Aripa cecenă din ISIS se plânge de corupție. Doar teroriștii cu PILE se pot arunca în aer

Poziţia de atentator sinucigaş este la mare căutare, în rândul militanţilor Statului Islamic, tinerii care comit o astfel de faptă căpătând un imens prestigiu post-mortem. Chiar şi pentru un astfel de „job”, însă, intervin nepotismele, susţin luptătorii musulmani din Caucaz.

Kamil Abu Sultan ad-Daghestani, un militant islamist din aripa cecenă a Statului Islamic, s-a plâns într-o postare pe blogul personal că organizaţia teroristă a început să fie măcinată de corupţie, posturile de atentatori sinucigaşi fiind rezervate pentru rudele şi prietenii liderilor. Potrivit lui Abu Sultan, tinerii din Daghestan (stat musulman din Munţii Caucaz, cu o importantă minoritate cecenă) petrec luni de zile pe listele de aşteptare, în timp ce tinerii saudiţi, înrudiţi sau protejaţi de liderii sau bogătaşii Statului Islamic, sunt băgaţi în faţă atunci când se comite un atentat sinucigaş. Acesta a dat ca exemplu cazul unui tânăr cecen care a petrecut luni de zile călătorind între Siria şi Irak pentru oportunitatea de a se arunca în aer, însă nu a reuşit să obţină nicio misiune sinucigaşă pentru că alte persoane erau băgate pe listă „pe blat”. „Lucrurile nu mai pot fi lăsate aşa, trebuie să ne plângem califului”, scrie Abu Sultan, referindu-se la liderul Statului Islamic, Abu Bakr al-Baghdadi.

Carieră de om-bombă
Traseul unui atentator sinu¬cigaş a fost descris, anul trecut, şi de un militant britanic al Statului Islamic, Kabir Ahmed. Acesta spune că tinerii care se înrolează trec mai întâi printr-o perioadă de instrucţie, după care se pot înscrie pe o listă pentru a deveni atentatori sinucigaşi. De la început, însă, li se spune să aibă răbdare. Pe lângă promisiunea de a ajunge direct în rai, atentatorii sinucigaşi sunt atraşi de astfel de misiuni de prestigiul pe care îl capătă după moarte. Un ast-fel de sacrificiu este mult mai bine văzut decât simpla moarte pe frontul de luptă. De asemenea, un atentat sinucigaş reprezintă atât o lovitură de imagine, pentru Statul Islamic, cât şi ocazia de a distruge relativ ieftin o ţintă care nu ar putea fi anihilată altfel decât cu ajutorul unui armament foarte scump, de multe ori indisponibil.