Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"HateMan" este porecla unui om fara adapost, care isi face veacul pe Berkeley Telegraph Avenue, poarta haine aruncate de altii si manânca din cosurile de gunoi pentru ca "este gratis si-ti face sistemul imunitar mai puternic". Acest om a lucrat odata ca reporter pentru New York Times.
De fapt, a scris pentru NYT aproape un deceniu, din 1961 pana in 1970, . Pe atunci, era cunoscut sub numele de Mark Hawthorne. De ce aceasta schimbare de identitate? Un reporter de la San Francisco Chronicle a fost suficient de curios ca sa-l intrebe personal.
O simpla cautare in nytimes.com scoate la lumina unele articole extrem de interesante pe care "HateMan" le-a scris pentru New York Times, atunci când era Mark Hawthorne. Acestea includ "Long Hair and Sex Freedom: A Social Critic's Proposals for Youth" , "A Gallery of Apartment Doodles Lies Just Below the New Paint; The Artist Breaks Out", "Washington Sq. Singers Invent Own Instruments" si multe altele. Dupa cum suna titlurile, iti dai seama imediat de talentul de scriitor, spiritul artistic precum si de apartenenta la o "societate normala."
Reporter: "Spui tuturor celor cu care incepi o disctutie sa-ti spuna ca-i urasti si sa-ti spuna ca te urasc. Tu chiar urasti pe toata lumea?"
HateMan: "Da, insa e un nou mod de a ura pe cineva. Este vorba despre a fi direct cu oamenii. Dictionarul defineste ura ca ostilitate, dar e o definitie prea dura. Ideea mea este de a fi sincer despre sentimentele negative, pe care le au toti si abia apoi poti avea o conversatie reala. Aici nu intra in discutie aspectul furios sau agresiv al urii, doar cel care tine de sinceritate".
Deci, el este un om bolnav mintal, respins de sistem, si care a refuzat îngrijirea de care are nevoie, sau un tip excentric care isi traieste viata asa cum vrea el? Redactorul articoluli mizeaza pe prima.
Avem si noi romanii cazuri de genul asta, insa, "boschetarii", asa cum ii numim noi pe oamenii strazii sunt altfel vazuti la noi. Un fel de hibrid om-animal fara creier, condamnat sa moara de frig iarna, daca nu prinde un loc calduros. In Noua Zeelanda, de exemplu, oamenii strazii sunt luati de politie, evaluati de catre un psiholog sau psihiatru, care, in functie de caz il directioneaza spre un spital, este tratat si apoi mutat, prin intermediul unui sistem bine pus la punct (cazare, masa), înapoi în comunitate .
