Pe forumul Jurnalului National, cititorii isi povestesc experientele legate de straini si tari straine:
Povestioara adevarata, despre prieteni: el si ea, oameni la aproape 50 de ani, pleaca cu copii, catel, pisica si o tona de bagaje forever in America (cu norocul de la Loteria Vizelor dupa ei). Oameni care s-au plans mereu ca ei nu pot trai in Romania, intelegeti? Stau ei in America noua ani, timp in care copiii se insoara/marita, fac si ei copii, au job-uri, casa, cetatenie, ma rog, tot ce si-au dorit. Si-au vandut casa din Bucuresti, au rupt aproape orice legaturi. Si acum? S-au hotarat sa se intoarca. De ce? Nu se adapteaza! Trageti voi concluziile.@saratica Sa va povestesc ceva...
Fortat de imprejurari a trebuit sa plec si eu. Ajuns in Italia la o ruda, dupa o saptamana am avut primul loc de munca (40 euro/zi), zi in care caram saci de ciment pe scari pana la etajul 9, si coboram saci de moloz. Dupa o saptamana nu imi mai simteam picioarele si nici mainile. Toata chestia asta a durat cam doua luni si jumatate. Seful meu era un roman care era asociat cu un italian. Afland ca am studii superioare si ceva cunostinte de calculator m-a rugat intr-o zi sa trec pe la birou, sa vada ce stiu sa fac. Si in acea zi eu am ramas la birou sa fac contabilitatea materialelor si a facturilor de achizitii. Doar la anul o sa mai merg si atunci definitiv, cu permis de sedere acolo.
@popamarius Sa-ti povestesc si eu ceva. Aici in tara am un salariu foarte bun, firma pe care o conduc face parte dintr-un grup solid de firme cu sediul in Franta. Acum trei luni si ceva, patronii m-au chemat sa ne intalnim la Maribor, in Slovenia, sa discutam cateva probleme legate de firma din Romania. Mi-au propus sa preiau conducerea grupului, oferindu-mi un salariu MULT mai mare decat cel de aici si tot felul de bonusuri. Am refuzat. Doar viitorul va demonstra daca am judecat corect sau gresit.
@alex
Citește pe Antena3.ro