zerouri multe. Ei, daca s-ar denomina preturile si-ar ramane salariile la fel de dodoloate, alta ar fi socoteala...
CARMEN PREOTESOIU
Citește pe Antena3.ro
|
|
INMORMANTARE. Leul greu ne va urmari si in viata de dupa moarte
|
LEUL GREU, MOTIV DE SEZATOARE. Vorbeste degajat, insa privirea fixata pe chipul meu cere parca un raspuns, care sa-i lamureasca nedumeririle. Discutia se aprinde. Acum nu se mai fereste de nimeni si incepe sa povesteasca ce a auzit colegelor de munca: "Auzi vecina, cica acuma 2 lei o sa coste kg tau de morcovi!" Nu apuca bine sa termine de spus "lucrul mare ce l-a aflat", ca un ras sanatos ii molipseste, deopotriva, pe femeile si barbatii care ciulisera si ei urechile la discutia noastra.
RIDICAND DIN UMERI. "De amenzi ati auzit?", ma amestec eu repede in veselia lor. Femeile cu sort mare in fata par sa nu inteleaga. Ridica din umeri, nevinovate. Dar incep sa-si framante mainile noduroase si asprite de munca de la camp. Mai isi strang nodul de la broboada, mai zambesc stingher, dar nimeni nu mai zice nimic. "Ei, ce poate sa ne faca, doar suntem si noi femei batrane, nu ne-o lua capuâ!", sparge linistea o batranica ascunsa de dupa maldarele de varza. Este atat de infofolita, ca de-abia poate sa se aplece dupa o punga in care vrea sa vare cat mai repede varza infoiata, ca nu cumva "domnul sa se razgandeasca".
|
|
EN-DETAIL. In mare, precupetele pricep cum vine treaba cu leul greu, dar
nu stiu cum isi vor mai vinde morcovii la bucata
|
FRICA DE PACALEALA. Pe la tarabe, stapane sunt precupetele. Le merge mana la aranjat zarzavaturile gramajoare-gramajoare la fel de repede ca si gura. De acuma, nu mai au doar teama ca vor ramane cu marfa nevanduta... "Treâ sa fim atente rau, ca oamenii astia de la Bucuresti sunt ei cu carte si te pot pacali repede. Pana sa intelegem noi cum sta treaba cu banii, ei au si luat marfa si au plecat, iar noi ramanem cu buza umflata. Pacalite". Ingrijorarea lor este molipsitoare, dar nea Vasile le da curaj: "nu suntem nici noi asa cum ne cred orasenii, ne invatam cu tot ce apare, ca nu avem ce face. Nu mai stim daca e bine sau rau, le luam asa cum vin. Ce, putem noi sa ne impotrivim? Politica asta nu o mai intelege nimeni!", incheie el, apasand fiecare cuvant, ca sa-i sporeasca importanta.
Acum, ca au avut ocazia sa-si spuna pasul, zambesc impacati. "Nimeni nu mai cere parerea la tarani. Mare pacat, ca ei stiu care-i treaba", isi incheie vorbele nea Vasile. Ochii sai urmaresc acum trecatorii, incercand cu vorbe bine stiute sa-i transforme in clientii sai. Plecam. Piata isi continua insa povestea, si nu in "leul nou", cum ii spun taranii leului greu, ci asa cum s-au obisnuit: "3 buchetele la 10.000, 3 la 10.000, cine mai doreste, cine mai poftesteâ¦"
Leu greu pentru tarana usoara
Un pensionar de 70 de ani a venit la un magazin de servicii funerare de langa cimitirul Ghencea, sa-si ia sicriu. Cand a vazut omul cum au cazut peste noapte patru zerouri, a intrat in negocieri aprinse cu patronul magazinului, Nicolae Raiciu. Sa nu cumva sa-l traga in piept vanzatorul, ca el nu vrea cosciug de 3.500.000, ci de 350 de lei.
"RON" SI "ROL". "Nu sunt pregatiti oamenii, e prea devreme sa afisam preturile, ca moneda o sa apara abia peste trei luni. Sa se puna preturile atunci pe moment. Sa apara banul intai!", isi da cu parerea Raiciu, dupa ciudata discutie cu pensionarul. Patronul si-a lipit noile preturi pe cruci si inca mai face socoteli apasand tastele calculatorului de plastic. "Pai, daca o paine e 5 mii, cat o sa fie cu leu greu? Cincizeci de bani? N-o fost atat nici in â60", compara stapanul celor vreo 20 de sicrie din magazin. Micutele cifre afisate sub alea babane variaza in functie de lemnul din care e facut cosciugul: de la 680 la 370 de lei.
La o suta de metri mai incolo, la o alta firma de pompe funebre, vanzatorul Gabriel Pasculea a scris in dreptul leului vechi "ROL" si in loc de "lei noi", cum au trecut comerciantii vecini, a notat "RON". "ROL inseamna Romania lei (?!) si RON e Romania nou(?!)", crede vanzatorul usor intimidat ca nu cumva sa gaseasca presa nereguli legate de leii astia grei, tocmai pe tarlaua lui. Omul mai vinde lumanari la o mie bucata. Isi da seama ca pe ele nu a trecut "RON" asa ca ia o carioca si scrie "0,10". Si ca sa ne distraga atentia de la fapta sa, ne sopteste conspirativ: "Daâ duceti-va la vecinul ca ala n-are nimic afisat".
FARA PRET. Vecinul lui nu avea preturile afisate la intrare pentru cele doua sicrie inaltate pana la prelata. Da o explicatie macabra: "Sicriele sunt goale!". Adica nu au captuseala in interior. "Si in acelea de afara nu poti baga mortul asa, ca trebuie respectat, pui o saltea, o cruce", enumera vanzatorul pe nume Traian si atat. In magazia ferecata cu lacat a pus omul sicriele "pline" pe care a lipit preturile. Pe unul scria 1500 de lei noi. E scump, ca e facut din stejar de un italian venit in Romania. "Nu ne incurca deloc leii noi, de ce sa ne incurce? Ce, noi nu am plecat de la 10 lei, de la 10 bani?" (Alex Nedea)
Second-hand la bani marunti
|
|
SOLUTIE. Anticarii nu s-au apucat sa afiseze preturile noi la carti. Unii dintre ei se gandesc sa le vanda la pretul care e deja pe copertele de prin 1980
|
La un stand vecin o batrana examineaza atent etichetele unor sacouri. "Iaca-ta 24 de lei scrie aici, zice doamna Botezatu, scorurile astea mie imi amintesc de tinerete." Femeia s-a intors recent din Statele Unite, dupa 20 de ani de "exil", cum ii place sa spuna. Desi are valize pline cu haine, vine aici pentru distractie, cauta haine "de marca", ratacite prin maldare. "Treaba asta cu leul greu cred ca o sa fie un lucru bun, cel putin o sa fie mai practic", este de parere batrana.
REFRACTAR. In timpul asta, comerciantii de "carti second-hand" nu s-au imbulzit sa lipeasca etichete noi, cu lei grei, pe volumele care zac pe tarabe. Nea Cristian Dumitru, anticar de pe langa Universitate, isi framanta mainile si din cand in cand trage cu sete din tigara. Azi n-a vandut decat doua carti si nici nu trage speranta ca va reusi mai mult. "Nu m-am apucat inca sa manjesc copertele cu preturile noi. Ma gandesc ca nu s-o opri controlul taman aici, la sarantocii de noi... Amuâ le-oi scrie, dar pentru ce, are cineva sa-mi plateasca azi in lei grei?... A, poate ca sa se obisnuiasca lumea", spune nea Dumitru. Barbatul ridica o carte de prin 1982, se uita atent si spune: "Daâ mai bine le vand la pretul care e deja pe ele, iaca, asta era pe atunci 11 lei si 50 de bani... ce sa ma mai complic".
Cat vorbeste, batranul sta cu ochii pe studenti, mai de i-ar momi un pic sa se apropie de taraba. Ei sunt clientii lui fideli, "copiii fara parale". (Laura Toma)
"Mai bine treceam la euroi!"
|
|
LA ZI. La bodega, preturile se vad dublu: in lei actuali si in lei grei
|
"Le-am afisat inca de ieri, amenzile sunt destul de mari". Marin Radu, 63 de ani, are in pahar o tuica de 5.000 de lei. Calculeaza rapid si ne spune ca in lei grei asta va insemna 50 de bani. "Trebuie sa ne obisnuim cu leul greu. E bine, ca nu mai umbli cu bani multi in buzunar. Si daca iti da vreunul lovitura la buzunar, iti fura mai putin!", crede Marin.
PSIHOLOGIE. Un fost mecanic de locomotiva, de 72 de ani, rade, aratandu-si dintii ingalbeniti si rari: "Speram sa fie mai bine cu leul greu... Daâ eu nu cred. Daca acum am pensia de 4 milioane, cu leul greu o sa am 400 de lei. Ce fac eu cu 400 de lei?". Georgeta Dragnea, patroana, ii raspunde: "O sa faci ce faci si acum cu patru milioane!". Femeia se intoarce spre noi: "Am inteles ca asa, cu leul asta, avem mai multe sanse de intrare in Uniune. Dar oamenii or sa se obisnuiasca greu. O sa li se para ca au mai putini bani", ne explica ea efectul psihologic.
Afara e ger, e ora 11, soarele n-a apucat sa topeasca nici un fir de zapada. Dar cei patru-cinci barbati nu se sperie. Stau adunati in jurul unei mese, cu fesurile negre pe varful capetelor, si sorbesc alene licoarea maronie. Il intrebam pe unul dintre ei ce bea. Ne arata singurul pahar cu suc de pe masa si spune: "Nu se stie precis". Nici haina de piele cu fermoarul stricat, nici fularul mov pamantiu, nici unghiile lungi si negre nu ne lasa sa-i ghicim profesia.
EUROII. Raspunde invariabil "nu se stie" si daca-l intrebi de varsta, si de profesie, si de aproape orice. "Domnul Badea a fost locotenent-colonel la IJP", il deconspira unul dintre comeseni. "Colonelul" e foarte ferm in ceea ce priveste leul greu: "Nenicutule, e o prostie. Nu trebuia facuta schimbarea asta. Pe-astia de la banci ii costa 22 de milioane de dolari acuâ", zice si mai trage un gat de rom. Si-aduce aminte de "Ceausescu, saracul!" si de faptul ca atunci 100 de lei valorau mai mult decat fac acum trei milioane. "Puteam sa stam pana intram in Europa si schimbam leii direct cu euroii."
Un comesean, pe care "colonelul" il prezinta "Mos Gerila", desi n-are nici haina rosie si nici barba, e precaut: "Leul greu? Pai stai intai sa-l cantaresc, sa vad cat de greu e!". (Irina Munteanu)
Denominarea la bordel
Pe partea veche a Caii Mosilor, in spatele fostului hotel Modern, functioneaza de mai bine de 12 ani, intr-o darapanatura, unul dintre cele mai jegoase bordeluri din Bucuresti. La orice ora din zi si din noapte poti gasi boarfe obosite, la preturi modice. Am trecut sa vedem daca denominarea a avut efecte imediate asupra tarifelor, si fetele ciripesc pretul si in lei grei.
In fata unui gang din care mirosea a peste stricat, a sarit pe mine o aratare de un quintal, cu mini roz, ciorapi mov, fes visiniu si unghii cu oja ciobita. Mi-a zis: "Baiatuâ, 150 da mii scurtuâ penâ cine-ntreaba". Dupa ce am aflat ca pentru "cine cumpara" merge si cu "100, hai 70", mi-am adus aminte de ce venisem: "Daâ cu denominarea nu s-a modificat nimic?".
Prestatoarea de servicii s-a uitat lung la mine, dupa care a zbierat inspre gang: "Boldeneee, vino ca-i un pervers care vrea sa ma denomineasca!".
Boldeanuâ, baiat fin cu ghiul si bratara de goldeanu, nu avea chef de scandal. M-a luat parinteste-intelegator: "Fetele astea nu stie sa domineasca. Aci in curte era Madona care sa ocupa cu d-astea. Dadea cu biciu-n cleientii matochisti, da zbiera si se speria aia normali. Acuâ Madona e la puscarie, n-a platit amenzile".
La randul meu, plin de tact, i-am explicat ca sunt ziarist si vreau sa stiu daca introducerea leului greu a avut vreun efect asupra pietei. Boldeanuâ nu parea prea fericit sa aiba discutia asta economica, mi-a zis ca preturile "tot alea ramane, cat te intelegi cu fata, mie sa-mi iese 50 de mii de cleent". Fiindca-l tineam din treaba, mi-a zis sa dispar. Cand o luam agale spre statia tramvaiului 16, m-a ajuns din urma. Isi adusese aminte sa ma intrebe ceva: "Baiatuâ, da acuâ cu leii astia noi ne da si noua mai repede alocatiile?". (Toma Roman jr)
M-au facut din om neom
Menirea lui: incarcator de brichete. "Pasiunea mea este lucrurile mici. Cand pun o piatra la un Bic creste sufletul in mine." Incarcatorul meu a ajuns la cativa ani dupa Revolutie milionar. Ma rog, castiga cam trei milioane pe luna si, pentru ca primea doar marunt, buzunarele-i erau pline. Pana ieri era rege. "Am sa ajung un nimeni. Cat sa cer pe un gaz? O bucata dintr-un ban? Vine clientuâ si io o sa m-apuc sa-i dau cu pila asta mica pe moneda sa-mi iau plata. Prafuâ o sa se aleaga de bisnis." Din greseala m-a pufnit rasul si i-am sugerat doo lucruri: sa lucreze angro, vine clientuâ la reparat cu punga dâun leu plina cu brichete de cinci de bani, sau sa ofere extra servicii, ca pe vremea lui nea Nicu. Nu poti sa-ti pui o piatra noua daca nu iei si doi-trei Patapievici. Vrei sa "faci" gazuâ - cumperi si patru lumanari. Poate o fi nevoie mai tarziu. Patronuâ s-a uitat chioras la moaca mea si-a zis: "Te dai dastept ca esti smecher de la ziar si ma inervezi rau, ba chiar ti-as da si una daâ ma doare capuâ. Tu crezi caâs prost. Cativa patapievici poate ca dau ca e o baba nebuna vizavi, care-mi da zece lei sa-i repar chibritele-alea arsele. Le dau cu carioca asta in bot si-i dau s-o carte dâaia si-i zic ca-i bonuz, daâ ca treâ sa scoata banuâ. Daâ la patru lumanari inca treâ sa mai vind un ceva sa se faca de leu. E, ce vind!? asta dâalaturi care face chei o sa vinda tichii de margaritar, se reprofileaza si-si daschide bijuterie. I-a pus Dumnezeu maâsii mana-n cap cu decaderea. He, he! Ti-a placut gluma asta? Boule! Cand o sa sâaseze grasele-ale pe maruntis in otobuz s-o sa le intre-n cur la hopuri, o sa fie mana cereasca pentru ele, curvele! Daâ io ma duc dracuâ. Falimentuâ ma manancaaaaa, ba! Boule!" (Vladimir Ioan)
