Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Politologul german Herfried Munkler pledeaza, intr-un comentariu publicat in editia de azi a cotidianului Der Spiegel pentru centralizarea puterii in Uniunea Europeana. "Periferia Europei trebuie deposedata de putere' se spune in explicatia fotografiei care insoteste comentariul si care ii infatiseaza pe cancelarul Germaniei, Angela Merkel si pe presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, plimbandu-se umar la umar pe o promenada marina in apus de soare.
Bazandu-si argumentatia pe exemplele negative numite Romania, Bulgaria si Grecia, Munkler cere instituirea dictaturii statelor dezvoltate din Uniune (definite ca Centrul Europei). Politologul german este consient ca modificarea profunda a Tratatului de la Lisabona pentru a permite taierea parghiilor deciziei la nivelul Uniunii pentru statele de la periferia acesteia va fi un proces "dureros', dar sustine ca este singura cale pentru salvarea intregului si a zonei euro.
Reproducem in continuare, in integralitate, traducerea acestui comentariu. Unele dintre intertitluri apartin redactiei.
Pledoarie pentru dictatura
"Te cuprinde tristetea privind elitele politice ale Europei din acest moment, cu reactiile lor contradictorii la rebeliunile din lumea araba si neindemanarea cu care abordeaza criza euro. Fie persita in a ramane impasibili fie sar din lac in put, de la o greseala la alta, sperand intr-o minune care sa le redea controlul pietelor financiare. Au tot incercat sa-si dovedeasca pretentiile cum ca Europa este un jucator capabil pe scena politico-economica mondiala, dar nu au reusit decat sa se zbata ca pestele pe uscat. Mai mult decat atat, refuza sa-si admita erorile, persista in ele si isi celebreaza fiecare mutare ezitanta ca pe un mare succes intru salvarea Uniunii si a monedei unice. Proasta imagine pe care Europa o proiecteaza in exterior acum este, in mare masura, rodul impotentei elitelor sale.
In aceste conditii, nu mira ca se aud tot mai des apeluri de democratizare a Europei. Dintr-o data, masele cred ca pot reusi acolo unde elitele s-au impotmolit. Si, intrucat masele deja sufera pentru rateurile elitelor, multi chiar au ajuns sa creada ca poporul ar trebui sa aiba mai multe de spus in ceea ce priveste modul in care este controlata Europa si de catre cine.
Chiar daca o asemenea idee pare rezonabila, nu valoreaza nici cat o ceapa degerata. Si dupa democratizare, elitele din Bruxelles si Strasbourg vor continua sa fie "la butoane'. Singura optiune adevarata pe care o are poporul este sa-si aleaga alte elite. Ramane de discutat daca asta ar schimba ceva fundamental.
Esecul democratiei in Belgia
Bruxelles, care este si capitala Belgiei, este exemplul potrivit pentru a demonstra ca democratia nu conduce automat la instalarea la putere a unor elite capabile. De la alegerile din vara precedenta, partidele din Belgia nu au fost capabile sa formeze un guvern functional. Democratia belgiana este grevata de tulburari interetnice si segregare politica. De mult timp, aceste partide nu pot lua decizii elementare. Iar acum, nici macar compromisul nu mai este fezabil.
Ar trebui ca asemenea exemple sa fie semnale de alarma: o extindere a democratizarii Europei va duce la situatii similare, pentru ca Europa este de o diversitate nationala si economica cel putin la fel de mare ca a Belgiei. A insista in democratizarea Europei este similar cu a milita pentru dezintegrarea ei. Cei care militeaza pentru democratizare poate nici nu sunt constienti de acest risc si doar reactioneaza reflex la criza. Dar democratia are nevoie de conditii inexistente in Europa zilelor noastre.
Europenii nu sunt EUropeni
Europa a fost un proiect al elitelor de la bun inceput, care au luat in calcul optiunea democratizarii cu primul prilej. Desi statele europene au avut momentele lor de tip "Cairo' de-a lungul istoriei UE, cand democratizarea a parut oportuna, niciodata optiunea nu a fost egal favorabila in intregul Uniunii. Si, pentru ca majoritatea larga nu este suficienta in ansamblul acestei Europe, ci majoritati trebuie obtinute in fiecare dintre statele membre, toate oportunitatile de democratizare au fost irosite.
Elitele nu sunt in mod natural proactive si au abordat tactica temporizarii – abordare partial impusa de cadrul institutional in care activeaza. Prin urmare, deloc surprinzator, tentativele de democratizare a Europei au fost lipsite de vlaga.
Un alt impediment in calea democratizarii este lipsa de incredere a electoratului in politicienii europeni si viceversa. Numarul celor care voteaza la alegerile europene este traditional mic, iar cei care voteaza au tendinta de a-i prefera pe populisti. Populatia Europei nu a fost si nici nu este inca EUropeana.
Avocatii democratizarii sustin ca acesta este singurul proces prin care se poate crea cetateanul European. Desi pare corect in principiu, faptul necesita si existenta unor conditii economico-sociale si cultural-politice de negasit in prezent, dupa cum se poate lesne observa din reactiile la criza monedei unice. Suporterii populisti ai democratizarii dau acum un ghiont fortelor europene centrifuge. Si tocmai elitele, in pofida deciziilor inepte de pana acum, sunte cele care mentin Europa unita. Prin urmare, nu ar fi mai bine ca, in loc sa ne pierdem timpul gandindu-ne la democratizare sa intarim capabilitatile elitelor?
Europa are nevoie de un centru puternic sau va esua
Principala problema a Uniunii este ca fortele centrifuge sunt stimulate in momentul in care prosperitatea economica isi pierde din stralucire. Un actor politico-economic ce are nevoie de crestere dar nu isi poate gestiona perturbarile nu este potrivit pentru a supravietui secolului 21. El devine problema si nu solutia.
De aceea, criza actuala ar trebui privita ca o oportunitate de a transforma Europa intr-un mod care sa produca elite mai competente si investite cu mai multa capacitate de actiune. Ar fi necesara amendarea Tratatului de la Lisabona si restrangerea Uniunii la dimensiuni care sa o faca mai eficienta decat Europa de acum, ai carei cetateni o privesc cu o indiferenta posaca, in cel mai bun caz.
O asemenea abordare a reconstruirii Europei nu doar ca ar stopa fortele centrifuge si pretentiile de suveranitate ale unor provincii din interiorul unor state-membre, dar ar activa fortele centripete.
Cu alte cuvinte, Europa are nevoie de un centru puternic sau va esua.
Europei i-ar fi fost mai bine cu Turcia in Uniune si cu Romania, Bulgaria si Grecia afara
O situatie ca cea de acum, cand o tara precum Grecia, al carei PIB reprezinta intre 2 si 2,5% din cel european, poate pune in primejdie intreaga economie a Uniunii si moneda euro, arata slabiciunile profunde ale actualei constitutii politice.
Nici macar nu putem spune ca cele mai grave aspecte legate de criza elena sunt masinatiunile grecilor din timpul aderarii tarii la zona euro, deficientele administrative (aceasta tara nu are nici macar un birou de inregistrare cadastrala national) si lipsa discliplinei si angajamentului in anumite paturi ale populatiei Greciei. Problema reala este faptul ca toate aceste aspecte sunt cunoscute de circa 10 ani si nu au existat niciun fel de consecinte.
Europa a fost vazuta ca o poveste de succes, ce poate fi usor administrata si care poate usor gestiona o situatie mai complexa, ca cea creata de greci. In loc sa se focalizeze atentia asupra factorilor cu adevarat importanti in analizarea oportunitatii extinderii Uniunii, dezbaterea a fost mutata spre temele de identitate religioasa si culturala. O asemenea dezbatere a facut posibila aderarea Greciei, Bulgariei si Romaniei, in timp ce Turcia a fost lasata pe dinafara. Cel putin din punctul de vedere al politicilor financiare si monetare, Europei i-ar fi fost mult mai bine in prezent daca situatia ar fi fost inversa, cu turcii inauntru si grecii, romanii si bulgarii – afara. Elitele sunt caracterizate de faptul ca pun intrebarile corecte, dar elitele europene nu pot fi suspectate de asa ceva.
Esecul monedei euro, datorat lipsei unei agentii de rating europene
Alt exemplu al esecului elitelor europene este pretentia ca introducerea monedei unice va crea o piata nu doar mai mare ca cea americana, dar si ca euro are potentialul de a deveni a doua valuta forte a lumii, langa dolar. Dar alternativa crearii a cel putin unei agentii de rating europene, care sa se poata contraopune agentiilor de rating din SUA, a fost ignorata. Europenii au fost hotarati sa conteste suprematia dolarului, dimpreuna cu avantajele pe care aceasta o aduce SUA si, totusi, au "aruncat' moneda euro intr-un mediu ostil, fara masuri de protectie. Euro poate fi atacat oricand, pentru ca agentiile de rating americane cauta punctele vulnerabile ale zonei euro si preseaza acolo. Prestigiul monedei unice a fost si ramane foarte vulnerabil.
Dimpotriva, un proiect precum moneda euro trebuia pregatit strategic. Doar acum se gandesc europenii, mai serios, la o agentie proprie de rating, dar acum intentiile lor in privinta menirii agentiei sunt transparente.
Probabil ca singura explicatie a acestei grave erori este aceea ca elitele s-au autoevaluat ca administratori ai prosperitatii, pierzand din vedere batalia strategica pentru putere si influenta. E posibil ca elitele sa fi devenit victimele propriilor explicatii servite populatiei pentru a legitima proiectul monedei euro. S-au vazut asemenea unor giganti blajini si nu ca actori politici care lupta pentru interesele lor in afara granitelor si castiga batalii acasa. In politica, confuzia in privinta legitimitatii si strategiilor e un pacat de neiertat.
Doar elitele ratate pot corecta situatia, schimband radical Tratatul de la Lisabona
Cu siguranta, sunt alte numeroase exemple ale unor serioase rateuri ale elitelor europene. Dar cheia problemei este ca erorile nu pot fi corectate decat de catre aceleasi elite. O incercare de a compensa rateurile cu democratizarea fortata va conduce la dezintegrarea Europei, cu dezordinea de rigoare. In particular, institutia plebicistului s-a dovedit o solutie care a tradat interesele europenilor, iar si iar. In situatia de acum, democratizarea va intari vocile anti-europene si va produce tot mai multe veto-uri la Bruxelles.
In Europa, este putin probabil ca elite mai capabile vor veni la putere sau ca elitele existente vor face mai putine greseli, vor fi mai decise si vor pune accentul pe interesele europenilor cu mai multa pricepere. Cel putin nu atat timp cat cadrul general ce fixeaza comportamentul elitelor, Constitutia Europeana, ca sa zic asa, nu este modificata substantial.
Criza curenta nu este buna pentru democratizare dar reprezinta o buna oportunitate pentru amendarea Tratatului de la Lisabona.
In trecut, se spunea ca axa Paris-Bonn sau Paris-Berlin trebuie sa fie intacta, pentru ca Europa sa faca progrese. Astazi, povara europeana este prea grea pentru aceasta axa. Toata lumea se asteapta ca Germania sa conduca, dar de indata ce conduce, toata lumea sare in sus, crizata. In Europa, periferia are prea multa putere, iar centrul prea putina. Cat timp asta nu se va schimba, criza europeana nu se va sfarsi. O redistribuire a puterii politice in Europa poate fi dificila, dar asta nu schimba faptul ca este necesara.
Inainte de extinderea Uniunii catre Rasaritul Europei, a avut loc o falsa dezbatere a dezvoltarii sale, bazata pe alternativa "aprofundare' versus "largire'. Intrebarea reala ar fi trebuit sa fie cat de puternic trebuie sa fie centrul pentru a putea gestiona o periferie mai larga. Acum, periferia domina centrul si dicteaza agenda politica si ritmul luarii deciziilor politice.
Chiar daca Europa va reusi sa supravietuiasca prabusirii Greciei si crizei euro, problemele pe care le-am subliniat nu vor dispare. Astfel de crize se pot repeta oricand. Un faliment mai mult sau mai putin ordonat al statului elen ar fi un pas minor spre salvarea euro. Pasul deciziv ar fi reconstructia politica a Europei, o reconstructie in urma careia democratizarea ar deveni o optiune reala, fara a mai pune problema declinului sau dezintegrarii'.
