Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cred că am lipsit puţin din viaţă. Altfel nu pot să-mi explic cum am putut să cred la un moment dat că oastea Dragomirului a obosit să mai imbăşineze fotbalul.
Cred că am lipsit puţin din viaţă. Altfel nu pot să-mi explic cum am putut să cred la un moment dat că oastea Dragomirului a obosit să mai imbăşineze fotbalul. Dacă aş zice că am fost doar credul atunci cănd i-am bănuit vindecaţi de ciorănie pe vieţaşii lepefişti aş fi prea blănd cu mine. Şi nu merit! Trezit la realitate trebuie să recunosc cinstit că am fost un prost. Un mare prost care nu a priceput la timp că ciracii lui Mitică nu au mai acţionat la drumul mare doar atăta vreme căt au fost puşi la obroc de federaţie. Iată insă că imediat ce liga a fost reimproprietărită cu instrumentele fraudei, golănia şi-a reluat marşul triumfal prin fotbal.
Trecerea comisiilor pentru statutul jucătorului, de disciplină şi de apel in parohia LPF mi s-a părut din start o idee nefericită. Dar nu am zis nimic. Nu m-am grăbit să o combat. Am călcat frăna in aşteptarea unor argumente care să justifice exprimarea in public a acestei păreri. Cănd am aflat că in fruntea comisiei de disciplină a fost inscăunat Robi Urs, profesor vopsit in om de fotbal, suspiciunile au căpătat consistenţă. Urs s-a mai aflat in această postură şi a dovedit că este dispus să accepte in orice moment ca numele său să devină substantiv comun şi, in consecinţă, să joace cum ii căntă păpuşarul şef. Am tăcut insă din nou găndindu-mă că merită să mai aştept o zi, doar o singură zi, adică pănă la primele decizii ale comisiei. Am fost convins că impricinatul va da cu mucii-n fasole şi nu m-am inşelat. De data aceasta nu am mai fost nici credul, nici prost şi nici absent din viaţă. Răbdarea mi-a fost răsplătită cu vărf şi indesat. Ursul a jucat pe jar incins şi s-a fript rău de tot. Sluga lui Mitică a lustruit cizma dinamoviştilor. L-a iertat pe Pinalti de roşiile lui Vranjkovic şi Rusmir, dăndu-se mai competent decăt Porumboiu şi Crăciunescu la un loc. Pănă şi Viorel Hizo s-a jenat de cadoul făcut echipei sale, recunoscănd că graţierea lui Vranjkovici a fost o mănărie oribilă. In schimb, nevinovăţia lui Costescu, confirmată chiar de preşedintele arbitrilor, Gheorghe Constantin, nu l-a impresionat pe inrobitul Urs. De ce? Probabil că Mioveniul nu a cotizat la sarsanaua intereselor LPF.
Sentinţele comisiei de disciplină, oricăt de jegoase ar fi fost ele, nu au reprezentat decăt startul in cursa mizeriei. Comisia de Apel a desăvărşit lucrarea, borcindu-se fără ruşine. Tablagii nostalgici au anulat suspendarea dinamoviştilor dar au greşit la un colţ. Nu şi-au dat seama că prin anularea suspendării au distrus posibilele scuze ale echipei lui Rednic după infrăngerea in faţa Vasluiului.
