Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cotidianul "Il Tirreno" a publicat povestea Liviei Toma Elisabeta, în vârstă de 50 de ani, emoţionată de felul cum a fost tratată de italieni. Bătrânul pe care îl îngrijea a murit, iar ea înainte de a se muta a scris tuturor locatarilor din bloc: «M-aţi tratat imediat fără nicio prejudecată».
Mai mult, vrea să scrie un roman despre experienţa sa în Italia. "Aş vrea să scriu un roman, sunt ani de zile de când vreau să fac acest lucru, însă îmi lipseşte timpul", a povestit femeia "Il Tirreno", citată de gazetaromaneasca.com.
Livia este o fostă profesoară de franceză-română, cu pasiune pentru scris. În timpul liber, scrie poezii, aforisme şi chiar mici paragrafe de proză. Deci... nu are timp, dar talent are cu siguranţă!
Dovadă stă şi scrisoarea afişată de româncă în holului din clădirea de locuinţe din Follonica unde a stat până acum. Înainte de a pleca, a vrut să lase un mesaj zecilor de familii care i-au fost vecini şi prieteni.
Iată câteva fragmente din scrisoarea sa emoţionantă:
«Vă mulţumesc pentru toate saluturile pe care mi le-aţi dat cu atâta amabilitate, fără prejudecăţi. Vă doresc vouă tuturor, de la cel mai mic până la cel mai mare (ca vârstă), multă sănătate şi să nu aveţi niciodată nevoie de o îngrijitoare».
«Ospitalitatea dumneavoastră a fost magnifică pentru mine, o simplă îngrijitoare».
«Ştiţi care era adevăratul meu vis imediat ce am ajuns în ţara dumneavoastră? – mărturiseşte ea. Să traduc basmele româneşti, care sunt foarte frumoase, în italiană». «Da, îmi place mult să scriu».
«Vă doresc tuturor un drum senin în viaţă, conduşi de stele, zâmbete, raze de soare şi multă dragoste, aceea care nu cere recompensă».
«Toţi bunicii şi părinţii să aibă, în ciuda tuturor problemelor, răbdarea de a-şi asculta copiii şi nepoţii: noua generaţie are nevoie să fie auzită şi ghidată cu delicateţe şi înţelepciune»; acelaşi lucru este valabil pentru tineri, pe care îi sfătuieşte «să deschidă bine urechile şi să accepte toate cuvintele şi învăţăturile fiindcă înăuntrul lor se ascunde acel important "te iubesc!"».
«Vă doresc vouă tuturor să puteţi vorbi o singură limbă: cea a inimii».
