America are preşedinte. De culoare!

Gata, s-a ales! Barack Obama, cel care a avut un vis, l-a văzut realitate. Primul candidat de culoare la Preşedinţia Statelor Unite ale Americii, democratul Barack Obama, a reuşit ceea ce, la început de campanie, nimeni nu şi-ar fi imaginat posibil: să câştige. În ianuarie, el va depune jurământul în calitate de preşedinte.

Obama va fi cel de-al 44-lea preşedinte al SUA, îl conduce pe cotracandidatul său republican John McCain cu 333 la 155 de voturi electorale, iar mare parte din succesul său de azi îl datorează unui eşec. Nu al său, ci al preşedintelui în exerciţiu, republicanul George W. Bush, a cărui Administraţie a reuşit să coboare la cote inimaginabile aprecierea populară faţă de un preşedinte de stat şi de echipa pe care acesta o conduce.

NEVOIA DE SCHIMBARE. Prezenţa americanilor la urne este dovada vie că America avea nevoie de schimbare. Obama a promis-o, acum va trebui să o şi aducă. Pentru că schimbarea, la nivel declarativ, atunci când maeştri ai PR-ului şi campaniilor electorale îţi fac discursul, este simplă. Complicată, şi, de multe ori, imposibilă, devine aplicarea ei în practică. Dar să-i acordăm nou alesului preşedinte american toată încrederea posibilă. Că va reuşi să unească americanii, va reuşi să le capete încrederea, va reuşi să ridice America acolo unde-şi avea locul, că va reuşi să reconstituie încrederea comunităţii internaţionale în forţa Americii.

DEMOCRAŢII ÎN PÂINE. A fost o zi infernal de lungă, care a bătut orice fus orar şi orice graniţă. Alegerea americană ne priveşte pe toţi. Au fost luni de campanie istovitoare şi mai ales costisitoare. Dar, cel puţin la nivel politic, s-a produs schimbarea: democraţii sunt acum "în pâine” şi trebuie să treacă la lucru.

Anunţul victoriei democratului Barack Obama în alegerile prezidenţiale din Statele Unite a fost primit cu urale puternice şi o explozie de bucurie în parcul din Chicago unde s-au adunat deja zeci de mii de persoane, relatează France Presse. Numeroşii susţinători ai lui Obama adunaţi în Grant Park şi-au exprimat bucuria şi emoţia, agitând drapele americane şi pancarte pe care este înscris sloganul de campanie "Yes, we can" ("Da, putem”).

Republicanul John McCain şi-a recunoscut înfrângerea în alegerile prezidenţiale şi l-a felicitat pentru victorie pe democratul Barack Obama, în cadrul unui discurs în care a mulţumit susţinătorilor săI pentru că i-au fost alături în tot acest timp.

 

Portret de învingător

Primul candidat de culoare care câştigă cursa pentru Casa Albă, senator american doar de trei ani, Barack Obama, în vârstă de 47 de ani, este deseori comparat cu John F. Kennedy pentru carisma sa şi speranţa schimbării pe care o întruchipează, relatează AFP.

Candidatul democrat a convins electoratul, îngrijorat de criza economică şi de imaginea Statelor Unite pe scena internaţională, că este omul momentului.

Obama a parcurs deja un traseu lung. Atunci când s-a născut, la 4 august 1961, în Hawaii, dintr-un tată originar din Kenya şi o mamă albă din Kansas, căsătoriile interrasiale erau interzise în toate statele din sudul ţării, fiind legalizate de Curtea Supremă de Justiţie abia în iunie 1967.

"Cine ar fi putut crede că un afroamerican de circa 40 de ani, pe nume Barack Obama, va deveni într-o zi candidatul Partidului Democrat?", s-a întrebat el în cursul unui miting electoral.

Cel de-al doilea prenume al lui Obama este Hussein, iar dreapta republicană nu a pierdut nici o ocazie pentru a-l reaminti. Cu intenţia de a-l denigra sau pur şi simplu în mod inconştient, analiştii i-au pronunţat uneri greşit numele şi i-au zis Osama, prenumele liderului grupării al-Qaida.

Barack Obama a ieşit din anonimat în iulie 2004 când, un modest ales local din Chicago, a luat cuvântul în cursul Convenţiei Democrate. Milioane de americani s-au recunoscut în tânărul politician de culoare urcat la tribună pentru a pleda în favoarea lui John Kerry şi, mai ales, pentru a susţine reconcilierea americanilor dincolo de diferenţele dintre ei.

Obama a afirmat că, dacă ajunge la Casa Albă, vrea să fie preşedintele acestei reconcilieri. El revendică constant moştenirea celor doi eroi, militantul pentru drepturile civice, Martin Luther King, şi preşedintele John F. Kennedy (1961-1963), toţi trei având în comun tinereţea şi carisma.

Adversarii săi contestă această ambiţie. În timpul alegerilor primare, capacitatea lui Obama de a asigura conducerea unei ţări aflate în război a fost pusă sub semnul îndoielii. A fost descris drept elitist, naiv iar aparenta sa lipsă de experienţă a fost subiectul atacurilor politice.

"Speranţa" a fost tema centrală a campaniei senatorului de Illinois, dar anumite voci se întrebau despre ce speranţă este vorba, acuzându-l pe Obama că abuzează de formule seci.

Crescut de mama sa în Indonezia, apoi în Hawaii de către bunicii din partea mamei, care a murit în 1995 de cancer, Obama este, mai întâi de toate, un intelectual. Având şansa de a-şi dezvolta o carieră solidă în finanţe după ce a absolvit cursurile Universităţii Columbia, Obama a preferat să lucreze ca asistent social în ghetourile din Chicago.

A renunţat la acest post pentru a studia la Harvard, una dintre instituţiile de învăţământ superior parcurse tradiţional de elita americană. El a devenit primul redactor-şef de culoare al prestigioasei Harvard Law Review în 1991.

După ce a absolvit cursurile Universităţii Harvard, el a revenit la Chicago ca avocat într-un cabinet unde o va cunoaşte pe cea care îi va deveni soţie, Michelle, absolventă a Universităţii Princeton şi Harvard, pe care a numit-o "stânca" vieţii sale. Michelle conduce astăzi una din cele mai mari reţele de spitale publice din Chicago. Cuplul are doi copii, Malia, de zece ani, şi Sasha, de şapte ani.

După ce candidatura sa pentru Camera Reprezentanţilor în 2000 s-a soldat cu un eşec, Obama a fost ales senator în noiembrie 2004, devenind astfel singurul senator de culoare din Congresul american. El este apreciat ca un politician cu viziuni de stânga din cauza opoziţiei sale faţă de războiul din Irak, faţă de numirea conservatorilor la Curtea Supremă de Justiţie şi susţinerii avortului.

El contestă însă această etichetă. Obama a promis că nu va majora impozitele, decât pentru veniturile ridicate, şi că va încerca să colaboreze cu republicanii deoarece vrea să fie, înainte de toate, un politician pragmatic.

Cine-i vicepreşedinte

Senatorul Joe Biden, care va ocupa funcţia de vicepreşedinte al Statelor Unite, este un personaj important al scenei politice americane şi un expert în probleme internaţionale, care reprezintă un atuu preţios pentru Barack Obama, relatează AFP.

Născut la 20 noiembrie 1942 într-o familie catolică din Scranton (Pennsylvania, est), Joseph R. Biden Jr. a fost ales pentru prima oară senator de Delaware (est) în 1972, la vârsta de 29 de ani. La acea vreme, Barack Obama avea doar 11 ani.

Joe Biden, în vârstă de 65 de ani, este unul dintre veteranii scenei politice americane cu cei 35 de ani de experienţă în Camera Superioară şi cu titlul său de preşedinte al Comisiei de Afaceri Internaţionale din cadrul Senatului.

Începutul carierei sale politice a fost marcat de o dramă. La mai puţin de o lună de la alegerea sa ca senator, cu o săptămână înainte de Crăciun, soţia şi fiica acestuia în vârstă de 13 luni şi-au pierdut viaţa într-un accident rutier. Doar cei doi fii ai săi au supravieţuit.

Cel mai mare dintre cei doi fii ai săi, Beau, în vârstă de 39 de ani, ocupă în prezent funcţia de ministru al Justiţiei al statului Delaware, deţinând în acelaşi timp şi funcţia de căpitan în cadrul unei unităţi a Gărzii Naţionale a acestui stat. Celălalt fiu, Hunter, în vârstă de 38 de ani, este avocat la Washington.

Această dramă familială, precum şi descoperirea unui anevrism cerebral în 1988 i-au întărit caraterul.

Dispunând de intrări în toate marile capitale, acest specialist în politică externă i-a asigurat credibilitatea tânărului candidat Obama în toate aceste probleme sensibile.

"Biden îi oferă lui Obama tot ceea ce acesta are nevoie", a declarat David Brooks, editorialist conservator la New York Times. Potrivit lui Brooks, printre avantajele lui Biden se numără originile acestuia în clasa muncitoare, onestitatea, loialitatea şi experienţa sa.

Tabăra democrată îl descrie drept un om simplu, care discută cu angajaţii căilor ferate de fiecare dată când ia trenul pentru a merge la Senat, la Washington.

Uneori face însă prea mult. În cadrul unei dezbateri televizate la care a participat alături de candidatul republican la vicepreşedinţie, Sarah Palin, el i-a invitat pe alegători să îl însoţească la restaurantul "La Katie", în oraşul Wilmington, pentru a cunoaşte mai bine starea americanului din clasa de mijloc. Restaurantul este însă închis de mai mulţi ani.

New York Times dezvăluia recent că locuinţa acestuia, de peste 600 de metri pătraţi, situată pe malul unui lac, a costat trei milioane de dolari.

În timpul atentatelor de la 11 septembrie 2001, Biden prezida pentru prima oară în cariera sa Comisia de Afaceri Internaţionale a Senatului, făcând, de asemenea, un apel către preşedintele Bush de a rămâne "calm, hotărât şi prudent".

Contrar lui Barack Obama, care s-a opus războiului din Irak, Biden a susţinut rezoluţia din 2002 care autoriza războiul, însă s-a distanţat de politica externă a Casei Albe, susţinând că Statele Unite trebuie "să îl elimine" pe Saddam Hussein, însă un atac unilateral ar fi "cea mai proastă opţiune".

"Regret votul meu", a declarat acesta anul trecut revistei Politico. Biden scrisese în 2006 că o retragere a soldaţilor americani din Irak ar fi de dorit în jurul lui 2008, o poziţie apropiată de cea a lui Barack Obama, care este în favoarea unei retrageri în decurs de 16 luni de la începerea mandatului său.

Senatorul de Delaware, care a candidat pentru învestitura democrată, retrăgându-se apoi imediat, declarase anul trecut că Barack Obama "este primul afro-american consensual care se exprimă bine, care este remarcabil, competent şi seducător".

Această declaraţie stângace, pentru care familia Obama nu pare să nutrească vreun resentiment, nu a fost singura gafă din lunga carieră a lui Joseph Biden, cunoscut pentru replicile sale prompte şi, uneori, dure.

Senatorul de Delaware a participat în 1987 la cursa pentru învestitura democrată, însă s-a retras după difuzarea de către rivalul său Michael Dukakis a unei înregistrări video în care plagia, distorsionând, părţi din discursurile liderului laburiştilor britanici, Neil Kinnock.

Joe Biden s-a recăsătorit şi trăieşte cu cea de-a doua sa soţie Jill, cu care are o fiică în vârstă de 27 de ani.

Prima Doamnă. Şi ea de culoare!

Michelle Obama, soţia candidatului democrat care a câştigat prezidenţialele din SUA, se consideră "o anomalie statistică" - o fată de culoare, educată în cartierul sărac al oraşului Chicago şi ajunsă, alături de soţul său, la capătul unei campanii electorale pentru Casa Albă, relatează AFP.

Susţinătorii ei o prezintă drept o nouă Jackie Kennedy, scoţând în evidenţă tinereţea şi eleganţa ei, în timp ce criticii o acuză că are o atitudine antiamericană, că este arogantă şi chiar rasistă.

Lăudată pentru graţia şi inteligenţa sa, ea a fost supranumită şi "jumătatea amară" a senatorului de Illinois.

Michelle Obama, în vârstă de 44 de ani, recunoaşte că a avut reticenţe atunci când soţul său s-a înscris în cursa pentru Casa Albă, deoarece dorea să-şi păstreze viaţa de familie. Ea a acceptat în cele din urmă, dar impunând condiţii - ca Malia, în vârstă de zece ani, şi Sasha, în vârstă de şapte ani, să îşi vadă tatăl cel puţin o dată pe săptămână, iar acesta să renunţe la fumat. Ceea ce s-a întâmplat doar parţial, deoarece Barack Obama încă mai fumează, din când în când, câte o ţigară.

Provenită dintr-o familie modestă, Michelle Obama a crescut la Chicago, în cel mai sărac cartier din acest oraş. Tatăl său, Frazer Robinson, funcţionar la primărie, a muncit toată viaţa, deşi suferea de scleroză în plăci, în timp ce copiii au fost crescuţi de mama lor, Marian. În 1981, Michelle a reuşit să intre la prestigioasa universitate Princeton.

Teza sa de sociologie are ca subiect divizarea rasială şi modul în care studenţii de culoare se "contaminează" de la "structura socială şi culturală a albilor" şi se identifică tot mai puţin cu comunitatea lor de origine.

După Princeton, a urmat cursurile facultăţii de Drept de la Harvard, înainte de a deveni avocat într-un cabinet specializat din Chicago, unde l-a şi întâlnit pentru prima dată pe Barack Obama.

După ce s-au căsătorit, în 1992, ea a părăsit sectorul privat, pentru un post la primăria din Chicago, iar apoi la un spital universitar, unde este, în prezent, vicepreşedinte pentru relaţii externe în Consiliul de Administraţie.

Michelle Obama este unul dintre punctele centrale ale campaniei soţului ei, a dat sute de interviuri şi a susţinut discursuri la nenumărate mitinguri electorale.

Presa - dar şi Cindy McCain, soţia candidatului republican la alegerile prezidenţiale - a pus sub semnul întrebării patriotismul ei, după ce a declarat, în februarie, că, pentru prima dată în viaţa ei de adult, este "cu adevărat mândră de ţara sa".

"Sigur că îmi iubesc ţara (...) şi nicăieri altundeva povestea nu ar fi fost posibilă", a explicat ea ulterior.

Michelle Obama nu intenţionează să-şi asume un rol vizibil la Casa Albă. "Cu Barack vorbesc despre orice, dar nu sunt consilierul lui politic. Sunt soţia sa", afirmă ea.