x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Externe Cine vrea capul lui Dominique Strauss Kahn?

Cine vrea capul lui Dominique Strauss Kahn?

de Marinela Nardin    |    28 Oct 2008   •   00:00
Cine vrea capul lui Dominique Strauss Kahn?

Se numeşte Dominique Strauss-Kahn, dar francezii preferă să-i spună DSK. Omul are un aer aşezat, serios. Îşi cultivă imaginea de economist competent. Această calitate rar acordată unui membru al Partidului Socialist francez e recunoscută chiar şi de către adversarii săi. A ocupat de câteva ori funcţia de ministru şi e un apărător al mondializării cu condiţia de a o face cu cap.



Fost candidat la învestitura Partidului Socialist pentru ultimele prezidenţiale când a pierdut în faţa lui Segoléne Royal, DSK a fost ales în septembrie 2007 în funcţia de director al FMI. În plină criză financiară mondială, patronul prestigioasei organizaţii trebuie să facă faţă unor acuzaţii serioase : acelea de nepotism, favorizarea uneia dintre angajatele sale. O anchetă internă în curs l-a absolvit de aceste învinuiri. Dar cine vrea de fapt capul lui DSK ?

« Socialist de dreapta », această formulă vrea să-i acuze pe cei care ar fi abandonat idealul de stânga, visele cu  « seara cea mare » şi cu colectivizarea şi ar fi adoptat stilul costum-cravată al reprezentanţilor din tabăra opusă. Sau altfel spus Dominique Strauss-Kahn nu are prieteni în propria tabără politică. Acest tenor al Partidului Socialist francez, născut în 1949, a contribuit la intrarea partidului său în linia social-democrată, linie deja urmată de către majoritatea partidelor socialiste europene, consacrând astfel ruptura cu doctrina marxistă. Dar parcursul său n-a fost simplu. În 1999 pe vremea când era ministru al Economiei, a avut de înfruntat o campanie cu privire la rolul său în funcţiile de consultant deţinute anterior. Justiţia îl arată nevinovat doi ani mai târziu, însă între timp a trebuit să demisioneze din Guvern. În această perioadă, fostul ministru deţine o casetă video cu o mărturie care acuză preşedintele epocii, Jacques Chirac, că ar fi implicat într-o afacere obscură de corupţie şi schimb de valize cu bani. DSK afirmă că nu cunoştea conţinutul casetei, altfel ar fi anunţat imediat justiţia. Explicaţa a fost primită însă cu scepticism şi mulţi s-au întrebat atunci ce jocuri complicate şi oculte practica ex-ministrul. Afacerea a provocat o undă de neîncredere în jurul lui DSK. Este actor sau victimă ?

Campania pentru ratificarea Constituţiei europene din 2005 îi oferă ocazia unui retur pe scena mediatică. DSK se implică personal editând un DVD pedagogic în favoarea « Da »-ului, intiaţivă remarcată de toată lumea, dar fără mare efect asupra rezultatului final (victoria "NU"-ului cu 54% din voturi). Legitimitatea sa se regăseşte totuşi întărită, dincolo de diferenţele de opinii politice şi DSK apare în mod natural ca un candidat la învestitura pentru alegerile prezidenţiale din partea Partidului Socialist. Deşi pe vremea aceea era considerat singurul în măsură de a-l îfrunta pe candidatul dreptei, Nicolas Sarkozy, succesul neaşteptat al Ségolenei Royal în faţa militanţilor socialişti îl scoate din competiţia pentru şefia statului francez.
După alegeri, noul preşedinte Sarkozy susţine candidatura socialistă la presedinţia FMI. Ce mijloc e mai eficace pentru a scăpa de un adversar incomod ? Dar alegerile nu se petrec nici aici fără incidente. Rusia îl susţine cu insistenţă pe cehul Josef Tošovský (chiar împotriva opiniei Guvernului ceh) şi primeşte cu amărăciune alegerea francezului DSK.

De aceea noul şef FMI a început să se îngrijoreze când vestea unei legături extraconjugale cu una dintre angajatele FMI, Piroska Nagy, a ajuns la urechile egipteanului Shakour, responsabil cu problemele etice în cadrul FMI. Avea şi de ce, Shakour Shaalan nu a ezitat să aducă informaţia în faţa comisiei însărcinate cu analizarea performanţei directorului general. Rusul Aleksei V. Mozhin face şi el parte din acest grup şi nu vrea să scape oportunitatea de a-l pune într-o situaţie dificilă pe acest preşedinte indezirabil. La insistenţele sale şi cele ale colegei din statele unite Meg Lundsager, o anchetă este lansată. Suspect de repede, o altă afacere este scoasă la iveală, DSK ar fi favorizat un stagiu al unei frantuzoaice, dar această acuzaţie e dezminţită rapid şi ancheta nu e începută.
Rămăsese legătura cu Piroska Nagy. Dominique Strauss-Kahn a învăţat lecţia Bill Clinton condamnat nu pentru că a avut o legătură cu Monica, ci pentru faptul că a minţit sub jurământ. Prin urmare, el recunoaşte rapid că a frecventat-o pe dna Nagy, îşi cere scuze în faţa personalului FMI pentru inconvenient, dar respinge orice acuzaţie de nepotism.
Şi atitudinea lui e câştigătoare căci duminică 26 octombrie Comisia de anchetă FMI anunţa concluzia : nevinovat.
« Nu a fost vorba de hărţuire, nici de favoritism, nici de abuz de putere (comis) de către directorul FMI » spune rezultatul anchetei.
« Vom continua să lucrăm cu el », mai adaugă decanul consilului Shakour Shaalan, reprezentantul ţărilor arabe în FMI, subliniind că DSK «  e foarte competent în exercitarea funcţiilor sale » şi că incidentul « nu-i afectează cu nimic eficacitatea ». « Iar încrederea pierdută o va recâştiga », nu uită să adauge acelaşi gardian al eticii.
După ce această concluzie a fost făcută publică, Dominique Strauss-Kahn anunţa într-un comunicat că recunoaşte a fi făcut o « eroare de judecată » şi îşi cere încă odată scuze angajaţilor şi soţiei sale, jurnalista Anne Sinclair, dar adaugă că îi va aduce în faţa justiţiei pe cei care îi vor denigra competenţele din cauza acestui incident privat.

Vor fi însă suficiente concluziile anchetei pentru ca DSK să-şi recapete autoritatea necesară în cadrul FMI  sau pentru a nu-i periclita şansele la o eventuală candidatură la prezidenţialele franceze din 2012 ?


 

×
Subiecte în articol: externe