Watergate - Presa isi protejeaza sursele cu strasnicie

Scandalul Watergate isi dezvaluie inceputurile dupa trei decenii. Pontul de la care a plecat scandalul ce l-a debarcat pe Nixon a fost dat de nr. 2 din FBI.

POLITICA. Laudat pentru politica sa externa, presedintele Nixon a fost aspru criticat pentru incercarile de a spiona tabara democrata in plina campanie electorala

Trei decenii le-au luat celor doi jurnalisti care au provocat, in anii ’70, cutremur la Casa Alba, soldat cu demisia lui Nixon. Cam tot atat timp ar putea astepta si romanii pentru a afla adevarul de la cei trei jurnalisti rapiti in Irak.

Scandalul Watergate si rapirea jurnalistilor romani nu merita comparatie. Americanii au aflat, dupa 30 de ani, cine s-a aflat in spatele scandalului soldat cu demisia celui de-al 37-lea presedinte al SUA. Pentru ei informatia este relevanta, pentru ca scandalul a dus la schimbarea Administratiei Nixon. Este la fel de relevant, pentru publicul din Romania, sa afle informatiile controversatei rapiri a celor trei jurnalisti romani in Irak peste cel putin tot atatia ani?

Ceea ce ar merita comparat consta in importanta si efectele pe care dezvaluirile le pot avea asupra fiecarui caz in parte. In cazul Watergate, a fost schimbat un presedinte, iar publicul a avut o singura intrebare ramasa fara raspuns. In cazul jurnalistilor rapiti, au cazut cateva capete, iar semnele de intrebare s-au inmultit alarmant in ultimele zile.

In scandalul Watergate, dezvaluirea sursei care a dus la demisia presedintelui celei mai puternice tari din lume este relevanta pentru ca a fost nevoie sa se inchida un capitol controversat in istoria SUA. In cazul jurnalistilor romani, dezvaluirile unor informatii vitale la momentul actual, dar, poate, inutile peste 50 de ani, nu vor face decat sa puna capat unei situatii anecdotice pentru unii dintre noi. O situatie soldata cu aruncarea in inchisoare a unora si cu demonstrarea unor legaturi intre terorism si coruptie. Astfel incat impactul asupra publicului din Romania ar putea fi, peste cativa ani, unul minim si, poate, deformat in functie de context.

"INSTALATORII". In scandalul Watergate, izbucnit in anii ’70, presedintele de atunci al Statelor Unite, republicanul Richard Nixon, care si-a atras meritele de a pune capat razboiului din Vietnam si de a ajuta la imbunatatirea relatiilor dintre fosta URSS si China, a demisionat din functie dupa o serie de dezvaluiri socante in care acesta era acuzat de spionaj in tabara democratilor. Doi jurnalisti de la ziarul Washington Post, Bob Woodward si Carl Bernstein, au demonstrat ca ceea ce parea o banala spargere la unul dintre sediile Comitetului National al Partidului Democrat era, de fapt, o incercare disperata a oamenilor presedintelui Nixon de a-i monitoriza pe adversarii politici. Jurnalistii au demonstrat ca "spargatorii" sau "instalatorii", cum au fost numiti ei, au avut misiunea de a repara dispozitivele de ascultare din cladire si de a fotografia documente secrete. Asta in contextul in care America era in plina campanie electorala.

Bob si Carl au fost ajutati, in demersul lor jurnalistic, de o sursa secreta din interiorul sistemului, a carei identitate a fost facuta publica abia dupa 30 de ani. "Deep Throat", asa cum a fost numit "informatorul", considerat cea mai celebra sursa secreta a tuturor timpurilor, este, potrivit revistei americane Vanity Fair, nimeni altul decat numarul doi in ierarhia Biroului Federal de Investigatii (FBI) de la acea vreme, Mark Felt, astazi in varsta de 91 de ani. Informatia a fost facuta publica de familia lui Felt, desi presa americana aflase, din timpul vietii lui Nixon, ca presedintele banuia, intr-o inregistrare audio, cine era informatorul-cheie in cazul Watergate.

Despre "Deep Throat" ("vocea groasa") s-au scris mii de pagini, s-au turnat filme, s-au organizat dezbateri televizate etc. Analisti politici, experti, fosti spioni, jurnalisti cu experienta, publicul larg - toti si-au dat cu parerea, de-a lungul vremii, despre identitatea controversatei surse. Printre posibilele nume s-a vehiculat si cel al lui Henry Kissinger, fost consilier pe probleme de securitate nationala al presedintelui Nixon intre 1969 si 1973.

"NU AVEM NIMIC DE SPUS". Era insa greu de demonstrat ca in spatele "vocii groase" se afla Felt, numarul doi din FBI, mai ales ca acei doi jurnalisti au deturnat atentia publicului, precizand ca au fost folosite mai multe surse in ancheta. Sau ca el s-a aflat in spatele celui mai bine pazit secret din istoria jurnalismului. Doar trei persoane aveau certitudinea asupra identitatii sursei: jurnalistii mai sus citati, Bob si Carl, si fostul redactor-sef al ziarului Washington Post, Ben Bradlee. "Timp de 30 de ani, nu am avut nimic de spus. Nici astazi nu avem nimic de spus", a declarat Bob marti, dupa ce a fost pus sa comenteze pe marginea dezvaluirii identitatii lui Felt.

Promisiunea ramane promisiune pentru doi profesionisti ca Bob si Carl. In cartea lor, "Oamenii presedintelui", "Deep Throat" era descris ca avand "o pozitie extrem de strategica in Executivul de la Washington", o persoana pe care o puteai contacta numai pentru ocazii extrem de importante, un om cu acces direct la informatiile de la Casa Alba, FBI, Departamentul de Justitie si in staff-ul presedintelui Nixon. Fata de un om atat de important si cu responsabilitati atat de mari, jurnalistii Bob si Carl au fost oameni corecti. Si adevarati profesionisti. Au respectat, cu sfintenie, deontologia profesionala in ceea ce priveste legatura dintre jurnalist si sursa sa si nedeconspirarea acesteia decat cu acceptul ei. "«Deep Throat» a facut un serviciu natiunii americane facandu-ne cunoscute abuzurile lui Richard Nixon", scrie Washington Post.

Misterul creat in jurul sursei era cu atat mai adanc, cu cat Felt a dezmintit in mod repetat rolul sau in aceasta chestiune, iar Bob si Carl au pastrat o tacere de fier. "Am spus dintotdeauna ca, atat timp cat sursa noastra, cunoscuta sub numele de «vocea groasa», va trai, nu-i vom dezvalui adevarata identitate", declara Carl.

Ca adjunct al directorului FBI, intr-o perioada in care FBI incerca sa iasa de sub influenta si controlul Administratiei Nixon, Felt avea si posibilitatea, si motivatia pentru a contribui la prabusirea unui regim interesat in spionaj la adresa adversarilor politici, in supraveghere secreta, in actiuni mai putin ortodoxe etc.

Scandalul Watergate a aruncat in inchisoare cel putin 40 de oficiali, inclusiv responsabili cu rang inalt in fosta Administratie de la Washington, si a lasat pe drumuri numerosi apropiati ai lui Nixon, inclusiv pe vicepresedintele de la acea vreme, Spiro Agnew, in 1973. De teama sa nu fie nevoit sa raspunda in fata justitiei, desi a negat in repetate randuri implicarea in acest scandal, liderul de atunci de la Casa Alba si-a semnat singur demisia, la 9 august 1974, dupa ce autoritatile juridice l-au obligat sa le puna la dispozitie toate inregistrarile audio care au demonstrat rolul presedintelui in incercarea de a musamaliza scandalul. Nixon era acuzat, intre altele, de obstructionarea anchetei, abuz de putere si sfidarea Congresului american.

SPIONUL DE LA FBI, DESCOPERIT DUPA 30 DE ANI

Mark Felt (foto), "un responsabil loial si cinstit, era persoana care spunea adevarul, in umbra unei parcari din Washington", scriu Bob Woodward si Carl Bernstein in cartea lor "Oamenii presedintelui". "In acea perioada, Felt era o figura uimitoare, cu parul grizonat", spune Woodward despre principala sursa a anchetei care l-a distrus pe presedintele Nixon. Felt, un om dintr-o bucata, astazi in varsta de 91 de ani, devenise de notorietate la inceputul carierei sale, atragandu-si renumele de "vanator al spionilor". Stia, in momentul dezvaluirilor facute sub protectia anonimatului celor doi jurnalisti, ca isi asuma un risc urias. Stia ca Nixon era dispus sa foloseasca microfoane si sa organizeze operatiuni secrete pentru prinderea informatorilor, astfel ca nici o precautie nu era prea mare pentru el. Bob se intalnea cu Felt in locatii deschise, unde ajungea, la miezul noptii, cum i se cerea, dupa plimbari lungi cu taxiul sau pe jos, prin capitala federala americana. Se intalnea totusi cu numarul doi din FBI. Au trecut 30 de ani si, intre timp, Felt a iesit la pensie. "Daramarea mitului", despre care scrie astazi presa din toata lumea, si transformarea lui "Deep Throat" intr-o persoana reala, accesibila, reprezinta, in opinia publicului american, un tablou complet, mult mai clar, despre Watergate. Tradator sau erou - se intreaba AFP. Pentru Pat Buchanan, unul dintre discipolii lui Nixon si fost candidat la prezidentialele SUA din 2004, Felt este un tradator. Un alt apropiat al fostului presedinte, Gordon Liddy, ajuns in inchisoare in afacerea Watergate, sustine ca "«Deep Throat» a violat regulile etice ale functiei sale".

ETICA

Dezvaluirea numelui lui Felt a relansat dezbaterea privind folosirea surselor anonime. De fapt, dezbaterea a fost redeschisa in urma cu mai multe saptamani, cand un ziar american a publicat, citand surse anonime, informatii din interiorul inchisorii de la baza militara americana de la Guantamo, din Cuba. Dezbaterea a capatat noi dimensiuni dupa ce The Sun a publicat o serie de fotografii, obtinute de la surse oficiale si anonime, cu Saddam in chiloti. Despre folosirea surselor anonime in presa, ziarul New York Times se intreaba daca "acum, cand dreptul jurnalistilor de a folosi astfel de surse este puternic contestat, «Deep Throat» ar mai fi facut marturisiri similare". "O data cu Watergate", explica ziarul USA Today, "s-a recunoscut respectul pentru sursele anonime".