Good morning Kosovo

Veritabile lagăre fără garduri din sârmă ghimpată. Aşa sunt văzute, de sârbi, enclavele în care au fost alungaţi de albanezi. Îşi trimit copiii la şcoală cu frică, supravieţuiesc cu câteva ore de curent pe zi, iar un drum prin zonele controlate de albanezi e o aventură la care puţini se încumetă să pornească. Înaintea proclamării independenţei provinciei, sârbii se tem de ceea ce ar putea să urmeze. Într-una din enclavele din apropierea Pristinei, sârbii întreabă ziariştii ce va urma. Oamenii îşi fac deja bagajele şi visează la ţări cât mai îndepartate unde să fie siguri că o pot lua de la capăt. "Tot ce vedem la televizor e propagandă ieftină. Albanezii îl arata pe Hashim Thaci cum se pupă cu sârbii, iar ai noştri îl arata pe Tadici cum ne asigură că nu va permite dezlipirea provinciei şi asta o zice în timp ce se pupă cu reprezentanţii UE. Într-un final, toţi se pupă, iar noi suferim…”, povesteşte Nenad Grubovic, un sârb de 60 de ani. Oamenii din enclave sunt convinşi că nu vor mai putea convieţui cu albanezii după proclamarea independenţei. Şi totuşi viaţa e ciudată în provincie.

Zoran (Zoki) a fost pe vremea Iugoslaviei inginer şef specialist în poduri şi tunele. Avea atunci un prieten bun, Bairan, un albanez, şef la căile ferate pe toată regiunea Kosovo. Bairan, în timpul războiului din 1998-1999, a rămas în Kosovo pentru că nu avea unde să plece. Războiul s-a terminat, iar albanezii lui Bairan s-au întors în Pristina de peste tot. L-au demis atunci pe Bairan şi l-au alungat pe motiv că e "sârbofil”. Zoki se întâlneşte cu el şi în ziua de azi, chiar aseară au băut un pahar împreună. "Acum nu mai are un ban, toţi l-au renegat. Vine pe la mine, iar eu când aflu ce ţi trebuie din puţinul meu mă duc după câteva zile îi cumpăr şi îi duc acasă.” Pe buzele tuturor e acum un singur cuvânt. Independentă e Elodia din Kosovo. Viaţa de zi cu zi cade pe planul doi, important fiind ce zic unul şi altul despre independenţă. "L-am întrebat şi eu pe prietenul meu Bairan ce crede despre asta”, îmi spune Zoki. "Daca aş susţine că nu o doresc, te-aş minţi şi asta nu vreau să fac. Îmi doresc dezlipirea, dar nu vreau să aud de violenţă”, i-a raspuns sincer Bairan.

"În 1931, în Kosovo s-a facut un recensământ. Atunci, sârbii erau majoritari. În 1946, din nou s-a publicat un recensământ care arăta la fel. În scurt timp, zona s-a umplut de albanezi. Nimeni nu le-a avut grija până în 1968, când au inceput primele revolte. În anii ’70, nici nu am avut curajul să spun ca sunt sârb. Mă scoteam din situaţii critice invocând că toţi suntem iugoslavi. Am stat 60 de zile în inchisoare numai pentru că am ascultat o melodie patriotică sârbească veche. A venit Milosevic şi singurul lucru bun care l-a facut e că pe vremea lui nu îmi mai era frică să îmi pronunţ cu voce tare naţionalitatea. Acum ne-am întors la perioada dinainte de ’89, când, dacă eşti sârb, eşti stigmatizat”, se destăinuie, cu o voce sfârşită, Miroslav, un barbat din Laplje Selo care la 58 de ani e cât un munte şi pare mai tânăr cu 15 ani.

Albanezii au inceput încă de vineri, cănd era ziua naţională a Serbiei, să împânzească provincia cu steaguri albaneze şi americane. Oriunde te uiţi, vezi câte un drapel roşu cu negru şi un steag al Americii lângă. Pe străzi au ieşit oamenii îmbrăcaţi în costume populare, iar atmosfera e similară cu cea de după un meci de fotbal. Albanezii se caţără pe maşini, şoferii claxonează, iar pe stradă eşti oprit şi pupat de câte un localnic mai entuziast. Chiar dacă sunt multe grade sub zero, oraşele mari sunt pline. Toti sărbătoresc ca şi cum independenţa s-ar fi proclamat dinaintea zilei de 17. Focurile de artificii sunt deja ceva firesc în Pristina şi la fel şi rafalele de pistol mitralieră trase în aer de bucurie. Albanezii au de ce sa jubileze, au spus Bye Bye Serbia – Welcome Independence.

Ambasadele SUA şi Sloveniei, atacate cu pietre

La Belgrad, mai multe sute de protestatari, care manifestaseră paş­nic până când Parlamentul de la Priştina a proclamat independenţa, au atacat cu pietre şi torţe zidurile ambasadei Statelor Unite şi ale ambasadei Sloveniei. Poliţia sârbă a intervenit cu grenade la­cri­­­mogene şi bastoane pentru a îm­­prăş­tia mulţimea violentă. Ma­ni­­fes­taţii, dintre care mulţi suporteri ai echipelor de fotbal (după cum au anunţat ulterior surse din poliţie), nu au reuşit să provoace pagube majore asupra am­ba­sa­dei americane, clădirea fiind înconjurată de un dispozitiv im­por­tant de scutieri. Poliţia a pre­cizat totuşi că un om al ordinii a fost rănit şi că o fereastră a misiunii diplomatice a fost spartă. La ambasada Sloveniei, ţară care de­ţine preşedinţia semestrială a UE, protestatari zgomotoşi au reuşit să strice uşa de la intrarea în clădire, au spart mai multe ferestre, au smuls drapelul de la in­trarea în am­ba­sadă şi l-au rupt în mai mul­te bucăţi. Pe de altă parte, am­ba­sa­da Franţei, deşi nu a căzut victima violenţelor de stra­dă, era protejată aseară de un cordon de scutieri.

 

 

Incidente la Mitroviţa

Forţa de pace a NATO din Kosovo (KFOR) a desfăşurat ieri un important dispozitiv (zeci de vehicule şi trupe) în oraşul divizat etnic, Kosovska Mitroviţa (în nordul provinciei). Oraşul este divizat etnic de o parte şi de cealaltă a râului Ibar, informează AFP, citată de Me­diafax. Circa 40.000 de sârbi locuiesc în nord şi aproximativ 80.000 de albanezi în sud. Tensiunile dintre cele două comunităţi au generat adesea incidente violente. Aproximativ jumătate dintre cei 120.000 de sârbi rămaşi în Kosovo după războiul din 1998-1999 locuiesc în nordul regiunii, care s-ar putea separa după proclamarea independenţei Kosovo de către liderii albanezi ai provinciei. În ciuda măsurilor de securitate, sediile UE şi ale Naţiunilor Unite din Mitroviţa au fost atacate ieri după-amiază cu mai multe grenade de mână, infor­mează Reuters, preluat de Mediafax. Potrivit unor surse oc­ci­dentale, oficialii UE au eva­cuat clădirea, iar grenadele nu au provocat pagube semnificative.

 

Kosovo: Suveran şi independent

• de Anca Aldea

Parlamentul kosovar, reunit ieri în sesiune extraordinară, a votat independenţa provinciei faţă de Serbia. Ecourile nu au întârziat să apară. Statele Unite şi ma­rile puteri europene au salutat vestea şi au urat noului stat Kosovo “mult noroc”.

Drapelul statului Kosovo independent şi suveran, care arată forma teritoriului, cu galben pe un fond albastru, însoţit de şase stele, a fost prezentat ieri în Legislativul de la Priştina. Parlamentarii kosovari s-au reunit de urgenţă, la cererea premierului Hashim Thaci, pentru a proclama independenţa provinciei. Declaraţia a fost aprobată de 109 deputaţi, iar 11 deputaţi ai minorităţilor etnice din Legislativ, printre care şi sârbi, au fost absenţi.

 

RUSIA. Reacţiile mult aşteptatului moment istoric au apărut imediat. Rusia, unul dintre cel mai vehement critic al independenţei Kosovo, a cerut ieri ONU să declare “nulă şi neavenită” declaraţia de independenţă de la Priştina. Potri­vit ambasadorului Federaţiei Ruse la ONU, Vitali Ciurkin, Moscova vrea ca misiunea ONU din Kosovo (MINUK) “să aplice Rezoluţia 1244 şi alte documente pertinente, conform cărora trebuie să declare nulă şi neavenită proclamarea unilaterală a independenţei”. Diplomatul a exprimat binecunoscuta poziţie a Kremlinului înaintea desfăşurării, aseară, la ora 18:00 GMT (20:00, ora României), a unei reuniuni de urgenţă a Consiliului de Securitate al ONU, convocată la cererea Rusiei.

 

SERBIA. O poziţie similară a avut-o şi ambasadorul sârb la Bucureşti, Dusan Crnogorcevici. Diplomatul a declarat pentru Me­diafax că declararea independenţei provinciei Kosovo creează “un cvasi-stat” cu încălcarea Cartei ONU, a Rezoluţiei 1244 şi a normelor dreptului internaţional, iar misiunea UE în zonă este ilegală. Ambasadorul a ţinut să reitereze poziţia oficială a Belgradului, conform căreia Serbia nu va recunoaşte niciodată independenţa Kosovo (Kosovo nu a avut niciodată statut de republică în cadrul Iugoslaviei, iar Serbia s-a folosit de acest aspect pentru argument suplimentar la opoziţia sa faţă de independenţa unei provincii pe care o consideră drept leagăn al istoriei şi culturii sale, comentează AFP). Despre prezenţa trupelor NATO (KFOR) în Kosovo, Crnogorcevici a explicat că acestea sunt pe deplin responsabile pentru securitatea din regiune, mandatul lor bazându-se pe Rezoluţia 1244 a ONU, care prevede în preambul integritatea teritorială a Serbiei. Despre misiunea UE în Kosovo, care a primit girul de la Bruxelles sâmbătă, diplomatul a spus că aceasta este ilegală, “asemenea oricăror altor misiuni care ar putea fi trimise pe altă bază decât Rezoluţia 1244”.

Premierul sârb, Voislav Koştu­niţa, a condamnat ieri Kosovo ca fiind un stat fals, într-un discurs adresat naţiunii şi difuzat de televi­ziuni, după ce provincia majoritar albaneză şi-a proclamat independenţa. Şeful guvernului de la Belgrad a ţinut să declare că noul stat apărut pe harta europeană a fost propulsat ilegal de Statele Unite, care sunt “pregătite să încalce ordinea internaţională pentru propriile interese militare”. “Astăzi (ieri, n.r.), această politică a forţei crede că a triumfat prin înfiinţarea unui stat fals”, a spus Koştuniţa.

 

VOR ŞI ELE INDEPEN­DEN­ŢĂ. De altfel, Abhazia şi Osetia de Sud, regiuni separatiste ale Geor­giei, au cerut ieri să le fie re­cunoscută independenţa, după mo­de­lul Kosovo. Serghei Bagapsh, pre­şe­dintele autoproclamat al Abhaziei (teritoriu prorus), a declarat ieri că “si­tuaţia din Kosovo constituie un pre­cedent. Nu se poate vorbi de un caz unic. Abhazia se va adresa în cu­rând Parlamentului rus şi CSONU pentru a le cere să îi recunoască independenţa”. “Ceea ce Kosovo face astăzi (ieri, n.r.) s-a produs deja în Abhazia şi în Osetia de Sud în urmă cu 17 ani”, a comentat preşedintele Osetiei de Sud, Eduard Kokoity, citat de Interfax.

 

REACŢII EUROPENE. Noul stat de pe harta Europei a primit ieri semne pozitive de la mai multe ţări europene. Albania a salutat proclamarea independenţei provinciei şi a apreciat ziua de ieri ca fiind momentul în care Kosovo a renăscut. Potrivit premierului albanez, Sali Berisha, momentul istoric mult aşteptat a apărut “după atâtea sa­crificii ale tuturor celor care au luptat pentru a apăra onoarea şi demnitatea naţiunii”.

Roma “a luat la cunoştinţă” proclamarea independenţei Kosovo, dar “îşi va rezerva un timp pentru a evalua” situaţia cu partenerii săi europeni, la Bruxelles. Surse diplomatice citate de agenţia italiană de ştiri ANSA au cerut ieri Serbiei şi Kosovo să dea dovadă de “mo­de­raţie”.

La Londra, vestea a fost pri­mită cu emoţie, o purtătoare de cuvânt a Ministerului de Externe precizând că proclamarea independenţei este un eveniment important pentru Kosovo, iar o declaraţie oficială a Marii Britanii urmează să fie făcută în cursul zilei de astăzi, la finalul reuniunii de la Bruxelles.

Şi Berlinul a făcut apel aseară la “calm şi moderaţie”, iar Franţa a urat “noroc pentru Kosovo” prin vocea ministrului de Externe, Bernard Kouchner, aflat într-o vizită la Ierusalim. La rândul său, Vatica­nul i-a invitat pe “responsabilii poli­tici din Serbia şi din Kosovo” să fie prudenţi şi “să se angajeze pentru a evita devieri violente”, după proclamarea independenţei Kosovo.

Autorităţile de la Geneva au declarat ieri că se aşteaptă la un angajament privind protecţia minorităţilor în Kosovo. “Declararea independenţei Kosovo era aşteptată. Politica externă elveţiană va ţine cont de acest fapt”, se arată într-un comunicat al Ministerului de Externe de la Berna, citat de Me­diafax.

De la Praga, Cehia, preşedintele Vaclav Klaus a tras ieri semnale de alarmă privind un potenţial “efect de domino” pe care decizia istorică de la Priştina l-ar putea avea în Europa. Klaus, care a mai vorbit de aceste riscuri şi care a apreciat că proclamarea unilaterală a statului Kosovo reprezintă “o decizie cu adevărat unică în Europa”, a reiterat că “unele părţi din alte state îşi pot da seama că nu se simt deloc în largul lor în interiorul unui mare stat, unde se află acum”.

Belgia a avut o reacţie seacă. Ministerul de Externe de la Bru­xelles “a constatat” proclamarea independenţei, dar va aştepta reuniunea de luni a miniştrilor de Externe din ţările UE înainte de a se pronunţa asupra recunoaşterii acesteia.

 

Biserica a instigat la violenţă

“Declaraţia Şefului Statului Major, generalul Zdravko Ponos, conform căreia Kosovo nu va fi apărat de armată este o ruşine. Serbia ar trebui să cumpere arme de la Rusia şi alte ţări şi să ceară Rusiei să trimită voluntari şi să stabilească o prezenţă militară în Serbia”

Episcopul Artemije, liderul Bisericii Ortodoxe sârbe

 

Tăcere la Cotroceni şi Victoria

Preşedinţia şi Guvernul Ro­mâ­niei nu au avut ieri o poziţie oficială faţă de proclamarea independenţei provinciei Kosovo. To­tuşi o reacţie a venit de la mi­nistrul de Externe, Adrian Cioroianu, care a declarat că poziţia Ro­mâ­niei rămâne aceeaşi şi că “o de­cla­raţie naţională refe­ritoare la ultimele evoluţii din Kosovo va fi fă­cută luni, în a doua parte a zilei”. În urmă cu aproape două săptămâni, preşedintele Băsescu declara ferm că România va fi un partener extrem de loial al deciziilor UE, dar că nu va recunoaşte independenţa Kosovo declarată unilateral. La rândul său, premierul Tăriceanu atenţiona săptămâna trecută că ţara noastră nu va recunoaşte independenţa Kosovo, dar nici nu va bloca o atitudine la nivel european cu privire la această chestiune. Aseară la Cluj aproximativ 30 de maghiari au participat la o acţiune de scurtă durată pentru a saluta proclamarea independeţei Kosovo.

Par­tidele politice au avut în schim­b poziţii pro şi contra. Eu­ro­parla­men­tarul PD-L Marian Jean Marinescu a avertizat că precedentul Kosovo ar putea fi utilizat în mai multe zone ale Europei, iar senatorul PRM Gheorghe Funar a declarat că proclamarea unila­terală a independenţei Kosovo “este un precedent extrem de periculos”. UDMR a salutat constituirea statului Kosovo, susţinând că România nu trebuie să întârzie recunoaşterea acestuia. De altfel, doi reprezentanţi ai Uniunii, deputatul Antal Arpad Andras şi europarlamentarul Sogor Csaba, au fost prezenţi ieri la Priştina, primul atenţionând încă de vineri că reprezentanţii comunităţii maghiare trebuie să se folosească de cazul Kosovo şi să semnaleze doleanţele maghiarilor cu privire la autonomia Ţinutului Secuiesc.

• Lavinia Dimancea

"Rusia se opune categoric independenţei unilaterale a provinciei Kosovo", declara Vladimir Putin într-un material transmis recent de canalul european de televiziune EuroNews. Preşedintele rus şi-a exprimat de la început opoziţia faţă de decizia istorică anunţată ieri în Kosovo. Liderul de la Kremlin a încercat pe toate căile să împiedice declaraţia de-aseară a autorităţilor kosovare. Evenimentele din Kosovo creează un precedent care ar putea afecta şi România în privinţa Transilvaniei, a mai spus Putin. În Bulgaria, agenţia de presă Focus News scria zilele trecute că "România este îngrijorată de emanciparea teritorială a etnicilor albanezi din Kosovo, din cauza potenţialelor cereri ale comunităţii maghiare din Transilvania, în număr de 1,5 milioane". Un ziar american obscur – San Antonio Express News – ne ia însă apărarea, scriind că România este dată ca exemplu pentru că a reuşit să aplaneze conflictul cu Ungaria, în privinţa Transilvaniei: "De exemplu, Ungaria şi România, state membre NATO, au redus mult un potenţial conflict în privinţa Transilvaniei, o regiune românească locuită în majoritate de etnici maghiari". Putin este îngrijorat de caprele vecinilor mai ceva decât orice altă ţară care şi-a exprimat opoziţia faţă de independenţa Kosovo. Preşedintele Vladimir Voronin, care a afişat o atitudine neutră faţă de ziua istorică din Kosovo, a reuşit să obţină de la Putin promisiunea că Rusia nu va recunoaşte independenţa Transnistriei, după modelul Kosovo. Federaţia Rusă nu ar avea oricum nici un interes să recunoască Transnistria, dar nici să contribuie la reintegrarea Republicii Moldova.

• Vitalie Călugăreanu, Chişinău

Toate republicile care au făcut parte din fosta Iugoslavie şi-au câştigat independenţa în decursul anilor. Slovenia a fost prima ţară care s-a desprins din Iugoslavia, printr-un referendum organizat la 23 decembrie 1990. O majoritate covârşitoare – 88% – s-a pronunţat pentru independenţă, aceasta fiind proclamată la 25 iunie 1991. În Croaţia situaţia a fost puţin mai delicată. Preluarea preşedinţiei de Franjo Tudjman, la 30 mai 1990, a fost urmată de schimbări constituţionale care au provocat nemulţumirea Serbiei. La referendumul din 1991, boicotat de sârbii care reprezentau atunci 12,6% din populaţie, 92% dintre alegători au cerut proclamarea independenţei. Aceasta a fost anunţată în aceeaşi zi ca şi în Slovenia.Parlamentul din Bosnia-Herţegovina a proclamat suveranitatea la 15 octombrie 1991. În 1992, preşedintele bosniac, Alija Izetbegovici, a organizat un referendum în februarie ’92. Sârbii au boicotat votul, dar independenţa a fost aprobată cu 62,8% din voturi. Aceasta a fost proclamată la 5 aprilie 1992, într-un moment în care începuseră deja conflictele armate. Macedonia şi-a obţinut independenţa fără vărsare de sânge. Aprobată de 95% dintre alegători la referendumul de la 8 septembrie 1991, aceasta a fost proclamată la 15 septembrie. Muntenegru a fost ultima republică iugoslavă rămasă alături de Serbia după războaiele din anii ’90. În aprilie 1992, cele două ţări formau Republica Federală Iugoslavia, care a devenit în februarie 2003 o uniune flexibilă, denumită statul Serbia-Muntenegru. Muntenegrul a organizat la 21 mai 2006 un referendum pentru independenţă, aceasta fiind aprobată de 55,5% dintre alegători. Independenţa a fost proclamată la 3 iunie 2006.