Sportul se duce de râpă: în 14 ani am ­pierdut 60% din sportivii de ­performanţă

La sfârşitul lui 2008, în evidenţele ANS, retransformată în Ministerul Tineretului şi Sportului, se aflau 130.151 de sportivi legitimaţi. Potrivit datelor din Anuarul Sportului, în 1994 activau însă 336.007 sportivi legitimaţi. Asta înseamnă că sportul de performanţă a pierdut peste 200.000 de practicanţi în doar 14 ani, scăderea fiind de 60%! 

Pentru sportul românesc, 2008 a fost unul dintre cei mai slabi ani din punct de vedere al rezultatelor internaţionale. Specialiştii au anticipat regresul, acesta fiind cauzat nu doar de lipsa banilor şi a infrastructurii adecvate, cât şi a faptului că numărul sportivilor de performanţă a scăzut dramatic.

Opt medalii, dintre care patru de aur, reprezintă recolta României la JO de la Beijing, cel mai slab bilanţ înregistrat de sportivii tricolori în ultimii 56 de ani. În total, la competiţiile majore desfăşurate în 2008 s-au obţinut 504 medalii, la toate categoriile de vârstă, însă doar mai puţin de o sută dintre acestea au fost câştigate în sporturile olimpice, cele care contează cu adevărat. În schimb, ca de obicei în ultimii ani, artele marţiale şi-au tras partea leului, cu nu mai puţin de 329 de trofee de aur, argint şi bronz.

SCĂDERE DE 60%
La sfârşitul anului 2008, în evidenţele Agenţiei Naţionale pentru Sport, retransformată în Minister al Tineretului şi Sportului după alegerile din noiembrie, se aflau 130.151 de sportivi legitimaţi, reprezentând 61 de federaţii. Faptul că faţă de 2007 s-a înregistrat o creştere de 17.732 de sportivi reprezintă, desigur, un lucru pozitiv, însă o comparaţie cu situaţia existentă nu cu mulţi ani în urmă relevă adevărata stare de lucruri din sportul românesc de performanţă.

Potrivit datelor din Anuarul Sportului, în 1994 activau nu mai puţin de 336.007 sportivi legitimaţi, deşi nu existau decât 44 de federaţii recunoscute. Asta înseamnă că sportul de performanţă a pierdut peste 200.000 de practicanţi în doar 14 ani, scăderea fiind de 60%! În acelaşi interval au dispărut o mulţime de cluburi sau de secţii, astfel că în prezent mai sunt afiliate la diverse federaţii doar 4.052 de structuri sportive, faţă de 9.064 în 1994. Nici la capitolul tehnicieni nu stăm deloc bine, chiar dacă pierderile sunt mai puţin însemnate. Astăzi, în sportul românesc mai activează 9.613 antrenori şi instructori, în timp ce acum 14 ani erau 12.855.

DRAMA SPORTURILOR DE ECHIPĂ
Cu adevărat dramatică este situaţia sporturilor de echipă, al căror număr de practicanţi a scăzut de cinci ori în acest interval, de la 184.000 la 37.000. Dacă în 1994 existau 101.067 de fotbalişti legitimaţi, acum nu mai sunt decât 13.010, o scădere la fel de semnificativă, de aproape nouă ori, înregistrându-se şi la handbal. Sportul care ne-a adus şapte titluri mondiale (patru la masculin, unu la feminin şi două la feminin în 11), handbalul, mai are doar 7.260 de practicanţi, în comparaţie cu 63.260 câţi erau în 1994. Veridicitatea unor date poate fi pusă la îndoială, mai ales cele din 1994, însă astea au fost raportările federaţiilor la vremea respectivă, astfel că trebuie luate ca atare. Exceptând baschetul, care a avut o uşoară creştere, de la 9.825 la 11.703 sportivi, şi polo, 878 de jucători în 2008, faţă de 679 în 1994, toate celelalte discipline au cunoscut scăderi importante.

În ceea ce priveşte oina, sportul nostru naţional, acesta mai este ţinut în viaţă doar de entuziasmul a doar vreo 500 de jucători. Faptul că la această disciplină nu se organizează întreceri internaţionale, dar şi lipsa oricărei perspective au făcut ca majoritatea oiniştilor să migreze spre baseball.

Soluţii de redresare
Nicolae Mărăşescu, fost secretar de stat în MTS, a anticipat încă de acum câţiva ani declinul sportului românesc în general. "În 2004 am spus că la Beijing nu vom lua nici măcar jumătate din medaliile de la Atena şi că la Londra nu vom mai exista. S-a ajuns aici şi pentru că de ani în şir Ministerul Educaţiei nu a făcut nimic pentru sportul şcolar. S-a ajuns ca la concursurile şcolare copiii să meargă pe banii lor sau ai antrenorilor. Dacă înainte de 1990 Educaţia avea o direcţie de sport, azi mai e doar un funcţionar care, şi geniu să fie, nu poate controla toată ţara. Un alt aspect este cel al finanţării. Bugetul sportului a fost în 2008 de 0,062% din PIB, adică vreo 80 de milioane de euro, comparabil cu cel al Ciprului. Când ai un buget care începe cu doi de zero nu se poate face nimic. Să nu uit medicina şi cercetarea sportivă, capitol la care ne aflăm în feudalism." "Suntem singura ţară care nu a aplicat directiva UE privind introducerea a trei ore de educaţie fizică în şcoli. E bine că avem din nou un minister, dar va trebui ca şefii acestuia să se bată cu funcţionarii de nivelul doi şi trei de la finanţe pentru buget. Ştiu că nu sunt bani să construim baze noi, dar măcar să le modernizăm pe cele existente", a completat fostul senator.

Tenisul e în top
Potrivit scriptelor, în prezent federaţia cu cei mai mulţi sportivi este cea de tenis. Aceasta are 20.915 jucători, de peste trei ori mai mulţi decât în 1994. Peste 10.000 dintre aceştia sunt seniori, dar numai 652 participă la competiţii oficiale. Ceilalţi sunt, probabil, plătitori de abonamente la cluburile private, care joacă efectiv de plăcere şi nu pentru performanţă. După tenis urmează fotbalul (13.010), baschetul (11.703), handbalul (7.260), dansul sportiv (6.626) şi şahul (6.322), cu menţiunea că "sportul minţii" avea în 1994 de opt ori mai mulţi practicanţi. Dintre disciplinele importante, scăderi masive de efective au avut loc la atletism, judo, scrimă sau box. De exemplu, în atletism mai activează doar 4.893 de sportivi, faţă de peste 16.000 acum 14 ani, dar la startul concursurilor desfăşurate în 2008 pe plan intern la seniori nu au participat decât 379. Nataţia, care grupează înotători, săritori în apă şi pentatlonişti, a avut angrenaţi în competiţii interne de anul trecut doar 71 de sportivi seniori, mai puţini decât numărul medaliilor care se acordă la campionatele naţionale.

SPORTURI DE IARNĂ / Avem munţi, dar n-avem pârtii
La ultimele Campionate Naţionale de patinaj artistic, la proba masculină au participat doar doi sportivi, un senior şi un junior, astfel că federaţia nu a avut cui să-i decerneze medalia de bronz! Departe de a fi o excepţie, această situaţie este specifică tuturor sporturilor de iarnă, chiar dacă această grupă de discipline a înregistrat o creştere în intervalul analizat, însă prea puţin semnificativă, în evidenţele federaţiilor de specialitate fiind înscrişi numai 2.604 sportivi. De exemplu, hocheiul mai are doar 886 de practicanţi, din care 200 de seniori, astfel că e greu să se poată întocmi o ligă naţională de cinci formaţii. Aşa se explică de ce echipa naţională s-a scufundat în mediocritate, după ce, cu ani în urmă, se califica la Olimpiade şi chiar în grupa A a Campionatului Mondial. Fără patinoare, fără pârtii de schi sau piste de bob şi de sanie, România se numără printre ţările care au condiţii naturale pentru practicarea sporturilor de iarnă, dar nu au rezultate. La JO de iarnă am câştigat doar o medalie, de bronz, în 1968. Într-un clasament "all-time" pe naţiuni suntem doar pe locul 45, adică ultimul.