In urma cu 15 ani, in seara de 9 noiembrie 1989, cadea infamul Zid al Berlinului. O data cu el, au inceput sa se prabuseasca, precum un castel din carti de joc, toate regimurile comuniste de dincoace de Cortina de Fier, inclusiv cel din Romania.
Putini erau constienti, la acel moment, de eforturile sustinute ale catorva persoane, care au pus umarul, cateodata riscandu-si chiar viata, la rasturnarea comunismului in Europa de Est. VREMURI INTERESANTE. In 15 ani de tranzitie la democratie, opozantii comunismului, de multe ori intelectuali de marca, au fost nevoiti sa se adapteze conditiilor dure ale capitalismului, la imbogatirea in conditii dubioase a fostilor membri ai nomenclaturii comuniste si au asistat, cateodata neputinciosi, la revenirea la putere a fostilor exponenti ai dictaturii. La o scurta privire retrospectiva, devine evident ca cei care au condus odinioara valul schimbarii au iesit din politica sau nu mai joaca un rol chiar atat de important. POLONEZUL, CEHUL, UNGURUL. Cel mai elocvent exemplu este, poate, cel al polonezului Lech Walesa, acum in varsta de 61 de ani, care s-a retras din viata politica. Fost electrician in santierul naval din Gdansk, lider al primului sindicat liber din Europa de Est, castigator al Premiului Nobel pentru pace in 1983 si primul presedinte polonez postcomunism, Walesa se multumeste acum sa tina conferinte in toata lumea. Si cehul Vaclav Havel, disident si prizonier politic al comunistilor, presedinte timp de 13 ani dupa caderea comunismului, s-a retras din politica in 2003. Vecinii nostri, ungurii, il au pe Arpad Göncz, acum in varsta de 82 de ani, si el scriitor si fost detinut politic al comunistilor, care s-a retras dupa zece ani in fruntea statului, in 2000. (Ana Ilie)Citește pe Antena3.ro