Cum a ratat Stoicikov transferul la Steaua

Ioan Becali a negociat cu atacantul bulgar sosirea la Bucuresti. Lacatus si-a dat OK-ul, iar Stoicikov urma sa joace fara contract, numai pe prime de 5.000 de dolari de meci, dar transferul cadea pe ultima suta de metri din cauza sotiei marelui fotbalist.

Cantonamentul Stelei de la „Haiducului". Martie 1998. Mihai Stoichita, antrenorul „ros-albastrilor", sta langa Marius Lacatus. Colonelul Matei e si el prezent, alaturi de impresarul Ioan Becali. „Va decideti azi?", intreaba procuratorul, usor nervos. „Sunt pe telefon cu omul asta si nu vreau sa mai astepte. Destul l-am amanat!". „Lippi" se uita catre „Fiara". „Pai cine sunt eu, nea Mihai, ca sa nu-i dau voie sa joace pentru Steaua? Ce dracu, e Stoicikov, pot eu sa ma opun? Sa vina!"

DOAR PRIME. Nu, nu e scenariul unui viitor film care sa povesteasca viata celui mai cunoscut fotbalist bulgar din toate timpurile. In martie 1998, Stoicikov a fost la un pas de a se transfera la Steaua Bucuresti. Nabadaiosul atacant traversa o perioada mai putin fasta, „mondialul" din Franta batea la usa, asa ca trebuia sa joace undeva. Bun prieten cu Stoicikov, impresarul Ioan Becali, pe atunci apropiat al stelistilor, vorbise atat cu internationalul bulgar, cat si cu procuratorul acestuia, spaniolul Josep Maria Minguella si totul parea aranjat. Hristo urma sa evolueze in Ghencea pana in vara lui 1998, dar nu dorea contract, ci numai prime de 5.000 $ de meci jucat, indiferent de rezultat.

REFUZUL. Totul parea batut in cuie, Stoicikov se indrepta spre Ruse, cand a intervenit Mariana, sotia sa. „Nu mergem in Romănia! Te cheama Stoicikov, nu crezi ca poti gasi o echipa si in Bulgaria?". Totul a cazut, TSKA i-a intins o mana, asa ca Hristo a ramas la Sofia.
Catalin Oprisan

---

Minguella a confirmat!

Pe 19 martie 1998, agentia bulgara de stiri BTA, citănd postul „Radio Catalunya" (foto facsimil), anunta ca Stoicikov are oferte de la TSKA Sofia, Steaua Bucuresti si Croatia Zagreb, lucru confirmat de impresarul sau, Josep Maria Minguella, care avea sa candideze, in 2003, la presedintia lui FC Barcelona. „Becali era ca si fratele meu, iar Hristo dorea sa joace in Romănia. Insa el a decis ca este mai bine sa ramăna in Bulgaria, mai ales pentru familia sa", a declarat pentru Jurnalul National Minguella.

Putea fi coleg cu Rachita

La finele sezonului 1997 - 1998, Steaua a ocupat locul trei, dar a cucerit Cupa Romaniei. Antrenorii Stoichita si Lacatus, alaturi de directorul tehnic, Emeric Ienei, au avut la dispozitie un lot foarte valoros. Stoicikov s-ar fi alaturat unor fotbalisti precum Zoltan Ritli, Marius Baciu, Adrian Matei, Laurentiu Rosu, Eugen Trica, Ilie Dumitrescu, Ionel Danciulescu sau Cristi Ciocoiu. Pare greu de crezut, dar dintre jucatorii de atunci se mai afla la Steaua unul singur, „veteranul" Vivi Rachita.

A fost dorit si la Craiova!

La inceputul anului 2000 s-a zvonit ca Hristo Stoicikov va ajunge la Universitatea Craiova, de aceasta data ca antrenor principal sau membru in staff-ul tehnic, el mai avand contract cu japonezii de la Kashiwa Reysol pana pe 30 iunie. Totul parea aranjat, insa si de aceasta data bulgarul s-a sucit, desi se afla aproape de vama, la Ruse! La inceput, a negat, apoi a recunoscut ca a fost la un pas de a veni in Banie!

O viata ca un roman

Stoicikov a debutat in liga a doua din Bulgaria in 1981, cand avea 15 de ani, la echipa Marita Plovdiv, de unde, dupa căteva sezoane, a ajuns tot la o divizionara secunda, Hebros Harmanli. A fost „ochit" de cei de la TSKA Sofia, unde a ajuns cu o pereche de ghete turnate, pentru ca nu avea bani de altele. A participat la meciul istoric TSKA - Levski, unde s-a lasat cu o bataie generala, a fost suspendat pe viata de regimul lui Todor Jivkov, dar a ramas in fotbal. A ajuns la FC Barcelona, a facut parte din Dream Team-ul lui Cruyff, a cucerit Liga Campionilor, a calcat pe picioare un arbitru, a ajuns la Parma, unde a fost catastrofa, apoi a revenit, pentru putin timp, pe „Nou Camp". A jucat doua luni in Arabia Saudita, la Al Nassr, apoi prin Japonia, la Kashiwa Reysol. Si-a incercat norocul si prin SUA, la Chicago Fire si DC United. Cu echipa nationala a Bulgariei a ocupat locul 4 la Campionatul Mondial din 1994, pentru ca dupa o perioada sa refuze convocarile. La prima reprezentativa a strans 84 de meciuri, pentru care a inscris 37 de goluri. In 1994 a primit „Balonul de Aur". Stie 6 limbi straine: spaniola, italiana, franceza, rusa, poloneza si bulgara. Are doua fete: Mikaela (13 ani) si Hristina (9 ani). Este considerat cel mai mare fotbalist de peste Dunare din toate timpurile.

---

„Ar fi fost o lovitura de imagine"

Mihai Stoichita, antrenorul Stelei in 1998, a confirmat faptul ca Hristo Stoicikov a fost la un pas de a semna cu gruparea din Ghencea. „Lippi" si-a amintit ca si internationalul Cristi Chivu, care avea atunci 18 ani neimpliniti, a fost la un pas de a semna cu Steaua in acelasi an. Tehnicianul urmeaza sa-si prelungeasca intelegerea cu „nationala" Armeniei.

• Jurnalul National: Domnule Stoichita, va amintiti episodul „Stoicikov la Steaua"?

  Mihai Stoichita: Cum sa nu? Era cat pe ce sa-l luam pe Hristo in 1998. El n-avea echipa si trebuia sa ajunga la noi pe filiera lui Giovanni Becali.

• De ce nu s-a materializat transferul?

  Nu stiu nici acum. Eram la „Haiducul" cu Marius Lacatus si generalul Sorin Matei, cand ne-a sunat Giovanni sa ne intrebe daca il mai amanam pe Stoicikov. Ne-am uitat la Marius, iar el a zis sa-l aducem imediat. Stabilisera toate detaliile, dar, pana la urma, n-a mai venit.

• Ce-ar fi insemnat bulgarul pentru Steaua?

  Ohoo! Ar fi fost cea mai mare lovitura de imagine din fotbalul romanesc. Sa ai un jucator atat de mare in echipa ar fi fost senzational. N-a fost sa fie. Steaua a mai ratat atunci un alt transfer mare in 1998.

• Despre cine e vorba?

  De Cristi Chivu. A venit cu mama lui la Bucuresti, s-a inteles cu noi la „Lido", dupa care a spus ca pleaca la Resita sa-si ia bagajele. Avea si camera rezervata la hotel. Totul era rezolvat. Si, cu toate acestea, in noaptea aia a semnat cu Universitatea. N-am inteles niciodata ce s-a intamplat.

• Cu „nationala" Armeniei cum ramane?

  Am avut dubii in privinta continuarii, fiindca nu stiu ce-ar spune lumea daca as face vreo surpriza Romaniei in preliminarii. Dar imi e bine aici, ma iubeste lumea si voi continua.

Catalin Fainisi