Animalele au simţ moral

Un studiu ştiinţific arată că animalele au simţ moral, ceea ce le permite să facă diferenţa între bine şi rău, a relatat The Telegraph.

Profesorul Marc Bekoff, ecologist de la University of Colorado, crede că moralitatea este "adânc înrădăcinată" în creierele mamiferelor şi furnizează acel "liant social" care permite unor animale deosebit de agresive şi de competitive să trăiască în grupuri sociale. Dar alţi experţi sunt foarte sceptici în privinţa concluziilor acestui studiu, unii oameni de ştiinţă putându-i reproşa cercetătorului că nu face diferenţierea între simţ moral şi simţ social.

Bekoff crede că simţul moral se dezvoltă la animale pentru a reglementa comportamentul acelora care trăiesc în grupuri mari, precum lupii sau primatele, astfel de reguli ajutând la evitarea luptelor interne şi încurajând cooperarea.

Studii neurologice recente au arătat că diverse specii, precum balenele sau rechinii, prezintă aceleaşi structuri neuronale considerate responsabile pentru empatie în cazul oamenilor. Alte studii au indicat că unele animale pot da dovadă de empatie inclusiv în cazul altor specii când acestea se află în suferinţă. Bekoff explică: "Este vorba, spre exemplu, de cazul unor delfini care au ajutat oameni să scape de rechini sau al unor elefanţi care au ajutat antilopele să fugă din ţarcuri".

Pentru a susţine afirmaţia privind existenţa simţului moral la animale, Bekoff dă exemplul lupilor. Aceştia trăiesc în grupuri sociale unite, guvernate de reguli stricte. Dacă un grup devine prea mare, el se dezintegrează, întrucât membrii nu mai sunt capabili de legături strânse cu ceilalţi. În timpul jocului, masculii dominanţi iau rolul lupilor de rang inferior, arătând supunere şi permiţând să fie muşcaţi, dar nu foarte puternic. Dacă un animal muşcă prea tare, el va adopta un comportament prin care "îşi va cere scuze", înainte ca jocul să se încheie. Bekoff susţine că, fără un cod moral, acest tip de comportament nu ar fi posibil.

Potrivit cercetărilor efectuate de Iain Douglas Hamilton, de la Universitatea Oxford, elefanţii, care sunt animale "deosebit de sociale", cunosc compasiunea şi îi ajută pe membrii grupului care sunt răniţi sau bolnavi. Într-un caz, când femela dominantă s-a îmbolnăvit, o altă femelă a ajutat-o să se hrănească şi a stat lângă ea până a murit. În 2003, a turmă de elefanţi au eliberat antilopele închise într-un ţarc din KwaZulu-Natal, Africa de Sud, după ce femela dominantă a rupt porţile. Acesta este un exemplu rar de animale care arată empatie pentru membrii unei alte specii - trăsătură care se credea că este specifică doar oamenilor.

În cadrul unui alt experiment de laborator o maimuţă-mascul,care învăţase de mic mecanismul de a introduce un jeton într-o fantă pentru a mânca, a decis să ajute o femelă bătrână incapabilă să înţeleagă despre ce e vorba. De trei ori, masculul a ridicat jetonul scăpat de femelă şi l-a introdus în fantă, permiţându-i astfel acesteia să mănânce. Acţiunea nu a adus niciun beneficiu mascului, ceea ce, în opinia profesorului Bekoff, dovedeşte că acţiunile animalului erau guvernate de un simţ moral intern.

Tot astfel, experimentele au dovedit că şobolanii refuză hrana dacă ştiu că o astfel de acţiune va genera durere unui alt şobolan. Sau: un sobolan va ajuta pe altul, cu care nu este rudă, să obţină hrana, dacă în trecut a beneficiat şi el de ajutorul altora. Până la acest studiu, se credea că reciprocitatea este specifică doar primatelor.

În alt caz de reciprocitate, liliecii vampir care au reuşit să se hrănească şi-au împărţit hrana cu cei mai puţin norocoşi, mai ales dacă şi ei au fost ajutaţi în trecut. Potrivit lui Bekoff, reciprocitatea este rezultatul unui simţ de apartenenţă la grup, care "cimentează" relaţiile în interiorul acestuia.