Ziariştii - ţintă

În iunie anul trecut, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) aproba şi înainta Parlamentului Strategia Naţională de Apărare (SNAp) în care presa era identificată ca o vulnerabilitate a statului român. Potrivit documentului, “fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora, presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului "reprezintă o vulnerabilitate a României.

Iniţierea şi aprobarea acestei strategii au stârnit critici vehemente din partea presei, a Opoziţiei şi a organizaţiilor neguvernamentale interne şI externe care trăgeau totodată un semnal de alarmă: identificarea presei ca vulnerabilitate în strategia de apărare deschide drumul spre abuzuri: interceptări, percheziţii, arestări .

”Suntem scandalizaţi de concluziile acestui document-studiu aprobat de CSAT”, afirma organizaţia Reporteri fără Frontiere (RsF). ”Este uluitor faptul că guvernul ţării care este membră a Uniunii Europene poate privi mass-media ca o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Am crezut că acest tip de limbaj este astăzi folosit doar de către regimurile dictatoriale care exploatează preocupările de securitate naţională pentru a legaliza cenzura şi a justifica încarcerarea multor jurnalişti. Importanţa internaţională a unor astfel de puncte de vedere într-un raport de strategie nu ar trebui minimalizată”, susţinea RsF.

”Isprava” CSAT a făcut şi înconjurul lumii, articolul agenţiei Associated Press, cu titlul "Presa e o ameninţare la fel de mare ca terorismul în România", fiind preluat şi dezbătut de mai multe ziare şi televiziuni americane şi canadiene. La sfârşitul lunii septembrie a anului trecut, un grup de ziarişti români, alături de Confederaţia Sindicatelor Democratice din România, împreună cu membrul său afiliat Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind au înaintat mai multe petiţii Parlamentului European în care reclamau că “includerea unei astfel de aserţiuni în documentele oficiale ale CSAT reprezintă o încercare de răsturnare a sistemului democratic din România, fapt fără precedent în istoria recentă a ţării noastre”. În acest context, analistul politic Bogdan Teodorescu atrăgea atenţia că “Strategia de siguranţă naţională ar putea fi calea prin care jurnaliştii aflaţi în dezacord cu Preşedintele să fie reduşi la tăcere. Dacă un jurnalist devine ameninţare la securitatea naţională, ascultarea sa este nelimitată, violarea corespondenţei, de asemenea, îngrădirea libertăţilor civile justificată. Nu sunt sigur că Parlamentul în contextul actual ar vota o astfel de lege, dar în România «never say never»."

Nu trece mult de la acest avertisment, şI, în octombrie 2010, jurnalistul Sorin Roşca Stănescu adresează o sesizare prin care cere explicaţii preşedintelui Traian Băsescu, procurorului general Laura Codruţa Kovesi, şefului SRI, George Maior, al SPP, Lucian Pahonţu şi consilierului prezidenţial pe probleme de siguranţă naţională, Iulian Fota, în privinţa ascultării ilegale a telefoanelor a 27 de jurnalişti români, invocându-se pericolul pentru siguranţa naţională. Documentul a vizat totodată şI informarea preşedintelui Parlamentului European, al Comisiei Europene şI liderilor grupurilor parlamentare europene despre acest caz. “Mă numesc Sorin Roşca Stănescu şi sunt unul dintre cei 27 de ziarişti din România împotriva cărora a fost declanşată o vastă operaţiune de supraveghere, la care participă lucrători din mai multe compartimente ale Serviciului Romăn de Informaţii, precum şi specialişti ai Serviciului de Protecţie şi Pază. În cazul niciunuia dintre noi nu există un dosar de cercetare penală aflată în curs, astfel încât o asemenea măsura să se justifice din motive care nu au legătură cu profesiunea de jurnalist. Cu mai mult timp în urmă, Preşedintele României, care este şi Preşedinte al Consiliului de Apărare a Ţarii, a avansat Parlamentului un document cunoscut sub numele de “Strategia de Siguranţă Naţională”, care ar urma să fie votat în forul legislativ după ce, în prealabil, a primit avizul favorabil al Comisiei de Apărare. Acest document îşi urmează cursul, în ciuda faptului că el consacră principiul conform căruia presa reprezintă un pericol pentru Siguranţa Naţională şi că, în acest sens, au existat numeroase proteste în plan intern şi extern. Totuşi, până la o eventuală aprobare a acestei strategii în plenul Parlamentului, nu există în România nici un act normativ care permite serviciilor secrete supravegherea fără mandat judecătoresc a ziariştilor. Această supraveghere presupune activităţi ample şi complexe cum sunt urmărirea fizica a celor 27 de jurnalişti, interceptarea tuturor convorbirilor telefonice ale acestora, interceptarea comunicaţiilor prin mijloace electronice, control asupra deplasărilor în ţară şi în străinătate. Fac precizarea că respectivii jurnalişti apartin, conform informaţiilor pe care le deţin, unor instituţii de presa dintre cele mai diferite sau sunt pur şi simplu freelanceri şi sunt cunoscuţi pentru modul critic în care s-au pronunţat împotriva unor acte şi fapte ale politicienilor aflaţi la putere. (…) Solicit reprezentanţilor autorităţilor române cărora le adresez în mod direct această scrisoare deschisă să reacţioneze imediat. Să explice cum de a fost posibil să declanşeze o operaţiune ilegală de o asemenea amploare împotriva a 27 de jurnalişti care îşi fac meseria independent unul de altul. În eventualitatea în care vor alege obisnuita strategie a negării, îi informez ca oricând este posibilă repetarea faimosului caz “capitanul Bucur” – ofiţerul Serviciului Român de Informaţii care, pentru a nu se face complice la încălcarea Constituţiei şi legilor României, a devoalat cu probe în faţa opiniei publice, cu mai mulţi ani în urmă, o amplă operaţiune prin care instituţia din care făcea parte supraveghea ziarişti de la cotidianul pe care îl conduceam şi pe mine personal, ziarişti de la publicaţia Academia Caţavencu, precum şi membri de vărf ai unui partid politic aflat la acea dată în opoziţie. În orice moment, unul dintre cei trei ofiţeri de la SRI şi SPP s-ar putea să-şi asume rolul Căpitanului Bucur”, se arată în sesizarea lui Sorin Roşca Stănescu. Pentru că autorităţile sesizate nu i-au răspuns în termenul legal de 30 de zile, Sorin Roşca Stănescu a anuţat luna trecută că le va da în judecată. "Informez, pe această cale, opinia publică asupra deciziei pe care am luat-o de a-l acţiona în judecată pe domnul Traian Băsescu, Preşedintele României şi Preşedintele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, pe doamna Laura Codruta Kovesi, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe domnul George Cristian Maior, directorul Serviciului Roman de Informaţii, pe domnul Lucian Silvian Pahonţu, directorul Serviciului de Protecţie şi Pază şi pe domnul Iulian Fota, consilierul în probleme de siguranţă naţională al Preşedintelui României. Motivul acestui demers este faptul că respectivele persoane au încălcat dispoziţiile legii, privind accesul la informaţiile de interes public, nerâspunzând în termen de 30 de zile, şi nici măcar în termen de 90 de zile, unei solicitări îndreptăţite pe care am făcut-o”, a anunţat jurnalistul.

Petiţiile împotriva introducerii în SNAp a presei ca vulnerabilitate a statului român au fost depuse la Comisia de Petiţii a Parlamentului şi au fost declarate admisibile la sfârşitul lunii octombrie a anului trecut. Ca un prim răspuns la aceste petiţii, liderii a trei din cele mai importante Grupuri politice din Parlamentul European, Martin Schulz – S&D, Guy Verhofstadt – ALDE şi Daniel Cohn-Bendit – Greens/EFA, au adresat o scrisoare Parlamentului României, prin care solicitau respingerea paragrafului care se referă la presă. Eurodeputaţii reaminteau obligaţia statelor membre de a adopta legi care să nu vină în conflict cu valorile şi normele juridice ale Uniunii Europene. Întrebată despre includerea în SNAp a României a presei ca o vulnerabilitate a statului român, Comisarul pentru Justiţie, drepturi fundamentale şi cetăţenie, Viviane Reding s-a arătat alarmată (“nervous”) şi îngrijorată de o astfel de catalogare, emisă de guvernul unui stat membru al Uniunii: “Nu voi putea niciodată să enunţ o frază ca aceea pe care aţi citat-o. Presa este liberă într-o democraţie liberă”. În decembrie, petiţiile au fost declarate închise, dar votul a fost contestat. La începutul acestui an, pe 25 ianuarie, preşedinta Comisiei de Petiţii a Parlamentului European, eurodeputata Erminia Mazzoni a anunţat că petiţiile jurnaliştilor români vor fi redeschise. După această decizie, se vor continua procedurile din Comisia de Petiţii şi se vor urmări evoluţiile în adoptarea SNAp. De asemenea, Comisia Europeană va fi invitată să elaboreze o poziţie oficială cu privire la menţiunile din SNAp în contextul in care executivul comunitar şi-a exprimat îngrijorarea faţă de derapaje similare din alte state membre ale Uniunii.