Trei destine de dascal s-au intalnit in fata Ambasadei Romaniei de la Chisinau. Un profesor din Tiraspol care-si vrea scoala romaneasca inapoi, o profesoara din Tighina care vrea sa predea limba romana, nu sa pazeasca scoala si o alta directoare de scoala romaneasca ilegala in Transnistria.
ANA-MARIA LUCA
In fata Ambasadei Romaniei din Chisinau stau trei profesori de scoala romaneasca din Transnistria. Directorul scolii 20 din Tiraspol, Ion Iofcev. Directoarea scolii din Tighina, Maria Roibu. Directoarea scolii din Grigoriopol, Eleonora Cercavschi. Profesorii vor sa ceara ajutorul statului roman pentru ca in Transnistria limba romana nu mai are loc.
Scoala din Tiraspol a fost inchisa saptamana trecuta de autoritatile Republicii Nistrene. In curtea scolii de la Tighina, parintii si profesorii s-au baricadat ca sa impiedice Militia sa intre si sa o inchida.
Scoala din Grigoriopol nu mai este in Grigoriopol. S-a mutat in satul vecin din 2001, pentru ca a aflat Militia ca se preda in limba romana.
O ZI GREA LA TIRASPOL. Ion Iofcev auzise ca putea oricand sa se trezeasca cu Militia pe cap. Dar a incercat sa faca tot ce se putea pentru ca scoala numarul 20 din Tiraspol, pe care o conduce din 1992, sa functioneze in continuare. Scoala avea sa fie desfiintata pe 15 iulie.
Citește pe Antena3.ro
Pe 15 iulie, Militia a blocat accesul in scoala. "Ograda era plina de militieni. Ce s-a intamplat a fost barbar. N-am avut voie sa intram acolo. Au distrus mobilierul, calculatoarele au fost aruncate, arhiva scolii a fost luata. Nu mai avem nimic. Cartile din biblioteca scolii nu stim unde sunt", spune Iofcev.
Pe 15 iulie a aparut o hotarare a autoritatilor locale prin care scoala trebuia sa fie inchisa. Din 16 iulie, profesori, parinti, elevi stau zi si noapte sa pazeasca scoala. Militia a fost de cateva ori, au incercat sa intre, dar n-au reusit. Maria Roibu a spus ca se intoarce de la Chisinau la Tighina ca sa mai stea de paza. Pana cand situatia se va rezolva.
SINGURA LA GRIGORICOPOL. La Grigoriopol nu mai exista scoala romaneasca. Copiii si profesorii merg in fiecare zi cate 17 kilometri ca sa ajunga in satul vecin, care apartine Basarabiei.
In 1996 au venit si au arestat-o, intr-o seara. Doar pe ea. Copiii au ramas acasa, nu intelegeau nimic din ce li se intampla. Nici femeia nu a primit vreo explicatie pentru arest. A fost doar interogata indelung. Si atunci a rugat un rus, un militian, sa se duca si sa le spuna copiilor ca mama lor o sa lipseasca o vreme si sa nu se ingrijoreze.
Si baiatul s-a dus. A stat 8 zile in arestul Militiei. In a opta zi a fost eliberata. "Am fost aruncata in strada. Am continuat apoi sa lucrez, n-am cedat. Dar acum avem nevoie de ajutor, n-o mai putem duce asa multa vreme", spune directoarea.
"Scoala a functionat pana au dat de noi, in 2001. Atunci singura solutie a fost sa ne mutam in satul vecin, la Dorotcaia, in raionul Dubasari. Invatam in doua schimburi. Dimineata sunt cei de la liceu. Noi invatam dupa-masa, de la 1 la 8 seara. E foarte greu. Un copil de 7 ani, la ora 1 dupa-amiaza e obosit deja."
NOMAZI
"Scoala a functionat pana au dat de noi, in 2001. Atunci singura solutie a fost sa ne mutam in satul vecin, la Dorotcaia, in raionul Dubasari. Invatam in doua schimburi. Dimineata sunt cei de la liceu. Noi invatam dupa-masa, de la 1 la 8 seara. E foarte greu" - Eleonora Cercavschi, directorul scolii din Grigoriopol