Ministerul Educației propune un set amplu de reguli pentru limitarea și reorganizarea temelor pentru acasă, cu accent pe prevenirea stresului, oboselii și pierderii interesului elevilor pentru școală. Proiectul prevede timp maxim pentru teme, diferențierea acestora, interzicerea folosirii lor ca pedeapsă și implicarea părinților în evaluarea eficienței.
Ministerul Educației a lansat în dezbatere publică un proiect de ordin care schimbă modul în care se stabilesc și se evaluează temele pentru acasă în învățământul preuniversitar. Documentul introduce reguli clare privind rolul temei, timpul necesar pentru efectuarea ei și modul în care profesorii trebuie să se raporteze la nivelul de dificultate al sarcinilor.
Obiectivele temelor pentru acasă
Potrivit proiectului, temele trebuie să producă rezultate imediate în învățare prin consolidare, aprofundare sau extindere, dar și să ajute elevii să aplice în contexte noi ceea ce au învățat la clasă.
Pe termen lung, aceste sarcini ar trebui să stimuleze motivația, curiozitatea și atitudinea pozitivă față de școală, să dezvolte responsabilitatea elevilor și capacitatea lor de a-și organiza timpul.
Un alt obiectiv major este consolidarea relației dintre familie și școală, în condițiile respectării egalității de șanse.
Teme diferențiate pentru elevi
Proiectul introduce două tipuri de teme:
-
Tema obligatorie, cu un nivel mediu de dificultate, aplicată tuturor elevilor din clasă.
-
Tema suplimentară, facultativă, care poate avea caracter general sau individualizat. Aceasta poate fi folosită fie pentru recuperare, fie pentru pregătire de performanță.
Timp maxim pentru teme la fiecare nivel de școlaritate
Ministerul stabilește limite clare:
-
La educația timpurie și clasa pregătitoare nu se dau teme.
-
La învățământul primar, temele obligatorii nu pot depăși o oră pe zi.
-
La gimnaziu și liceu, limita este de două ore pe zi.
Pentru sarcinile mai ample, de tip sinteză, se poate da cel mult o temă pe modul.
În vacanțe, elevii din învățământul primar și gimnazial nu ar trebui să primească teme, iar cele de vacanță rămân opționale.
Dirigintele și directorul unității de învățământ vor monitoriza respectarea acestor reguli, pe baza feedbackului primit de la elevi și părinți.
Cum se evaluează temele pentru acasă
Proiectul prevede că, mai ales în perioadele de evaluare, profesorii ar trebui să folosească activități în clasă similare temelor pentru acasă.
Temele trebuie evaluate, iar profesorii pot folosi:
-
verificare frontală;
-
discuții despre dificultățile întâmpinate;
-
testări scurte, de aproximativ 10 minute, exclusiv din tema respectivă.
Notarea temei nu este obligatorie.
Dezvoltarea tehnicilor de învățare independentă
Ministerul subliniază nevoia ca elevii să exerseze la clasă modalități de rezolvare independentă, care să-i ajute ulterior în efectuarea temelor.
Se atrage atenția că profesorii trebuie să evite efectele negative ale temelor excesive: pierderea interesului pentru învățare, oboseala fizică și emoțională sau restrângerea timpului liber necesar activităților recreative.
Tema nu este un instrument de pedeapsă
Documentul interzice categoric folosirea temei ca sancțiune. Sunt excluse volume mari de exerciții, sarcinile repetitive sau activitățile care necesită explicare sistematică în clasă.
Anual, școlile vor colecta feedback de la elevi și părinți privind utilitatea temelor, pentru îmbunătățirea procesului educațional și creșterea satisfacției acestora.
Context și reacții publice
Reglementările vin după ce, la începutul lunii iunie, Daniel David declara că profesorii care dau prea multe teme „merită” să fie atenționați.
Realitatea din școli arată că mulți elevi ajung să muncească peste opt ore pe zi pentru școală, combinând orele de curs cu temele pentru acasă.
Cercetările confirmă impactul negativ: un studiu al Universității Stanford arată că 56% dintre elevi consideră temele o sursă principală de stres, iar analiza realizată de Oxford avertizează că oboseala poate determina copiii să renunțe la teme sau să depindă excesiv de părinți.
În aceste condiții, performanțele pot scădea, iar învățarea devine mai puțin activă — exact efectul invers celui dorit.


