Cele mai atroce experimente medicale pe oameni, din istorie

Pentru ca un tratament medical să devină standard, este nevoie de ani de teste și de respectarea unor norme foarte stricte de siguranță a pacienților și de etică medicală. Toată această scrupulozitate se datorează, în parte, și experimentelor medicale care nu au ținut cont de acești factori și care au îngrozit lumea, atunci când informațiile au ieșit la iveală.

Josef Mengele

Poate cele mai atroce experimente au fost făcute de doctorul Josef Mengele, în lagărele de la Auschwitz. Obsedat în special de gemeni, Mengele îi selecta pe aceștia din lagăre pentru a-i studia în detaliu.

Într-un astfel de experiment, 14 perechi de gemeni, toți romi, au fost adormiți într-o cameră, apoi uciși prin injectarea de cloroform în inimă și disecați pentru a le fi comparate organele.

Alți gemeni, niște copii romi, au fost cusuți unul de altul pentru a fi transformați în gemeni siamezi. Copiii au murit după ce brațele lor cusute s-au cangrenat.

Alte experimente conduse de Mengele au inclus injectarea de chimicale în ochii prizonierilor, pentru a le schimba culoarea sau ținerea lor în frig sau în camere presurizate, în teste menite să ajute aviatorii.

După război, Mengele a fugit în America de Sud, murind în 1979, în Brazilia, după un atac cerebral.

Experimentele japonezilor pe chinezi

Între anii 1930 și 1940, când armata imerială japoneză a ocupat China, medicii militari au testat atât metode de război biologic, cât și tratamente pentru rănile cauzate de război pe civilii chinezi.

Civilii chinezi au fost infectați deliberat cu tifos, holeră sau ciumă, se arată într-un raport al New York Times, publicat în urma unui studiu din 1995.

Alți chinezi au fost forțați să mărșăluiască prin zăpadă, pentru ca medicii japonezi să găsească cele mai bune metode de a trata degerăturile.

După război, guvernul SUA a ajutat Japonia să mușamalizeze aceste experimente, ca parte a negocierilor care au transformat Japonia într-un aliat al Americii, în timpul Războiului Rece, se mai arată în raportul din 1995.

Experimente pe orfanii americani

În 1939, logopezii de la Universitaea din Iowa au vrut să testeze teoria lor conform căreia bâlbâiala este un comportament dobândit, fiind provocat de teama copiilor mici de a vorbi. Pentru asta, logopezii au făcut experimente în mai multe orfelinate. Orfanilor li s-a zis că sunt bolnavi și că vor deveni bâlbâiți.

Acestora li s-a zis să nu vorbească decât dacă sunt siguri că o vor face corect, fără bâlbe. Experimentul nu i-a transformat pe copii în bâlbâiți, așa cum intenționau logopezii, însă a provocat traume mentale serioase.

Trei dintre supraviețuitorii experimentului au dat în judecată universitatea, câștigând 925.000 de dolari în 2007.

Materiale de disecție

Până în 1830, medicii britanici nu aveau voie să facă disecții decât pe cadavrele prizonierilor executați. Cum numărul execuțiilor era mult mai mic decât cererea de cadavre pentru disecții, procurarea de ”material didactic” devenise o afacere de succes.

William Hare și William Burke, proprietarii unei pensiuni, au făcut bani buni din afacerea aceasta, în complicitate cu anatomistul Robert Knox. Între anii 1827 și 1828, cei doi proprietari de pensiune au sugrumat cel puțin 12 clienți, cadavrele fiind cumpărate de Knox. După ce crimele au ieșit la iveală, Knox a negat că ar fi cunoscut modul în care cei doi procurau cadavrele, afirmând că nu a pus niciodată întrebări.

În urma acestui caz, disecția pe oameni a fost scoasă din ilegalitate, în Anglia, pentru a se evita astfel de derapaje.

Experimente pe sclavi

Părintele ginecologiei moderne, americanul J. Marion Sims, a fost un chirurg renumit, la mijlocul secolului XIX. Iscusința lui, însă, a fost dobândită prin operații experimentale pe sclave.

Sims a devenit specialist în operarea fistulelor vezico-vaginale. Pentru a-și face mâna, Sims a adunat scalve care sufereau de această afecțiune, pe care le-a operat fără consimțământul lor. Operațiile au fost făcute fără anestezie, chiar dacă la acea vreme anestezia fusese inventată.

Într-o prelegere din 1857, Sims a afirmat că operația "nu era suficient de dureroasă, pentru a justifica atâta tămbălău”.

Infectarea cu sifilis a pacienților din Guatemala

Între anii 1946 și 1948, guvernul SUA, cu acordul autorităților din Guatemala, a finanțat un studiu care a presupus infectarea intenționată cu sifilis a pacienților din azilele de nebuni din Guatemala.

Studiul a avut ca scop testarea unor metode noi de tratament (nou descoperita penicilină). Unii pacienții au fost lăsați să facă sex cu prostituate infectate cu sifilis. Altora li s-au făcut tăieturi pe penis, peste care a fost turnată o soluție care conținea culturi cu bacterii de sifilis.

În 2010, Hilary Clinton a recunoscut experimentul și a prezentat scuze oficiale din partea statului american.

Studiul Tuskegee

În 1932, Centrul pentru Prevenirea Bolilor și Serviciul de Sănătate publică din SUA au ințițiat un experiment menit să analizeze efectele sifilisului netratat.

Cercetătorii au selectat 399 de bărbați negri, infectați cu sifilis, din orașul Tuskegee, din statul Alabama, a căror boală a fost urmărită în timp. Cercetătorii i-au informat pe bărbați că vor fi tratați de ”sânge rău”, ascunzându-le faptul că au sifilis.

Bărbaților li s-a zis că vor fi tratați gratuit de stat, pentru a nu apela la alte spitale. În plus, aceștia au primit mese zilnice din partea medicilor, precum și ajutoare de înmormântare, atunci când era cazul.

Chiar și când penicilina a devenit tratamentul standard, în 1947, sifilisul putând fi vindecat foarte ușor și rapid, celor 399 de bărbați nu li s-a administrat antibioticul, pentru ca efectele bolii să poată fi în continuare monitorizate.

Experimentul a continuat până în 1972, când a fost descoperit de un ziar local și prezentat publicului.

La finalul experimentului, în 1972, doar 74 dintre cei 399 de bărbați mai erau în viață. 28 muriseră de sifilis, 100 muriseră în urma unor complicații cauzate sau agravate de sifilis. 40 dintre soțiile bărbaților fuseseră la rândul lor infectate cu sifilis, iar 19 dintre copiii bărbaților sufereau de sifilis congenital.

Președintele Bill Clinton a prezentat scuze oficiale pentru acest derapaj în 1997.