Nicuşor O’Driscoll nu-şi aminteşte nici de mâncarea pe cartelă, nici de copiii făcuţi pe bandă rulantă şi nici de penele de curent. Ar fi şi greu, pentru că a fost printre primii care au părăsit “ruinele regimului comunist din Români”, iar la vremea când lua drumul Irlandei era doar un bebeluş, relatează The Irish Times. Astăzi, Nicuşor a ajuns la 21 ani – vârsta majoratului în Irlanda. Toată viaţa s-a simţit irlandez, deşi familia sa nu i-a ascuns trecutul şi a păstrat legătura cu părinţii biologici din România. Apoi, când avea 19 ani, Nicuşor a primit din România vestea că bunica sa din partea tatălui a fost diagnosticată cu cancer, iar unul dintre nepoţi s-a născut orb, din cauza unei maladii ereditare. Împreună cu părinţii săi, în mai puţin de o săptămână, a plecat spre România.
“În ziua în care am ajuns în România era şi aniversarea primei zile în care mama mă văzuse, în urmă cu 19 ani, ceea ce a adăugat o mare încărcătură emoţională”, a spus Nicuşor O’Driscoll pentru Irish Times. Prin viscol, familia a călătorit timp de 10 ore de la Bucureşti spre munţii din Suceava pentru a ajunge la casa părinţilor biologici ai lui Nicuşor. Locuinţa acestora măsura cât de două ori dormitorul lui Nicuşor de acasă. “Când am văzut că n-au nimic, nu puteam să mă gândesc decât că m-ar putea urî pentru că am ajuns mai bine”, şi-a amintit tânărul.
Tatăl său biologic i-a explicat însă că au fost nevoiţi să-l dea spre adopţie, pentru că nu-şi permiteau să hrănească o gură în plus. O’Driscoll a realizat că ambele familii au vrut, de fapt, ca el să aibă parte de o viaţă mai bună. “Rudele mele nu vorbeau engleză, eu nu vorbeam româneşte, şi totuşi am reuşit să comunic cu fratele meu Vasile, n-a fost nici o barieră între noi”, a spus O’Driscoll.
Nicuşor le-a declarat jurnaliştilor că a fost de acord să-şi spună povestea pentru a-i încuraja şi pe alţi tineri adoptaţi din România să-şi caute şi să-şi cunoască părinţii, o întâlnire care pentru el a însemnat o greutate luată de pe suflet. În fiecare săptămână, Marion Connolly, cea care conduce grupul de sprijin pentru Părinţii copiilor adoptaţi din România, primeşte telefoane de la copii care vor să-şi descopere rădăcinile româneşti. Găsirea familiilor biologice este însă foarte dificilă, pentru că multe dintre actele de adopţie din România au fost falsificate sau pierdute.