Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Comit tâlhării zi de zi , fără să se teamă, iar dacă sunt prinşi de poliţişti, sunt lăsaţi în libertate, pentru a reîncepe activitatea infracţională. Este vorba despre copii de clasa a cincea sau a șasea care de cele mai multe ori fură de la persoane în vârstă. Ştiind că nu vor păţi nimic până la vârsta de 14 ani, sau chiar 16 ani dacă se stabilește că nu au discernământ, minorii profită din plin de sistemul legislative actual. De cele mai multe ori ei sunt trimişi“la înaitare“de grupuri de hoţi, care îi monitorizează şi le plasează posibile victime, pe care să le jefuiască. Din păcate acest “lanţ al slăbiciunilor” este greu de dovedit.
Sistemul legislativ din România este extrem de permisiv atunci când vine vorba de infractori minori: deși sunt prinși aproape de fiecare dată, ei nu pot fi reținuți de poliție, astfel încât au fost cazuri când după ce au ieșit din sediul poliției în numai câteva ore au tâlhărit din nou. În urmă cu câteva zile, în Bucureşti, în zona Colentina, doi copii de 12 şi 13 ani au tâlhărit o femeie în vârstă de 78 de ani, pentru 200 de lei. Poliția i-a prins la doar o zi după comiterea faptei. Chemați la secție, părinții au promis că „povestea” penală nu se va mai repeta și că micii infractori vor urma cursuri educative.
Măsurile educative
Potrivit noului Cod Penal, minorul vinovat de o fapta penală poate suporta numai măsuri educative. Acestea se aplică pe o perioadă limitată, între patru săptămâni și șase luni, și au drept scop reeducarea și înțelegerea consecințelor legale și sociale ale faptelor comise. Cursurile sunt organizate de psihologi, în cadrul școlilor. Tot în cadrul măsurilor de reabilitare este inclusă și supravegherea. Consilierul de probaţiune, din cadrul Tribunalului, de pe raza căruia s-a comis infracţiunea, este cel care aprobă planul programului zilnic propus și realizat de părinte sau altă persoana desemnată cu supravegherea.
O altă măsură educativă este consemnarea la sfârșit de săptămână, pe o durată cuprinsă între patru şi douăsprezece săptămâni consecutive, ce are ca obiectiv evitarea contactului minorului cu anumite persoane sau a prezenței acestuia în anumite locuri care să-l predispună pe minor la un comportament infracțional. Practic copilul are restricţii în privinţa anturajului , iar la sfărşitul săptămânii se notează întreaga activitate a lui în plan relaţional de către consilierul de probaţiune, făcându-se astfel o evaluare a evoluţiei comportamentale a tânărului.
Așadar, toate aceste măsuri nu presupun decât o monitorizare din exterior a conduitei minorului sub coordonarea directă a serviciului de probaţiune
Internarea într-un centru de detenţie
Citește pe Antena3.ro
Dacă minorul nu respectă obligațiile impuse sau comite în continuare infracţiuni, instanța aplică o măsură educativă privativă de libertate ceea ce presupune internarea într-un centru de detenție, pe o perioadă de cel puțin un an. Sunt însă situaţii când magistraţii nu dispun detenţia în cazul minorilor întrucât asistenţii sociali spun că tânărul are o familie stabilă care poate să-l supravegheze şi nu este necesară încarcererarea lui.
În prezent, în ţara noastră există patru Centrele de detenţie subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor unde se aplică regimurile deschis, semideschis și închis. Aici se află circa de 1.500 de minori condamnaţi pentru omor, viol sau tâlhărie. Pedeapsa maximă primită de ei este de 15 ani, după majorat ei fiind transferați îmn penitenciare.
În cadrul centrelor minorii merg la şcoală, învaţă meserii fac sport, întreprind activităţi culturale şi artistice şi sunt consiliaţi psihologic şi social.
Biroului Naţional de Statistică arată că numărul infracţiunilor săvârşite de minori este în descreştere. Anul trecut, 2,2% din total infracţiuni înregistrate au fost comise de către minori sau cu participarea acestora. Comparativ cu anul precedent se remarcă o reducere cu 5,7% a infracţiunilor săvârşite de minori,
În ultimii cinci ani, în România au fost trimişi în judecată peste 20.000 de minori, dintre care aproape 15.000 au fost condamnaţi. Noul Cod penal, care a redus pedepsele pentru majoritatea infracţiunilor şi a eliminat aplicarea pedepsei închisorii pentru minori, a generat o scădere cu o mie a numărului de copii trimişi în judecată, fără ca asta să însemne o scădere a numărului de infracţiuni comise de minori. În ultimii doi ani s-a înregistrat un număr de aproximativ 800 de copii condamnaţi.
Numărul real de infracţiuni comise de minori nu poate fi cunoscut, căci sunt delicte care nu se descoperă niciodată, o parte din ele nu pot fi probate, iar pe de altă parte procurorii consideră că nu este necesară trimiterea în judecată.
Din punctul de vedere al nivelului de educaţie al minorilor ajunşi în centrele speciale ale ANP, cei mai mulţi provin din învăţământul gimnazial (clasele V-VIII), urmaţi de cei din învăţământul primar (clasele I-IV) şi de analfabeţi.
Infracţionalitatea juvenilă este un fenomen tot mai des întâlnit în România, iar vârsta la care începe delicvenţa scade, potrivit cifrelor lansate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
