Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intrată deja în cel de-al cincilea an de confruntări sângeroase, invazia Rusiei durează deja mai mult decât întreaga bătălie de pe Frontul de Est, din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, începută la 22 iunie 1941, odată cu atacul asupra URSS, și încheiată în 9 mai 1945, atunci când Germania a capitulat.
În plus, la vremea respectivă, sovieticii au avansat de la porțile Leningradului până la Berlin în aproximativ 15 luni. În prezent, ritmul de înaintare al Rusiei la Pokrovsk, în Ucraina, este de 70 de metri pe zi, iar la Kupiansk, de 23 de metri, potrivit datelor oferite de către Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) - grup de reflecție american cu sediul în Washington.
Raportate la dimensiunea Ucrainei, câștigurile armatei lui Putin sunt nesemnificative, totalizând aproximativ 4.830 km² în cursul anului 2025 (circa 0,8% din teritoriul ucrainean). Astfel, teza potrivit căreia Ucraina ar suferi o înfrângere lentă - idee promovată intens de către Moscova și, uneori, înghițită pe nemestecate de o parte credulă a Casei Albe - nu este exactă.
În realitate, chiar dacă sute de mii de locuințe au rămas fără electricitate, încălzire și apă în urma bombardamentelor rusești, Ucraina își clarifică strategia și chiar contraatacă, cu un succes deocamdată modest.
Un contraatac ucrainean lansat la nord de Huliaipole, în terenul deschis din provincia Zaporojia, s-a soldat cu recucerirea a aproximativ 100 km² în această lună, profitând de decizia întârziată a serviciului de comunicații prin satelit „Starlink”, al lui Elon Musk, de a-i împiedica pe soldații ruși să folosească sistemul pe teritoriul Ucrainei.
Victoria vine după recucerirea, de către Ucraina, a orașului Kupiansk, din regiunea Harkov, în decembrie. De altfel, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a vizitat localitatea, la trei săptămâni după ce Rusia afirmase că o cucerise.
Performanță slabă a armatei lui Putin
„Kremlinul încearcă să alimenteze narațiunea conform căreia Ucraina este pe punctul de a se prăbuși.”, afirma, zilele trecute, Christina Harward, analist al Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), un alt grup de reflecție american cu sediul în Washington, specializat în securitate și politică internațională.
„Este complet fals. În realitate, asistăm la recuceriri la scară mică realizate de Ucraina, profitând de condițiile de iarnă și de blocarea accesului la «Starlink».”, mai spunea Harward.
În acest context, nu este surprinzător că Rusia continuă să ceară ca Ucraina să își retragă armata din Kramatorsk, Sloviansk și din restul regiunii Donețk.
La începutul acestei luni, un oficial de informații al NATO estima că Rusia nu ar putea cuceri regiunea „în următoarele 18 luni”, deși gradul ridicat de urbanizare ar putea face ca operațiunea să dureze mult mai mult, cu un cost de 600.000 de victime sau chiar mai mult în rândul armatei ruse.
Diversiunile Moscovei
Diversiunile diplomatice demonstrează cât de slab performează armata rusă. Săptămâna trecută, Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, a devenit ultimul oficial al Kremlinului care a invocat presupuse înțelegeri convenite la Anchorage, susținând că la summitul din august, din Alaska, președintele SUA, Donald Trump, ar fi convenit cu Vladimir Putin ca Ucraina să fie obligată să cedeze restul regiunii Donețk fără luptă.
Însă, chiar dacă Trump a cochetat uneori cu această idee, afirmația lui Lavrov nu reprezintă o poziție pe care SUA să fi încercat să o impună în fața obiecțiilor Ucrainei și ale Europei.
Asistăm, astfel, la un contrast puternic față de situația de acum aproape un an. Atunci, Donald Trump și Volodimir Zelenski s-au contrazis deschis în Biroul Oval și părea că SUA ar putea înceta complet sprijinul pentru Ucraina.
Acest scenariu pesimist nu s-a materializat însă. SUA vând în continuare armament Ucrainei, furnizează informații și, oricât de mare ar fi presiunea exercitată de către administrația Trump asupra lui Zelenski, aceasta nu este atât de puternică încât Kievul să fie nevoit să cedeze.
În așteptarea interceptoarelor aliate
Ucraina se confruntă, desigur, cu dificultăți considerabile pe alte planuri. Situația utilităților este catastrofală după bombardamentele sistematice rusești, peste un milion de ucraineni fiind fără electricitate, încălzire și apă în plină iarnă, cu temperaturi care au coborât până la -20°C.
La Kiev, 2.600 de clădiri nu au curent sau încălzire, zona cea mai afectată fiind malul estic stâng al orașului. Temperaturile din apartamente coboară la 5–6°C, spun locuitorii, în urma unei campanii de bombardamente cinice, uneori descrisă drept „moarte prin frig”.
Deși vremea este pe cale să se încălzească, incapacitatea aliaților occidentali de a produce suficiente rachete de apărare antiaeriană nu este doar evidentă, ci, foarte probabil, se agravează.
Speranțele au fost puse astfel în interceptoare terestre ieftine pentru drone „Shahed”, precum rachetele „Sting”, aflate pe linia frontului din toamnă. O analiză statistică a Institutului pentru Știință și Securitate Internațională arată însă că proporția dronelor „Shahed” care își ating țintele a crescut de la 6%, în ianuarie anul trecut, la 30% în mai, și a rămas la 29%, în decembrie.
Cu toate acestea, atacurile neîncetate asupra populației civile din Ucraina au adus până acum câștiguri strategice minime pentru Rusia, iar tactica adoptată de către liderul de la Kremlin este cu atât mai reprobabilă, cu cât acesta a susținut în repetate rânduri că cele două țări ar constitui „un singur popor”.
Populația Ucrainei poate fi epuizată, dar nu există încă dorința de a ceda dominației ruse, cu atât mai puțin de a oferi Moscovei restul regiunii Donețk. În același timp, potrivit observatorilor militari internaționali, nu se observă vreo schimbare evidentă a dinamicii de pe câmpul de luptă, în favoarea Moscovei.
Mașinăria de tocat ruși
Între timp, Ucraina a adoptat o strategie mai fermă. Mihailo Fedorov, noul ministru al Apărării, dorește eliminarea lunară a 50.000 de soldați ruși, o creștere față de rata actuală a pierderilor, de aproximativ 35.000 pe lună, dintre care NATO estimează că între 20.000 și 25.000 au fost uciși.
Este o țintă drastică, concepută pentru a depăși actualul ritm de recrutare al Rusiei, de aproximativ 30.000–35.000 de militari pe lună, și pentru a forța Moscova să aleagă între o mobilizare riscantă din punct de vedere politic și o poziție diplomatică mai realistă.
Experții apreciază că acest obiectiv este realizabil în teorie, însă depinde de menținerea ritmului ofensiv al Rusiei. Aproximativ 80% dintre pierderi sunt provocate de drone, care operează până la o adâncime de circa 25 km, împiedicând practic ambele părți să trimită la atac grupuri mai mari de soldați, cu excepția situațiilor în care se acționează sub acoperirea ploii sau a ceții.
În același timp, Ucraina se confruntă însă cu epuizarea accentuată a multora dintre cele mai bine pregătite unități și a militarilor săi.
Luna trecută, Mihailo Fedorov a recunoscut că aproximativ 200.000 de ucraineni lipsesc neautorizat de la unități, nemaisuportând să fie menținuți pe linia frontului. În aceste condiții, armata ucraineană ar putea să nu fie în măsură să opereze într-un ritm mai ridicat.
Deocamdată, războiul a generat pierderi uriașe de ambele părți. Statul Major al Ucrainei estimează că Rusia a pierdut peste 1.260.000 de militari din februarie 2022, morți sau răniți.
Analiști occidentali independenți apreciază că pierderile Rusiei le depășesc pe cele ale Ucrainei într-un raport de aproximativ doi la unu.
De cealaltă parte, președintele Volodimir Zelenski a recunoscut că peste 55.000 de soldați ucraineni au fost uciși în luptă, iar mulți alții sunt dați dispăruți.
Evaluările occidentale indică între 500.000 și 600.000 de victime ucrainene în total, dintre care până la 140.000 sunt morți.
Și civilii au plătit un preț devastator. Zeci de mii au fost uciși sau răniți, iar milioane au fost strămutați, generând cea mai mare criză a refugiaților din Europa de la Al Doilea Război Mondial.
Un război fără sfârșit
O serie de analiști occidentali avertizează că aliații Ucrainei nu dispun de un plan credibil pentru a constrânge Rusia să accepte un armistițiu într-un conflict aflat, în esență, într-un impas.
Aceștia nu văd o strategie europeană coerentă în privința Ucrainei, în condițiile în care SUA mizează doar pe un proces de pace ce nu poate fi real, atât timp cât Moscova nu dă semne că ar dori o încetare a focului, altfel decât în condițiile sale.
În acest context, conflictul a intrat într-o fază de impas strategic. Rusia avansează lent, cu costuri uriașe, iar Ucraina rezistă, dar cu o societate și o armată supuse unei presiuni continue.
În lipsa unei schimbări majore pe câmpul de luptă sau în plan diplomatic, războiul riscă să se prelungească într-un echilibru fragil, în care niciuna dintre părți nu poate câștiga decisiv, dar nici nu este dispusă să cedeze.
Citește pe Antena3.ro
