Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când tocmai credeau că America lui Biden s-a întors să le asigure spatele, după patru ani în care Trump îi amenințase că SUA vor părăsi NATO, europenii s-au trezit din nou în fața unei realități crude. Retragerea precipitată a americanilor din Afganistan și scandalul submarinelor, prin care SUA i-au lăsat pe francezi fără un contract de 56 de miliarde de euro, i-au lămurit brusc pe liderii UE că Washingtonul își urmărește în primul rând interesele strategice, indiferent de cine se află la Casa Albă. Europenii par să fi realizat că serviciile de securitate ale SUA nu percep neapărat Europa drept un jucător global serios, ci, mai degrabă, ca pe unul dintre numeroșii clienți care cumpără armament american. George Friedman, unul dintre purtătorii de cuvânt ai grupurilor de experți din industria militară a SUA, sugerează că NATO și Europa nu mai sunt relevante pentru America, în contextul actualei competiții cu China. El crede că o cooperare punctuală cu România și Polonia, parteneri de nădejde ai Casei Albe, ar fi mai eficientă decât colaborarea globală cu europenii.
Dincolo de declarațiile oficiale de asigurare și reasigurare formulate de o parte și de alta a Atlanticului, Europa pare, în momentul de față, un aliat tras pe linie moartă de către administrația de la Washington. Două evenimente suprapuse recent au produs un punct major de cotitură în relațiile dintre cele două părți – abandonarea Afganistanului de către SUA, în favoarea prioritizării confruntării cu China, precum și extinderea unei arhitecturi de cooperare ostile americanilor în Asia Centrală, ce ar putea absorbi și Turcia și state din Orientul Mijlociu.
NATO și Europa pierd din relevanță
Primul eveniment ce a îndepărtat America de Europa a fost renunțarea la strategia prin care SUA încercau să divizeze cele două superputeri din Asia Centrală, Rusia și China. Această schimbare este consecința firească a înfrângerii SUA în Afganistan, dublată de pierderea ultimei breșe strategice americane din Asia. Răspunsul Washingtonului după această retragere a fost întoarcerea la o tactică geopolitică folosită în secolul 19, mai exact limitarea puterii navale a rivalilor din Asia, prin preluarea controlului asupra culoarelor maritime. Efectul focalizării americanilor pe blocarea, în Pacific, a Chinei, țară devenită principalul inamic al securității naționale a SUA, pare să fi scăzut dramatic interesul administrației de la Washington față de blocul militar transatlantic. Confirmarea noii realități a venit de la faimosul politolog american George Friedman, unul dintre purtătorii de cuvânt ai grupurilor de experți din industria militară a SUA, care a vorbit la televiziunea poloneză despre noua strategie post-afgană, promovată de Casa Albă. „Când ne-am uitat după aliați pe care să ne putem baza pentru forța maritimă din Pacific, i-am găsit pe britanici și australieni. Francezii nu erau!”, a remarcat Friedman. El s-a referit la înființarea parteneriatului între SUA, Marea Britanie și Australia (AUKUS), prin care submarine nucleare ale aliaților vorbitori de limba engleză vor fi plasate chiar în coasta Chinei. Prin noua alianță, SUA i-au lăsat pe francezi fără un contract de 56 de miliarde de euro. Decizia Australiei de a anula înțelegerea, în favoarea achiziționării de submarine americane cu propulsie nucleară, a înfuriat însă administrația franceză și l-a determinat pe președintele Emmanuel Macron să-i recheme pe ambasadorii Franței de la Washington și Canberra, într-un gest fără precedent. În acest context, Friedman a sugerat că pericolul Rusiei este exagerat în mod intenționat și a dat de înțeles că NATO și Europa nu mai sunt relevante în mod special pentru America, pe fondul actualei competiții contra Chinei. „Ne întrebăm ce anume face NATO pentru soluționarea problemelor pe care SUA le au în acest moment? AUKUS este o alianță care, în realitate, a existat din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Astfel, acum, în mod natural, australienii au cumpărat submarine americane, în loc de submarine franceze. Viața merge înainte!”, a afirmat Friedman, care a continuat: „Statele din NATO nu au suficientă forță să ne ajute. Organizația a fost slăbită de către europeni. Pentru a exista o alianță militară este nevoie de o forță militară. Europenii nu sunt interesați să cheltuie bani!”
Citește pe Antena3.ro
România, da. Franța, nu
„Europa nu ne-a dat de ales. Nu este vorba despre o strategie americană în privința AUKUS, ci despre strategia Europei, în general”, a mai explicat Friedman. „În primul rând, nu există Europa. Există o serie de state în Europa care își urmăresc propriile interese. Poți fi bilateral poate doar cu Polonia și România. Nu există însă nicio «Europă» cu care să poți lucra!”, a mai spus Friedman, citat de „ZeroHedge”, pentru televiziunea poloneză. Poziția influentului politolog american explică fără menajamente abordarea care a scos din minți guvernul de la Paris în scandalul submarinelor. Administrația Macron a folosit cuvinte și expresii precum „trădare” și „cuțit înfipt pe la spate”, considerând că Europa a fost abandonată și desconsiderată de către partenerii americani, care, ulterior, prin vocile președintelui Joe Biden și ale secretarului de Stat, Antony Blinken, au prezentat scuze omologilor francezi, în încercarea de a salva aparențele. Chiar dacă nu este portavocea lui Biden, Friedman exprimă însă poziția grupurilor de experți din domeniul industriei militare americane. Concomitent, acțiunile externe de până acum ale administrației Biden, la opt luni de la instalarea sa, nu par să fi modificat prea mult politica americană în domeniul securității naționale. Altfel spus, în linii mari, obiectivele de securitate ale Americii nu se schimbă, indiferent de locatarul Casei Albe. În acest context, Friedman sugerează că, acum, prioritatea numărul unu a SUA a devenit pericolul chinez, iar NATO nu va dispărea, însă va juca un rol mult mai mic, în special după dezastrul înregistrat de coaliția internațională în Afganistan. Mai mult, Friedman a transmis, indirect, faptul că elitele din fruntea serviciilor de securitate ale SUA nu percep neapărat UE drept un jucător global serios, ci, mai degrabă, ca pe unul dintre numeroșii clienți care cumpără armament american. Pentru francezi, spre exemplu, contractul cu submarine încheiat cu Australia reprezenta unul dintre punctele-cheie ale Parisului, în vederea obținerii „autonomiei strategice” europene. Macron credea că Franța și UE au câștigat astfel o influență pe termen lung în zona indo-pacifică. Nu în ultimul rând, liderul francez spera probabil să fi penetrat sfera de influență anglofonă, în detrimentul Marii Britanii, devenind un partener privilegiat de apărare a Australiei. Speranțele Franței au fost spulberate însă rapid de Biden. Unul dintre argumentele pentru care Londra a fost preferată Parisului de către SUA în noua alianță indo-pacifică a fost faptul că actualul guvern britanic a tăiat mai toate legăturile cu China.
Colos contra SUA
Cel de-al doilea eveniment care a îndepărtat indirect America de Europa a fost reuniunea Organizației pentru Cooperare de la Shanghai (SCO), de luna trecută. În urma summitului, a fost încheiat un memorandum prin care inițiativa chineză „O centură, un drum” este legată la Comunitatea Economică Eurasiatică. De asemenea, s-au discutat perspectivele integrării militare a Chinei în SCO. Apoi, Iranul, unul dintre cei mai mari inamici ai SUA, a devenit membru cu drepturi depline al organizației. Pe lista de așteptare se mai află Arabia Saudită, Qatar și Egipt. Toată această nouă arhitectură economică și de securitate din zona euroasiatică poate absorbi, în timp, și alte state din Orientul Mijlociu, precum și Turcia, acoperind 57% din populația planetei. Astfel, axa China-Rusia ar putea deveni forța conducătoare din spatele unui nou colos mondial. Din această perspectivă, tentația multora dintre membrii UE de a colabora cu China sau de a adera la inițiativa „O centură, un drum” este privită tot mai insistent la Washington drept o duplicitate care nu mai poate fi tolerată.
„În primul rând, nu există Europa. Există o serie de state în Europa care își urmăresc propriile interese. Poți fi bilateral poate doar cu Polonia și România. Nu există însă nicio «Europă» cu care să poți lucra!”
George Friedman
