Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Securiştii în mină, să ne dea lumină", scandau, isterizaţi, manifestanţii care mărşăluiau prin Bucureştiul primelor luni ale anului 1990. Bineînţeles că securiştilor nici nu le-a trecut prin cap să devină "ortaci". Nici nu aveau de ce. După câteva săptămâni de "lâncezeală", majoritatea şi-au reluat activitatea în serviciile secrete "reinventate" de noua democraţie. Ultimul pretendent la moştenirea Securităţii: Serviciul Român de Informaţii. Pe scurt: SRI.
La sfârşitul anului 1989, în plină Revoluţie, când "teroriştii" erau indentificaţi cu "securiştii lui Ceauşescu", puterea provizorie instalată la Bucureşti a decis, prin Decretul-lege nr. 33, emis la 29 decembrie, desfiinţarea Departamentului Securităţii Statului.
Din punct de vedere strict birocratic, această desfiinţare a fost uşor de executat. Practic, Securitatea nu a dispărut, ci doar s-a dizolvat în structurile noilor servicii secrete "democratice". Sau în alte paliere ale societăţii, de la lumea politică până la cea a afacerilor. Primul serviciu secret postdecembrist a fost UM 0215, devenit celebru sub numele de "Doi şi un sfert", clădit pe structura de bază a Securităţii Municipiului Bucureşti.
Ceva mai târziu, pe la mijlocul lunii februarie 1990, s-a înfiinţat Serviciul de Informaţii Externe, adică SIE, moştenitor direct a fostei DIE. Serviciul secret care avea să se ocupe de problemele interne, adică SRI, s-a înfiinţat, practic, la data de 24 martie 1990. Înfiinţarea sa la doar câteva zile după conflictele sângeroase care avuseseră loc atunci la Târgu-Mureş a menţinut suspiciunea că acele evenimente dramatice au fost instigate chiar de foştii securişti care se vor regăsi în structurile noului serviciu de informaţii. Din punct de vedere strict juridic, SRI a luat însă fiinţă la 26 martie 1990, ziua în care Ion Iliescu a semnat Decretul nr. 181.
O INSTITUŢIE MODERNĂ
Vorbind opiniei publice despre acest nou serviciu secret, Iliescu anunţa că "SRI este o instituţie modernă care a fost structurată după modelele unor servicii similare din ţări cu tradiţie democratică precum SUA, Canada, Franţa, Italia sau Germania". În Decretul semnat de acelaşi Ion Iliescu, la 26 martie 1990, SRI este definit drept "o parte componentă a sistemului naţional de apărare, o instituţie de stat specializată în domeniul informaţiilor privitoare la siguranţa naţională".
În plus, actul oficial de constituire a SRI menţiona că noul serviciu secret este "O autoritate administrativă autonomă care, în îndeplinirea atribuţiilor sale, colaborează cu celelalte instituţii implicate în domeniul siguranţei naţionale, precum şi cu autorităţile publice". Primul director al SRI, un civil, a fost prof. Virgil Măgureanu. Care, la acea dată, nu era chiar un necunoscut.
Românii au aflat despre el, pentru prima dată, cu ocazia procesului de la Târgovişte, când "Profesorul", căruia, mult mai târziu, avea să i se spună "Şarpele cu ochelari", a făcut parte din completul de judecată care i-a condamnat pe Ceauşeşti la moarte. Acum, după două decenii de la acele evenimente tulburi, Măgureanu relatează că el a fost cel care, la începutul anilor '70, l-a atras şi iniţiat pe Ion Iliescu în iţele unui complot anticeauşist.
CINCI "DIVIZIUNI"
La înfiinţarea sa, Serviciul Român de Informaţii avea în componenţă aproximativ 8.000 de angajaţi. Dintre aceştia, aproximativ 3.000 proveneau atât din fosta Securitate, cât şi din diverse structuri ale Armatei. Conform propriei organigrame, activitatea SRI era concentrată în cinci compartimente denumite "Diviziuni". Fiecare cu atribuţiunile sale specifice.
Diviziunea A se ocupa de "Informaţiile interne", Diviziunea B - de "Contrainformaţii"; C - "Contraspionaj"; D - "Dezinformare"; E - "Protecţia cadrelor".
În anii care au urmat, noul serviciu secret a fost văzut adeseori ca un continuator al fostei Securităţi, urmaş care, la fel ca aceasta, s-ar fi ocupat în continuare cu poliţia politică şi încălcarea drepturilor omului. Fapt confirmat, într-o oarecare măsură, de câteva afaceri tenebroase în care a fost implicat SRI. Dintre acestea, "Scandalul Berevoieşti" a fost celebru. Dar, indiferent de aceste opinii, un lucru este cert: nici un stat, de orice natură ar fi el, nu poate exista fără servicii secrete. Fie ele chiar şi moştenitoare ale fostei Securităţi.
"În destule cazuri, ofiţerii de Securitate erau slab pregătiţi pentru munca de informaţii profesionistă. (...) Marea problemă, atunci şi astăzi, este competenţa cadrelor. Iar în acest tip de activitate te poţi lupta cu orice, dar nu cu incompetenţa unor cadre care pot arunca în ridicol o anumită acţiune"
Virgil Măgureanu, primul director al SRI
