Bucurie si tristete in Germania

"Nu stiu ce va fi peste patru ani in Africa de Sud. Stiu doar ca Germania a respirat fotbal timp de 30 de zile si-i va trebui destul de mult timp sa se obisnuiasca cu ideea ca acum totul nu-i decat o amintire"

"Nu stiu ce va fi peste patru ani in Africa de Sud. Stiu doar ca Germania a respirat fotbal timp de 30 de zile si-i va trebui destul de mult timp sa se obisnuiasca cu ideea ca acum totul nu-i decat o amintire" Nemtii si-au sarbatorit echipa nationala ca si cum ar fi castigat titlul mondial. Peste un milion de oameni au venit la Poarta Brandenburg din Berlin sa-i ovationeze pe elevii lui Klinsmann si sa-i faca acestuia o "declaratie de dragoste" pentru a ramane in continuare la carma Mannschaftului. Bucuria s-a transformat apoi in tristete pe masura ce orele treceau... se apropia finala care punea capat regalului fotbalistic. Un ultim act care a avut de toate: penalty-uri, eliminari, fotbal de calitate. Ma bucur ca a castigat Italia, pentru ca am spus de la inceput ca va iesi campioana mondiala si iata ca nu m-am inselat. Raman totusi cu regretul eliminarii lui Zidane. Eu unul il inteleg, si eu am jucat fotbal si stiu cum e sa te sicaneze tot mereu un adversar, dar trebuia sa se gandeasca la faptul ca era ultimul sau meci. Pacat ca aceasta finala a fost umbrita de acest gest. Ce sa spun despre meci? L-am vazut cu totii si nu voi insista prea mult asupra lui. Au castigat azzurrii pentru ca au vrut mai mult, pentru ca au vrut sa arate lumii intregi cum un campionat corupt poate da fotbalisti de geniu si pentru ca au primit doar doua goluri. De fapt, un autogol si apoi transformarea unui penalty, care nu prea a fost. Faptul ca "Zizou" a fost ales cel mai bun jucator al mondialelor nu ma mira deloc, pentru ca el a fost cel mai bun dintre toate vedetele prezente in Germania. Daca ar fi sa mai nominalizez cativa jucatori care m-au impresionat, as spune in primul rand Buffon, care este un portar complet, apoi Grosso care face cu dezinvoltura ambele faze, aparare si atac. Nu in ultimul rand, e Klose, despre care am mai vorbit si care este favoritul meu din nationala Germaniei. Tristetea se poate citi acum pe fata nemtilor, care au facut tot posibilul ca acest mondial sa iasa ca la carte. Cred ca din punct de vedere organizatoric, a fost cel mai reusit turneu final din istorie. Lacrimi, pareri de rau, ramas-bun in mai toate limbile europene, finalul unui vis care a durat, din pacate, prea putin. Nu stiu ce va fi peste patru ani in Africa de Sud. Stiu doar ca Germania a respirat fotbal timp de 30 de zile si-i va trebui destul de mult timp sa se obisnuiasca cu ideea ca acum totul nu-i decat o amintire.