Blocarea Strâmtorii Ormuz, singura ieșire maritimă din Golful Persic către Oceanul Indian, ar reprezenta un șoc major pentru economia globală, cu un impact estimat la aproximativ 13% din producția mondială de petrol.
Prin Strâmtoarea Ormuz, unul dintre cele mai importante culoare strategice ale planetei, tranzitează zilnic, în mod normal, aproximativ 20 de milioane de barili de țiței și produse petroliere, echivalentul a aproape 20% din consumul global.
Contractele futures pentru Brent (standardul de pe piețele financiare care indică prețul convenit pentru livrări viitoare) se tranzacționau ieri cu aproximativ 10% mai sus, aproape de 80 de dolari pe baril, în timp ce contractele futures la motorină - „motorul” economiei globale - au sărit cu peste o cincime.
Cel puțin patru nave au fost atacate duminică, iar armatorii și traderii au instituit deja o pauză autoimpusă, pe măsură ce conflictul se extinde.
Rapiditatea cu care traficul de petroliere poate reveni la normal în Ormuz este crucială pentru piețele energetice, deoarece prin această rută trece o cincime din petrolul mondial și o proporție similară din gazele naturale lichefiate.
JPMorgan Chase & Co., cea mai mare bancă din Statele Unite și una dintre cele mai mari instituții financiare din lume, estimează că o oprire de 25 de zile ar umple depozitele țărilor producătoare, obligându-le să reducă producția.
Într-unul dintre primele efecte majore asupra activelor petroliere fizice, Saudi Aramco, cea mai mare companie petrolieră din lume, deținută de statul saudit, a oprit operațiunile la rafinăria Ras Tanura, după un atac cu drone în zonă, provocând creșterea prețurilor la carburanți. Cu toate acestea, fluxurile de țiței din portul aflat în apropierea atacului au continuat.
Între timp, asigurătorii au început să anuleze unele polițe pentru navele din regiune, iar editorul principalului indice de referință pentru petrolul din Orientul Mijlociu a declarat că nu va accepta oferte pentru anumite tipuri de petrol tranzacționate în interiorul Ormuz, ceea ce ar putea bulversa mecanismele de stabilire a prețurilor.
Cutremur economic planetar
Statele Unite și Israelul au lansat sâmbătă lovituri cu rachete asupra unor ținte din Iran, cerând totodată populației locale să răstoarne regimul islamic.
Teheranul a răspuns cu un val de atacuri asupra Israelului, precum și asupra bazelor americane și altor obiective din state precum Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Bahrain.
Weekendul a fost marcat de declarații contradictorii privind situația din Ormuz. Autoritățile iraniene au afirmat, duminică, faptul că strâmtoarea rămâne deschisă, dar au revendicat, totodată, atacuri asupra a trei petroliere.
De cealaltă parte, președintele Donald Trump a declarat că forțele americane au scufundat nouă nave ale marinei iraniene, iar operațiunile militare vor continua până la „îndeplinirea tuturor obiectivelor”.
Războiul marchează astfel o fază extrem de periculoasă pentru Orientul Mijlociu și piața globală a petrolului.
„Dacă traficul de petroliere se reia rapid sau apar semnale credibile de dezescaladare ori negocieri de culise, atunci creșterea s-ar putea estompa”, susține Haris Khurshid, director de investiții la Karobaar Capital LP, firmă de investiții cantitative cu sediul în Chicago, specializată în strategii sistematice de volatilitate și valoare relativă pe piețele globale.
„În caz contrar, probabil vom consolida la niveluri ridicate”, mai spune Khurshid, citat de Bloomberg.
Deși saltul prețurilor la țiței a fost cel mai mare de la începutul lui 2022, evoluția viitoare rămâne incertă. Faptul că prețurile nu au crescut și mai mult se explică parțial printr-o piață petrolieră relativ bine aprovizionată în ultimul an.
Ca reacție la extinderea conflictului, OPEC+ a convenit, în cadrul unei reuniuni programate anterior în weekend, să majoreze cotele de producție, luna viitoare, cu 206.000 de barili pe zi. Grupul - din care fac parte Iranul, dar și Arabia Saudită și Rusia - era deja așteptat să reia creșteri modeste înaintea izbucnirii ostilităților de sâmbătă.
Cotațiile țițeiului au consemnat creșteri lunare consecutive în acest an, pe fondul tensiunilor geopolitice persistente și al unei serii de blocaje locale ale ofertei.
Avansul a avut loc în pofida previziunilor larg răspândite, potrivit cărora piața petrolului s-ar confrunta cu un excedent semnificativ, după majorările de producție operate de OPEC+ și de state din afara alianței.
„În scenariul nostru de bază, vedem petrolul Brent tranzacționându-se în intervalul 80-90 de dolari pe baril cel puțin pe parcursul săptămânii următoare”, precizau analiștii Citigroup Inc., inclusiv Max Layton, într-o notă transmisă înaintea începerii tranzacțiilor de luni.
„Principala noastră ipoteză este fie o schimbare în conducerea Iranului, fie o modificare suficientă a regimului care să ducă la oprirea războiului într-una sau două săptămâni, ori o decizie de dezescaladare a conflictului de către SUA, după ce observă schimbări de leadership și modificări ale programelor iraniene de rachete și nuclear, în același interval”, au adăugat experții.
Între timp, Morgan Stanley - bancă de investiții și firmă de servicii financiare multinațională americană de top, cu sediul în New York, activă la nivel global în 42 de țări - și-a majorat prognoza pentru Brent în trimestrul al doilea, la 80 de dolari pe baril, de la 62,5 dolari anterior.
Perspective sumbre
Iranul produce aproximativ 3,3 milioane de barili pe zi, adică circa 3% din producția globală, însă influența sa asupra aprovizionării energetice este mai mare, datorită poziției strategice de-a lungul strâmtorii.
Petrolul din Golful Persic trebuie să tranziteze această rută pentru a ajunge pe piețe majore precum China, India și Japonia.
În declarații acordate publicației „The New York Times”, Donald Trump a afirmat că SUA intenționează să își continue ofensiva asupra Iranului timp de „patru până la cinci săptămâni”. El a spus, totodată, că este dispus să ridice sancțiunile, dacă noua conducere se dovedește a fi un partener pragmatic.
În scenariul în care fluxurile de petroliere prin Strâmtoarea Ormuz nu sunt restabilite rapid, petrolul ar putea depăși 100 de dolari pe baril, anticipează Wood Mackenzie, una dintre firmele globale de top, care ajută companiile și guvernele să ia decizii strategice în domeniile energie, al surselor regenerabile, al metalelor și mineritului.
Chiar dacă OPEC majorează producția în aprilie, volumele suplimentare și capacitatea de rezervă a cartelului vor rămâne inaccesibile, dacă ruta maritimă rămâne închisă, arată analiza.
În plus, dacă se menține, creșterea costurilor energetice riscă să amplifice presiunile inflaționiste la nivel global. Acest lucru ar complica misiunea băncilor centrale, inclusiv a Rezervei Federale a SUA, care încearcă să gestioneze ritmul creșterii prețurilor, susținând totodată creșterea economică și ocuparea forței de muncă.



