JO 2008: Georgia, unde naiba e asta?

Este întrebarea pe care au pus-o cei doi brazilieni Renato Gomes şi Jorge Terceiro când acum cinci ani un tehnician din fosta republică sovietică i-a invitat să facă parte din echipa naţională de volei pe plajă.

Georgia, unde naiba e asta? Este întrebarea pe care au pus-o cei doi brazilieni Renato Gomes şi Jorge Terceiro când acum cinci ani un tehnician din fosta republică sovietică i-a invitat să facă parte din echipa naţională de volei pe plajă. Au aflat îndată că este vorba de o ţară 'rece', dar oferta de a participa la Jocurile Olimpice şi a trăi mai bine i-a făcut să se gândească serios. Însă nu vorbeau georgiana şi nici nu îşi închipuiau că ţara lor de adopţie avea să intre într-un război cu Rusia, în plină Olimpiadă. Entuziasmul lor a fost atât de mare, încât pentru a mulţumi celor care le ofereau o nouă patrie şi şansa unei vieţi mai bune, au decis să-şi schimbe numele în Renato Geor şi Jorge Gia, notează ziarul El Pais.

Acum, Geor şi Gia sunt bucuroşi că se află la Olimpiada de la Beijing, dar sentimentele lor sunt contradictorii din cauza războiului. Când au început bombardamentele, cei doi au fost informaţi că trebuie să părăsească Beijingul împreună cu toţi sportivii georgieni. Tensiunea trăită i-a apropiat de noii compatrioţi. 'Cei din conducere şi sportivii erau îngrijoraţi, deoarece aveau rude în apropiere de conflict. În primele două ore ne-au spus că trebuie să plecăm, dar prima doamnă /care se afla în China/ l-a sunat pe preşedintele Saakaşvili şi i-a cerut să rămânem şi să luptăm pentru medalii', povesteşte Jorge Gia.

Primul meci l-au pierdut în faţa brazilienilor Ricardo şi Emanuel, actualii campioni olimpici. Dar au câştigat partida următoare şi au şanse să urce pe podium. O medalie este un vis, dar sunt mulţumiţi. Născuţi şi crescuţi în statul Paraiba, unul dintre cele mai sărace şi frumoase din Brazilia, Geor şi Gia nu reuşeau să prindă naţionala şi să concureze pentru ţara lor. În pofida nivelului pentru a participa la circuitul mondial, există o limită pentru perechi. Renato Geor, de 27 de ani era pe punctul de a abandona sportul şi a-şi găsi de lucru ca lăcătuş. Dar nu câştiga suficient pentru a-şi plăti facturile şi îi era ruşine 'să vină chiar să mănânce acasă'. 'Mulţumesc lui Dumnezeu şi Georgiei pentru această şansă. Acum ajut acasă sunt respectat şi recunoscut'.

Renato Geor a devenit cunoscut în Georgia pentru că a cântat, într-un reportaj local, un fragment din imnul Georgiei, Tavisupleba (Libertate), adoptat în 2004. 'Ştiu doar trei strofe, dar cum nu exersez nu îmi aduc aminte decât de una. Dacă mă acompaniază cineva pot să o cânt şi pe a doua', glumeşte Geor. Pentru a concura pentru Georgia, această pereche de voleibalişti au parcurs un drum lung (10.000 de kilometri separă Georgia de Paraiba). Ei se antrenează în însorita Joao Pessoa, capitala acestui stat de 56.000 de kilometri pătraţi şi 3,5 milioane de locuitori (din care 25% analfabeţi). Geor şi Gia au dublă cetăţenie dar îşi vizitează rar patria de adopţie. În 2008, au venit o singură dată în această ţară, puţin mai mare decât statul lor (Georgia are 69.000 kilometri pătraţi şi 4,5 de milioane de locuitori).

Ideea de a investi în brazilieni pentru a populariza această disciplină sportivă, povesteşte Gia, a fost impulsionată de însuşi Saakaşvili. Obiectivul era şi de a spori numărul medaliilor. La Atena în 2004, Georgia a câştigat două medalii de aur şi două de argint /la ridicarea de greutăţi, judo şi lupte greco-romane). Strategia de a-i coopta pe brazilieni, dacă nu aduce medalii, cel puţin aduce satisfacţii morale Georgiei: Cristine Santanna şi Andrezza Martins, două brazilience care din 2006 concurează pentru Georgia la volei pe plajă, au eliminat perechea rusă. Şi ele şi-au schimbat numele, acum sunt Saka şi Rtvelo.

• Rompres