Van Basten: "Barcelona e minunea minunilor"

Marco van Basten, fostul mare jucător al Milanului şi fostul selecţioner al Olandei, a vorbit despre fotbal şi despre viaţă într-un interviu acordat cotidianului Gazzetta dello Sport.

Ce faci acum?
Sunt un antrenor în căutarea unui loc de muncă. Joc golf, studiez fotbalul şi jucătorii, sunt comentator TV, urmăresc Liga Campionilor pentru canalul olandez Sport 1. Unii zic că sunt sever. Eu doar spun ce gândesc.

Despre Real – Barcelona ce părere ai?
Că Barcelona e minunea minunilor. E ca Harlem Globetrotters. Fotbal spectacol. După ce ai văzut Barcelona jucând îţi trece cheful de a-i vedea jucând şi pe alţii.

Şi Real Madrid?
Real e o echipă bună, dă multe goluri. Dar nu joacă la fel ca Barcelona. A cucerit Cupa Regelui, dar Barcelona a câştigat deja campionatul şi "trebuie" să câştige şi Liga Campionilor.

Trebuie?
Sigur. E cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai spectaculoasă. Îl cunosc destul de puţin pe Guardiola, am vorbit cu el de câteva ori, dar fotbalul lui e distracţie pură. Messi e de top, dar şeful în teren e Xavi: e formidabil.

Pe Mourinho îl cunoşti?
Nu prea mult. Mi-a vorbit adesea de el, şi încă de bine, Sneijder. Mourinho a câştigat mult, Dar să câştigi nu e totul.

Aşadar, care e finala Ligii Campionilor?
Barcelona – Manchester United. Schalke a fost o mare surpriză, Raul a adus inteligenţă şi experienţă. Dar Manchester e organizată, are o structură. E ca o casă mare, solidă, ca un bloc.

Milan a ieşit repede din Europa...
Din păcate. Dar a câştigat deja... scuze, va câştiga campionatul. Nu e încă la nivelul finalistelor Ligii, dar construieşte o echipă adevărată şi în curând va redeveni o formaţie mare.

Ibrahimovici nu câştigă în Europa. De ce?
A câştigat multe campionate cu echipe diferite, echipe mari europene. Deci e un mare jucător al Europei.

Nu mai surâde, se enervează, pare straniu...
Nu, e doar obosit în interior. Ibra e ca o piatră, un sportiv magnific. E un om cu greutate, dar nu-mi pare proaspăt mental. Acum câteva luni nu era aşa.

Când l-ai văzut ultima dată?
Acum câteva zile, pe San Siro, în Cupa Italiei, cu Palermo: s-a descurcat bine, dar nu e adevăratul Ibra. Lui îi place jocul frumos, îi place să se distreze pe teren. Acum se enervează din nimic.

E puţin ca Van Basten jucătorul?
Da, sunt asemănări. Dar eu nu eram aşa supărăcios... Ne place să jucăm frumos şi să dăm goluri. Mie îmi plăcea să dau şi pase de gol, În schimb, el e mai puternic, joacă mai în forţă. E un mare jucător, dar ca să dea totul trebuie să găsească echipa potrivită. Eu am găsit-o. Acel Milan era o adevărată bucurie, o echipă de campioni prieteni. El e pe cale să o găsească: actualul Milan are tehnică şi sincronizare şi e în continuă creştere.

La petrecerea celei de-a 25-a aniversări a lui Berlusconi la Milan ai vorbit mult cu Ibra. Ce v-aţi spus?
Eh, în acea seară am vorbit cu multe persoane. A fost frumos şi emoţionant, mai ales să ne aducem aminte de vremurile noastre bune.

Ai vorbit şi cu Allegri?
Da, da. E o persoană foarte liniştită, senină, are ideile clare. L-am cunoscut la Amsterdam, apoi ne-am revăzut în Dubai. E o plăcere să discuţi cu el. E un bun antrenor, Milan a ales bine.

Anul trecut, Milan l-ar fi putut alege pe Van Basten...
Am citit. Dar în acea perioadă, nu mă simţeam prea bine, abia fusesem operat la gleznă. Eram un antrenor şchiop şi un antrenor şchiop nu poate să păşească pe nici un teren.

Acum eşti bine. Pe ce teren ai vrea să păşeşti?
Aştept propuneri, să vedem ce se întâmplă. Mă simt pregătit să antrenez în Italia, Anglia sau Germania.

Şi în Spania nu?
Eu nu vorbesc spaniola. Ştiu italiană, engleză şi germană şi, evident, olandeză. Cred că pentru un antrenor limba este foarte importantă. Nu poţi să lucrezi bine, dacă nu cunoşti detaliile. Cuvintele sunt importante.

Odinioară, Marco se distra împărţind jucătorii pe clase, ca la avioane. În first class sunt aceiaşi Pele, Maradona şi Cruijff?
Nuuu. Acum avem un new entry fabulos. Acum e Messi, numărul unu în absolut. Va câştiga multe Baloane de Aur. Deci în first class acum sunt patru. Toţi ceilalţi, la business sau la economic.

Care sunt italienii cei mai buni?
Tineri? Greu de spus, nu ştiu. Cei mai buni sunt tot Del Piero şi Totti. Apoi m-a surprins argentinianul Pastore, îmi aminteşte de Ballack.

Şi antrenorii top class?
Patru, doi olandezi, doi italieni: Michels, Cruijff, Sacchi şi Capello. Cei mai buni pentru că au produs, după părerea mea, cel mai bun fotbal.

Acum ce se produce?
Eu aş vrea să vorbesc despre reguli. UEFA ar trebui să folosească aceleaşi reguli cu toate cluburile. 18 echipe în toate campionatele, echipe cu lotul limitat la 26 de jucători. Aceleaşi criterii în cupele naţionale şi europene. Drepturi TV împărţite. Atunci am avea un echilibru general şi nu am mai vedea echipe care să câştige de şase-şapte ori titlul. Un fotbal mai corect trebuie să fie echilibrat.

Ce a fost şi ce e pentru tine fotbalul?
Viaţa mea. Un hobby care a devenit o profesie. Am început la şase ani, acum am 46. Am jucat, am antrenat. În această perioadă sunt în pauză, dar curând mă voi întoarce la lucru. Între timp fac un curs de comunicare la un institut din Amsterdam.

Comunicare? Ajută în relaţia cu jurnaliştii?
Nu numai. Îmi place. Îmi va fi de ajutor în viaţă, în relaţiile cu toţi.

Nu îl vom mai vedea pe Van Basten rece şi tăcut?
Dar credeţi că aşa sunt în realitate? Nu, sunt o persoană foarte sensibilă. E adevărat, păstrez puţină distanţă faţă de ziarişti. Nu vreau să-mi intre în casă.

Unde locuieşti?
M-am mutat de curând. Stau în centrul Amsterdamului cu soţia mea, Liesbeth, şi copiii mei, Rebecca (20 de ani) şi Alessandro (13 ani). Angela, care are 18 ani, învaţă italiana la Milano. Casa noastră e la 300 de metri de cea a lui Rijkaard.

Bătrânul Frank ce face?
A antrenat în Turcia. Acum e şi el în aşteptarea unei alte echipe. Între timp s-a însurat pentru a treia oară.

Şi Gullit?
A plecat în Cecenia (n.r. - la Terek Groznîi). Nu l-am văzut de ceva vreme. Când o să ne întâlnim o să dăm o petrecere, Ruud e foarte vesel. Inclusiv pe terenul de golf.

Aşa, golful. Cât e de important?
E o distracţie, un hobby. L-am descoperit cu Gullit în 1990 la Varese. Am devenit pasionaţi mai mulţi, şi eu, şi Tassotti, Donandoni, Massaro. Fac 18 "găuri" pe zi. Glezna merge bine. Şi dacă ea merge bine, pot să fac orice.