Boris Johnson supraviețuiește rebeliunii din propriul partid, dar viitorul său este incert

După luni întregi de nemulțumiri în privința eticii și a modului de judecată al liderului lor, numeroși membri marcanți ai conservatorilor britanici au încercat să-l debarce de la putere pe Boris Johnson, considerat principalul vinovat al declinului galopant al Partidului Conservator în sondajele de opinie. 

Premierul a supraviețuit rebeliunii interne, însă autoritatea sa este grav subminată și nimic nu-i poate garanta că se va mai menține în fruntea executivului multă vreme.  

Pe muchie de cuțit

În urma unui vot secret, în care Johnson a fost susținut de 211 parlamentari conservatori, iar 148 au aprobat moțiunea de neîncredere înaintată împotriva sa, el rămâne liderul partidului și, prin extensie, premierul Regatului Unite, cel puțin deocamdată. În mod convențional, obținerea unui vot de încredere înseamnă că un lider conservator nu mai poate fi supus unei astfel de provocări pentru încă 12 luni.

Johnson avea nevoie de susținerea a 180 din cei 359 de parlamentari conservatori în votul de luni pentru a rămâne la putere. El a obținut mai mult decât atât, însă, deși a descris victoria sa ca fiind „convingătoare”, rebeliunea internă a fost mai extinsă decât au prezis inițial susținătorii lui. 

De altfel, rezultatul a fost mult mai strâns decât se temeau chiar și cei mai pesimiști aliați ai lui Johnson. Înaintea votului, o marjă de 80 de sufragii era considerată de mulți ca fiind cel mai rău scenariu posibil. Johnson fusese informat de către Graham Brady, președintele Comitetului parlamentarilor, că, duminică după-amiază, fuseseră depuse 54 de scrisori de neîncredere - pragul necesar declanșării procedurii. Acum, susținătorii lui Johnson se străduiesc din greu să prezinte acest rezultat ca pe o mare victorie.

Procedura de luni seară a înregistrat, de asemenea, o marjă mai mică decât cea pe care predecesoarea lui Johnson, Theresa May, o obținuse într-un vot de neîncredere organizat în 2018. Ulterior, ea a fost forțată să demisioneze, șase luni mai târziu. 

Deși, teoretic, Johnson nu va mai fi confruntat cu o astfel de procedură timp de un an, premierii anteriori, care au trecut printr-o moțiune de neîncredere, inclusiv May și Margaret Thatcher, au fost afectați politic în mod ireversibil. 

Citește pe Antena3.ro

Care e cauza morții lui Silviu Prigoană. Acestuia i s-a făcut rău în timp ce mânca

Votul a avut loc după un weekend tensionat pentru premier, când acesta a fost huiduit în public la un eveniment de celebrare a Jubileului de Platină al Reginei. Concomitent, cota sa de popularitate scade tot mai mult, în urma scandalului „Partygate”. După acest scandal, Johnson a fost catalogat drept primul prim-ministru britanic care a încălcat legea în timpul mandatului său.

Deși votul ar putea avea un impact devastator asupra carierei sale politice, Johnson nu se aștepta cu adevărat să piardă. În primul rând, rebelii din partid aveau nevoie de un număr foarte mare de parlamentari pentru a vota împotriva lui și, în al doilea rând, nu exista un candidat alternativ evident, care să-l înlocuiască.

Începutul sfârșitului?

Rebeliunea a fost semnalul diviziunilor profunde din rândul conservatorilor, la mai puțin de trei ani după ce Johnson a condus partidul la cea mai mare victorie electorală din ultimele decenii. 

Principalele ziare britanice au titrat la unison că moțiunea de neîncredere este o veste extrem de proastă pentru Johnson. Spre exemplu, „Daily Telegraph”, care susține conservatorii, a scris „Victoria Hollow îi destramă pe conservatori!”, în timp ce „Daily Mirror”, cu simpatii de stânga, a titrat fără menajamente: „Petrecerea s-a terminat, Boris!”.

Fostul lider conservator William Hague consideră că, „deși Johnson a supraviețuit acestei nopți, daunele aduse mandatului său sunt grave” și ar trebui să demisioneze.

„Au fost rostite cuvinte care nu pot fi retrase, au fost publicate rapoarte care nu pot fi șterse și au fost exprimate voturi care arată un nivel de respingere mai mare decât cel pe care l-a îndurat și căruia i-a supraviețuit vreodată vreun lider conservator", a scris Hague în „Times of London”.

Valul nemulțumirilor față de administrația Johnson s-a dezlănțuit cu luni în urmă, pe fondul dezvăluirilor privind partidele care au încălcat legea în biroul premierului, atunci când Marea Britanie era carantinată total, în timpul pandemiei de coronavirus. 

Astăzi, viitorul politic al șefului executivului de la Londra este departe de a fi sigur. În pofida optimismului arborat de susținătorii săi, ratingul de aprobare al lui Johnson în țară continuă să coboare, la fel ca și rezultatele sondajelor pentru partidul său în ansamblu.

Partidul Conservator inspiră de luni de zile un iz de formațiune politică aflată la guvernare care a intrat în declin. Concomitent, Johnson și guvernul său au fost prinși într-o serie de scandaluri, care au mers de la protejarea unui parlamentar ce a încălcat regulile de lobby, până la un alt parlamentar, găsit vinovat de abuz sexual asupra unui băiat de 15 ani.

De asemenea, modul în care a fost gestionat scandalul „Partygate” a sugerat, în câteva rânduri, haos și incoerență. În plus, disciplina în rândul parlamentarilor conservatori - inclusiv a celor aflați pe statul de plată al guvernului - lasă mult de dorit, aceștia dând aproape zilnic informații în presă, dintre care unele subminează autoritatea premierului. 

Ce urmează pentru Johnson

Cu toate că, timp de un an, Johnson nu mai poate fi atacat cu o moțiune internă de neîncredere, circulă deja zvonuri conform cărora parlamentari conservatori, furioși că votul s-a desfășurat, în opinia lor, prea devreme, analizează modalitățile prin care regulile de partid ar putea fi rescrise.

În timp ce popularitatea lui Johnson continuă să se prăbușească, spun ei, premierul trage după el și cifrele din sondaje ale partidului.

Peste câteva zile, conservatorii ar putea pierde două locuri în parlament, la alegerile parțiale, care vor avea loc pe 23 iunie. Dacă acest lucru se va întâmpla, va fi greu chiar și pentru cei mai vocali susținători ai lui Johnson să susțină că lipsa de popularitate a premierului nu ar avea nimic de-a face cu un eventual insucces electoral. 

Și, în acel moment, alți parlamentari ar putea începe să se teamă pentru propriile locuri și să se întrebe dacă vor putea să le păstreze la următoarele alegeri generale, programate pentru anul 2024.

Astfel, în timp ce Johnson pare decis să își păstreze postul cu orice preț, un număr mare de parlamentari au considerat că vara aceasta este cea mai bună șansă de a-l înlătura de la putere și de a instala un nou lider.

Pentru a evita dezastrul politic, Johnson va trebui să redreseze atât popularitatea sa, cât și pe cea a Partidului Conservator. Acest lucru este însă greu de realizat în prezent, din mai multe motive. Spre exemplu, în ceea ce privește costul vieții, Marea Britanie trece prin cea mai gravă criză din ultimele decenii. Având în vedere că liderii conservatori se află la putere din 2010, este foarte greu pentru ei să susțină că încă dețin soluția pentru ameliorarea situației.

Pe de altă parte, chiar și susținătorii premierului recunosc în privat că o parte din magia lui Johnson a dispărut. În ultimele săptămâni, numeroși parlamentari pro-Johnson au declarat pentru presa americană cum simt că o parte din charisma sa se epuizează, iar premierul pare tot mai obosit și în pană de idei. Ei s-au întrebat apoi retoric cât timp mai pot lăsa la putere un lider atât de erodat să tragă în jos partidul.

Deocamdată, în urma votului de luni, Johnson poate respira ușurat. Dar nu pentru multă vreme.

Cabinetul premierului a dat un comunicat, în care anunţă că Johnson va prezenta, la prima şedinţă cu miniştrii, o nouă „viziune politică”, inclusiv măsuri prin care grădiniţele de copii să devină mai ieftine şi pentru sprijinirea mai multor cetăţeni care încearcă să îşi cumpere locuinţe.

„Publicul britanic s-a săturat de un prim-ministru care face tot felul de promisiuni, dar nu are niciun rezultat. Votul parlamentarilor conservatori în favoarea premierului Boris Johnson reprezintă o ignorare a publicului britanic!”

Keir Starmer, liderul Partidului Laburist, aflat în opoziţie