Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Puţini ştiu că tulburările din Siria s-au declanşat într-o zi mai călduroasă din februarie 2011. În centrul atenţiei a fost Bashir Abazed, un tânăr de 15 ani din localitatea Daraa. Era perioadă marcată de conflictele din Egipt şi de cele din Tunisia, îndreptate împotriva preşedintelui Ben Ali. Primăvara arabă era în plină desfăşurare, dar sirienii nu păreau interesaţi de protestele stradale. Îşi acceptau destinul sub regimul lui Bashar al-Assad, dar nu pentru mult timp.
“Jos cu preşedintele!”
Viaţa lui Bashir în Daraa a fost marcată de plictiseală. Gestul lui nu a fost plănuit, dar avea să schimbe Siria. Chiar dacă mulţi sirieni şi-au pierdut viaţa în ultimii doi ani (cel puţin 110.371 de persoane au fost ucise de la începutul mişcării populare împotriva regimului, care s-a transformat în război civil, potrivit Observatorului sirian pentru drepturile omului – OSDH -), Bashir spune că nu regretă nimic. “Ne-am adunat pe terenul de fotbal şi am început să vorbim despre ce se întâmplă în celelalte ţări. Tinerii nu îl îndrăgesc pe Assad. Oamenii lui nu priveau cu ochi buni ca tinerii să se adune în locuri publice. Eram urmăriţi şi frecvent bătuţi. Aşa ne-am decis să facem ceva ca în Egipt şi Tunisia. Eram cinci băieţi şi ne-am cumpărat o doză de spray, grafitti. Seara ne-am dus la şcoală şi am scris pe pereţii exteriori: 'Jos cu preşedintele- Tu eşti următorul, doctore'”, povesteşte Bashir Abazed pentru cotidianul german Die Welt, conţinutul mesajelor adresate preşedintelui absolvent de medicină, Assad.
Arestat după 2 zile
Un astfel de mesaj avea un impact foarte puternic într-un oraş ca Daraa, aflat în sudul Siriei, cu o populaţie majoritară de sunniţi, loiali totuşi partidului condus de al-Assad, Baas. Bashir remorează incidentul foarte destins, deşi situaţia este cât se poate de dramatică, iar ceea ce a urmat va marca istoria Siriei.
Directorul şcolii a aflat la prima oră despre incident. Poliţia a deschis imediat o anchetă. Toţi elevii au fost interogaţi. Jignirea preşedintelui era o faptă de o gravitate ieşită din comun. Unul dintre cei cinci băieţi mărturiseşte. Bashir află şi se ascunde la rude. Le povesteşte cele întâmplate, iar timp de două zile nu mai iese pe stradă. După îndelungi căutări, poliţia îl arestează la ora 02:00 noaptea.
Torturat 33 de zile
Este interogat timp de 33 de zile. “Turnau apă rece pe mine. Îmi puneau cătuşele şi mă băteau. M-au băgat într-o roată de tractor şi mi-au dat drumul pe trepte. Mi-au pus cleşti la fiecare unghie. Apoi mă biciuiau cu un cablu. Ziua mă torturau, noaptea mă interogau. Mă tot întrebau de Frăţia Musulmană. Dacă sunt unul dintre ei. Dacă suntem susţinuţi din străinătate. Le-am spus că sunt mulsuman, am fraţi şi nu ştiu mai multe despre Frăţia Musulmană. Mi-a fost teamă pentru viata mea. Am vrut să mor”, spune Bashir pentru sursa citată.
Batjocura autorităţilor
Vestea că Bashir şi prietenii săi sunt torturaţi în închisorile lui Assad a atras nemulţumirea rudelor. Doar familia lui Bashir număra 750 de membri, una dintre cele mai influente din Daraa. După 10 zile fără vreo veste despre soarta tinerilor, taţii celor cinci băieţi s-au prezentat în faţa autorităţilor şi au solicitat răspunsuri. Şeful poliţiei din Daraa, Atef Najeeb, rudă cu Assad, i-a întâmpinat cu un răspuns necruţător. ”Uitaţi că aceştia au fost copiii voştri. Duceţi-vă acasă şi faceţi alţii. Dacă nu puteţi, trimiteţi-vă nevestele la noi că rezolvam noi problema”, le-a râs acesta în faţă.
Val de proteste
Umiliţi şi furioşi, bărbaţii au decis că vor folosi rugăciunile din moschee pentru a-şi revendica copiii. 30 de bărbaţi s-au adunat după închiderea uşilor şi au strigat cât au putut: ”Allah este mare. Ne vrem copiii înapoi!”. Zilnic, tot mai mulţi oameni li s-au alăturat. Protestul prin rugăciune s-a extins de la o moschee la alta, dintr-un cartier în altul, până a cuprins tot oraşul.
Răspunsul lui Asaad
Replica şefului poliţiei Atef Najeeb vine cu fermitate. 300 de oameni în uniforme sunt pregătiţi să disperseze mulţimile. Un bărbat aruncă o piatră în direcţia lor. Poliţiştii răspund cu focuri de armă. Două persoane cad victime ale rafalelor. Înmormântarea celor doi devine un nou prilej de proteste. Mulţimea devine tot mai mare, iar replica autorităţilor tot mai violentă. Morţii încep să se înmulţească cu repeziciune. Încep să se implice şi locuitorii oraşelor învecinate. Assad simte pericolul şi alege calea diplomaţiei. Trimite o delegaţie să exprime condoleanţele sale rudelor celor decedaţi. Îl demite pe Atef Najeeb şi îi eliberează pe cei cinci băieţi.
Eliberarea
“Ştiu că era ziua de 20 martie 2011. M-au scos din celulă şi m-au urcat într-o maşină. Credeam că a venit ziua execuţiei. Dintr-o dată mi-am văzut rudele şi atunci mi-au dat jos cătuşele. Eram din nou liber. N-am înţeles de ce atâţia oameni erau pe stradă sărbătorind eliberarea noastră. Nu ştiam că mulţi oameni muriseră deja pentru ca eu să fiu eliberat. N-am ştiut ce declanşasem. Eram doar un copil frustrat şi plictisit. I-am urât pe Assad şi pe oamenii săi. Am vrut să fac ceva, dar nu am crezut că cele scrise de mine vor avea asemenea repercusiuni”, povesteşte tânărul Bashir.
S-a refugiat în Iordania
Protestele nu s-au oprit, ba chiar au fost amplificate de eliberarea tinerilor. Bashir şi fraţii săi s-au transformat în lideri ai mişcărilor împotriva lui Assad. “Sunt responsabil pentru această revoluţie, pentru morţi, pentru toţi cei care au murit pentru mine. Trebuie să duc revoluţia mai departe”, a anunţat Bashir după eliberare. Acest lucru s-a şi întâmplat până în luna martie a acestui an, când fratele său Yassir a fost împuşcat mortal de un lunetist. Bashir şi familia sa au fugit în Iordania. Doar patru kilometri îi despart de graniţa cu ţara natală. Din oră în oră aud explozii dinspre Siria. De la izbucnirea conflictului, 1,5 milioane de sirieni sunt pe drumuri, peste 100.000 au murit. “Dacă aş putea să dau timpul înapoi, nu aş schimba nimic. Ce am făcut eu nu este relevant. Nu regret acea zi. Nu regret cuvintele scrise pe acel zid. Lucrurile ar fi degenerat oricum. Guvernul lui Assad este de vină. Acţiunile lui nu erau îndreptate doar împotriva noastră. Noi nu contăm pentru el. În fiecare zi a murit o bucată din Siria”, a încheiat Bashir pentru Die Welt.
