Învățămintele întrevederii de la Helsinki, din 2018, sugerează destul de limpede că a-l lăsa pe Trump singur, față în față, cu liderul de la Kremlin, înseamnă a deschide o poartă largă pentru imprevizibil și, deseori, pentru pericol.
La vremea respectivă, cei doi au discutat, la invitația președintelui finlandez, Sauli Niinistö, despre prăbușirea relațiilor americano-ruse, acuzațiile de amestec al Moscovei în alegerile din SUA și războiul din estul Ucrainei.
După întâlnire, Trump părea vizibil fascinat de Putin. Întrebat la conferința de presă despre concluziile serviciilor de informații americane, care confirmaseră implicarea Rusiei în alegeri, șeful Casei Albe, aflat atunci la primul mandat, răspundea: „Președintele Putin spune că nu e mâna Rusia. Nu văd niciun motiv să fie altfel!”.
Fiona Hill, consilier principal pentru Rusia în Consiliul Național de Securitate al SUA la vremea respectivă, avea să mărturisească, ulterior, că s-a gândit să tragă alarma de incendiu sau să simuleze o urgență medicală pentru a opri conferința de presă.
Acum, miza pare și mai mare. Întâlnirea de vineri, din Alaska, ar fi prima a lui Putin cu un lider G7, de la invadarea Ucrainei, în februarie 2022. Trump a declarat că vor discuta despre „schimburi de teritorii”, iar liderii europeni se tem că președintele american ar putea ieși din nou dintr-o întrevedere cu ușile închise, repetând tezele Kremlinului.
Casa Albă a temperat așteptările în privința rezultatelor întâlnirii din Alaska, semn că nu există pe masă un acord concret.
„Este mai mult o întâlnire de tatonare”, a precizat Trump, la începutul săptămânii, adăugând că își va da seama încă din primele minute dacă Putin este dispus la un armistițiu și va transmite concluziile sale, atât președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, cât și liderilor europeni.
„S-ar putea să spun: «Mult succes, continuați lupta!» Sau s-ar putea să spun: «Putem ajunge la o înțelegere»”, a continuat el.
Chiar și așa, Putin va încerca să modeleze percepția lui Trump despre cum ar putea arăta un acord de pace, astfel încât beneficiile pentru Kremlin să fie maxime.
„Putin vrea o înțelegere cu Trump, pe care să o prezinte Kievului și capitalelor europene ca pe un fapt împlinit”, avertizează John Herbst, fost ambasador al SUA în Ucraina și director în cadrul Consiliului Atlantic.
Absența liderilor europeni de la masa discuțiilor „amintește de Conferința de la Ialta, din 1945, atunci când Statele Unite, Uniunea Sovietică și Marea Britanie au decis soarta a jumătate din Europa, peste capul națiunilor vizate”, a mai remarcat Herbst.
Înainte de summit, Volodimir Zelenski a transmis clar că Ucraina nu va ceda Rusiei teritorii pe care aceasta le-ar putea folosi pentru a lansa o nouă ofensivă. Liderul de la Kiev a respins astfel ferm scenariile anunțate de Trump, potrivit cărora „va exista un schimb de teritorii”.
Stilul ad-hoc
Stilul ad-hoc al lui Trump în politica externă poate oferi avantaje adversarilor Americii, în aceeași măsură în care îi poate irita pe aceștia.
Lideri precum președintele Chinei, Xi Jinping, preferă pregătirea minuțioasă a unei întâlniri, înainte de a sta față în față cu Trump, tocmai din cauza imprevizibilității șefului Casei Albe.
La rândul său, Rusia s-a arătat frustrată, de asemenea, de lipsa unei proceduri clare din partea administrației Trump.
Acest lucru nu l-a oprit însă pe Putin să riște și să accepte prima confruntare directă cu Trump din timpul celui de-al doilea mandat al președintelui american.
Potrivit secretarului de presă al Casei Albe, Karoline Leavitt, discuția va fi unu-la-unu și va reprezenta „un exercițiu de ascultare” pentru Trump, menit să îi ofere acestuia perspectiva Moscovei asupra crizei ucrainene.
„Așa lucrează Trump. Improvizează”, a precizat Fiona Hill, fosta consilieră prezidențială. „Iar lui Putin îi place confruntarea (…) se mândrește că știe să fie pe fază în astfel de situații”, a adăugat ea.
Absența consilierilor din încăpere ridică însă o întrebare crucială: vor duce eventualele înțelegeri - chiar și prin prezența interpreților sau a celor care iau notițe - la rezultate durabile? „E ca și când o întâlnire cade într-o pădure!”, a comentat Hill situația, parafrazând o celebră dilemă filosofică: „Dacă un copac cade într-o pădure și nimeni nu e acolo să-l audă, face vreun zgomot?”.
O situație similară s-a petrecut la Helsinki. Atunci, Trump a ieșit din discuțiile private, declarând că a convenit cu Putin ca autoritățile americane să aibă acces la agenții GRU acuzați de amestec în alegerile din SUA.
Ceva mai târziu, Putin a afirmat că, la schimb, va primi acces la cetățenii americani implicați în promovarea Legii Magnitsky - o lege anticorupție, care lovea direct în interesele oligarhilor ruși.
„Bineînțeles, nu s-a întâmplat nimic!”, a remarcat Hill. „Trump nici măcar nu înțelesese pe deplin ce îi spusese Putin. Cu alte cuvinte, are loc o întâlnire, dar nu se concretizează în nimic”, a mai remarcat fosta consilieră prezidențială.


