Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deși puțin peste jumătate dintre cei aproximativ 90 de milioane de locuitori ai Iranului sunt persani, țara a cunoscut de-a lungul timpului mai puține conflicte etnice decât multe state din regiune, în pofida nemulțumirilor puternice și larg răspândite față de regimul clerical șiit.
Una dintre explicații ar fi conducerea cu mână de fier exercitată de către liderii de la Teheran, care au reprimat de fiecare dată în mod violent protestele la adresa lor.
O alta, la fel de puternică, este reprezentată de afinități culturale și lingvistice, precum și de o puternică integrare în societatea iraniană a mai multor etnii.
În acest context, scenariile analizate în mediile de securitate occidentale vizează sprijinirea unor grupări minoritare, pentru a pune presiune asupra autorităților de la Teheran.
Un rol central ar putea reveni kurzilor iranieni, considerați de către analiști drept unul dintre cele mai organizate segmente ale Opoziției.
„Arma” kurdă
De când Israelul și Statele Unite au atacat Iranul, ucigându-l pe liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, Teheranul a lansat rachete și drone în întreaga regiune și a vizat în mod special grupări kurde iraniene, aflate peste graniță, în Irak.
Un gardian a fost ucis într-un atac asupra unei tabere, au anunțat, de altfel, miercuri, reprezentanții Partidului Libertății Kurdistanului, aflat în exil.
La începutul săptămânii, o parte a presei americane relata faptul că CIA ar lucra pentru a înarma forțe kurde iraniene, în speranța declanșării unei revolte.
Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a calificat însă informația drept „complet falsă”, dar a confirmat că președintele Donald Trump a discutat cu lideri kurzi.
Într-adevăr, combatanții kurzi par extrem de „atractivi” pentru administrația de la Washington, în condițiile în care SUA și Israel par să aibă nevoie de forțe terestre în Iran, dar nu sunt dispuse să trimită propriile trupe.
Faptul că luptătorii kurzi constituie una dintre cele mai organizate facțiuni ale Opoziției iraniene și, în același timp, au capacitatea de a lansa acțiuni militare la sol contra actualului regim de la Teheran poate constitui un atu nesperat pentru coaliția americano-israeliană.
Spre exemplu, Reza Pahlavi, fiul ultimului șah răsturnat de Revoluția islamică din 1979, se bucură de recunoașterea numelui său, dar nu dispune de o facțiune armată pe teren.
O altă opțiune pentru Washington și Ierusalim ar putea fi Organizația Mujahedinii Poporului din Iran (MEK), un grup armat cunoscut pentru mitingurile organizate în întreaga lume și pentru lobby-ul agresiv pe lângă politicieni occidentali.
MEK a fost mult timp considerată, însă, organizație teroristă de către SUA și se bucură de puțin sprijin în interiorul Iranului, unde este detestată pentru alianța cu Irakul lui Saddam Hussein, în timpul războiului devastator din perioada 1980-1988.
Lecțiile istoriei
Luptătorii kurzi ar putea îndeplini un rol similar celui al Alianței Nordului din Afganistan, în 2001, dominată de minorități, prin crearea unei zone în care forțele speciale americane să poată opera.
O ofensivă kurdă de succes ar putea, de asemenea, să alimenteze extinderea nemulțumirilor, care să cuprindă, ulterior, întreaga republică islamică, zgâlțâindu-i regimul de la temelie, într-un efect de domino.
De decenii, kurzii sunt aliați ai Statelor Unite.
Sprijinul american a contribuit la obținerea unei autonomii de facto pentru kurzi în Irak și Siria. Cu toate acestea, Washingtonul și-a retras recent sprijinul pentru autonomia combatanților kurzi din Siria, care au luptat împotriva grupării teroriste Stat Islamic, deoarece Donald Trump susține noul guvern de la Damasc.
Kurzii, deși în majoritate suniți, împărtășesc afinități culturale și lingvistice cu persanii și, istoric, au avut mai puține fricțiuni cu statul iranian decât cu comunitățile kurde din Irak și Turcia.
Kurzii reprezintă aproximativ nouă la sută din populația Iranului, în timp ce cea mai mare minoritate este cea a azerilor, un popor de origine turcică din apropierea Azerbaidjanului. Aceștia din urmă sunt puternic integrați în societatea iraniană.
Ayatollahul Khamenei era de origine azeră, iar președintele Masoud Pezeshkian are origini mixte, azere și kurde.
Alte minorități concentrate geografic includ arabi, turkmeni și baluci, ale căror grupări militante au dus o insurgență violentă peste graniță, în Pakistan.
Fragmentarea Iranului - un mare pericol
Unii observatori avertizează asupra riscurilor majore ale unei strategii bazate pe criterii etnice, care ar putea declanșa noi tipuri de conflict.
O eventuală dependență de luptătorii kurzi ar putea, de asemenea, să aducă Statele Unite și Israelul într-un conflict deschis cu Pahlavi și cu alte figuri ale Opoziției din exil.
Cu doar câteva zile înaintea atacului lansat de către SUA și Israel, cinci grupări kurde iraniene au anunțat formarea unei coaliții comune, având ca obiective „autodeterminarea kurdă” și răsturnarea republicii islamice.
Pahlavi a acuzat imediat aceste grupări că amenință unitatea națională. El a declarat că „integritatea teritorială a Iranului este linia roșie absolută”.
Arash Saleh, reprezentantul în Statele Unite al uneia dintre aceste grupări, Partidul Democrat al Kurdistanului Iranian, a afirmat că mișcarea sa susține transformarea Iranului într-un stat federal.
„Ne considerăm o forță iraniană care dorește să păstreze integritatea teritorială a Iranului.”, a spus el.
„Dar credem că cea mai bună soluție pentru a menține această integritate cât mai solidă este găsirea unor mecanisme prin care toți iranienii să simtă că sunt membri ai acestei țări.”
În timp ce o astfel de strategie ar putea slăbi presiunea regimului de la Teheran, utilizarea factorului etnic într-un stat multietnic precum Iranul ar putea deschide însă o perioadă de instabilitate regională, cu efecte imprevizibile.
Citește pe Antena3.ro
