Idei profitabile la Atena

Visul unei afaceri proprii nu-i paraseste nicaieri pe romanii plecati din tara. Cine depaseste grija zilei de maine, oriunde ar fi acea persoana, se gandeste sa-si deschida o afacere mai ales daca este in Grecia, tara intreprinzatorilor.

AMINTIRI. O mancare romaneasca il ajuta pe imigrant sa se simta ca acasa

Departe de glie, romanii simt nevoia sa fie totusi aproape de tara, in orice fel. Cum romanul este si mare gurmand... Ce afacere-i mai buna decat un mic restaurant cu specific romanesc? Un mic restaurant care sa se numeasca "La Iasi", in mijlocul Atenei. Sau poate o firma de curierat ori un ziar romanesc, ori.... cine mai stie ce?

AFACEREA "STOMACUL FERICIT"! Zona Moldovei n-a dat Greciei numai muncitori in constructii. A dat si patroni ori patroane. Gabriela Munteanu are la 39 de ani propriul restaurant in centrul capitalei Greciei, Atena. "La Iasi" ii aduce Grabrielei aminte de locurile natale, dar ii asigura si succesul in afaceri. "Iasi" reprezinta in Grecia un nume care vinde, mai ales mancare romaneasca traditionala. Cand auzi de "restaurant traditional romanesc" te astepti, obisnuit de prin alte locuri, sa te intampine o portita de lemn, un flacau sau o codana in costum popular ori poate sa auzi o scripca sau ceva traditional romanesc. Aici nu e asa. Fatada e in "tonul locului", pana si firma e scrisa in greceste. Daca nu cunosti limba elenilor, treci pe langa sarmalute fara sa stii.

ATMOSFERA. Ghidati de un imigrant cu ceva ani de Grecia in spate, intram in restaurant. Clientii de la ora 14:00 ai localului se uita mirati la noi. "Fetele astea noi de unde or fi?", par ca se intreaba oamenii. Mergem la bar si o intrebam pe una din cele doua femei de acolo cine-i patronul. Un ridicat din spranceana ne face sa ne dam seama ca de fapt patronul e femeie, chiar una frumusica. Patroana, Gabriela Munteanu, ne roaga sa revenim peste cateva ore, e obosita si nu vrea sa dea rau in poza, mai ales daca o dam la ziar. Pe la ora 18:00 am revenit. Munteanu soseste si ea si ne punem la discutii, la etaj. Asa ii putem vedea pe toti. E lume pestrita, muzica la fel, de la manele la muzica populara, usoara, de toate genurile, dar romaneasca.
Pana si televizorul tot pe posturile romanesti e dat. Povestea patroanei Gabriela incepe sa se depene spusa chiar de ea. Femeia a muncit in Romania in comert, ca vanzatoare. "Treburile au mers bine, dar dupa ’90 a inceput declinul. A inceput sa fie greu de tot", povesteste ea. Gabriela adusese pe lume doi copii. Fata este acum la facultate, baiatul, la liceu. "Am incercat sa-mi deschid mai intai in Romania o afacere, un restaurant. Dupa ce am aranjat totul... am ramas fara bani de marfa, a trebuit sa renunt la idee", afirma Gabriela.

NOUA LUME. In Grecia, Gabriela a venit deoarece mai avea aici un frate, plus ca in tara divortase. Si-a lasat copiii in Romania, convinsa ca, o data ajunsa muncitoare in Grecia, ii va putea ajuta mai mult decat ca somera in Romania. Nu i-a fost usor. Nu cunostea limba, firea oamenilor, mentalitatea grecilor. Usor, usor s-a adaptat regulilor Eladei. A muncit in casele grecilor pentru a-si castiga existenta. "Eu as fi preferat sa muncesc in constructii, ca-i mai usor. Cine munceste in constructii castiga bani frumosi. Eu stiu, pentru ca am lucrat in tara cu tata pe santier. Grecii nu m-au primit, ca altfel... nu ma mai chinuiam eu sa muncesc altceva", spune patroana.
Incet, incet, cu ajutorul rudelor, a inceput sa puna bani deoparte. Si-a deschis restaurantul. "Am patit la fel ca in Romania. Dupa ce am terminat tot de aranjat, am ramas fara bani de marfa. Am sunat la fratele meu in tara si mi-a dat el, altfel nu stiu ce ma faceam", afirma Munteanu. "Restaurantul asta nu l-am facut pentru cei cu pretentii, imi alegeam alta locatie pentru asa ceva. Eu vreau sa vina la mine romanii, si cu bani, si mai fara. De multe ori vin si greci", povesteste Munteanu. Cezar Buliga, un moldovean plecat de mai bine de sase ani din Romania, mi-o descrie pe patroana ca pe una din acele persoane care-i ajuta pe romani, "mai ales pe cei care raman fara bani si nu mai pot sa plece acasa", afirma acesta.

DIN MANCARURI SI RETETE. Meniul restaurantului nu e foarte pretentios, nu are zeci de pagini si nici denumiri de oua fierte cu nume simandicoase, de-ti incurci limba in gura incercand sa le pronunti. Cateva salate, romanesti si grecesti; aperitive, nelipsita ciorba de burta ori sarmalutele, ba chiar si mititei. "Trei ani am muncit la reteta micilor pana am fost multumita", isi lauda marfa Gabriela. Lumea mananca cu pofta, chiar daca un mic sare de 4 euro! Se mai sparge un pahar, se mai imbata un mesean..., dar ce conteaza, veselie sa fie! Romanii se respecta, motociclete de firma, bratari si lanturi de aur pe maini mai ceva ca belciugele din nasurile boilor! "Astia beau si mananca azi, si maine nu mai au un ban. Toti se dau mari, dar nu-s decat muncitori de santier", isi da cu parerea Cezar Buliga. Asa o fi!

CURIERUL ATENEI

Intr-o cladire de birouri, la etajul I, intri in lumea gazetarilor multinationali. Intr-o hala de vreo 60-100 metri patrati, ziaristi de vreo 6 nationalitati scriu la cate un "Curierul Atenei", in limba poloneza, romana, greaca, rusa, albaneza si bulgara. La Curierul romanesc redactor-sef este Monica Chihaia. De aproape 3 ani apare ziarul in Atena. "Publicatia se adreseaza muncitorilor romani, diaspora romanesti, familiilor mixte si chiar grecilor care stiu limba romana", explica Monica. Tirajul ziarului este de 4.000 de exemplare saptamanal. Ziarul este editat de un grec, fost ziarist si el. "Sotia lui este poloneza si probabil dragostea lui pentru straini a aparut datorita ei", afirma Chihaia. Dorinta Monicai? "Sa uneasca romanii, sa uneasca individualitatile si initiativele romanilor din Grecia", spune redactorul-sef.

Carausul moldovean O carte de vizita in limba greaca, impartita romanilor la biserica, anunta deschiderea unei firme de curierat Romania - Grecia. Pe o straduta din Atena am gasit... firma. O camera cat pentru un minimarket si un singur om la un birou. Patronul? "Eu sunt seful, Iacob Radu." Omul e din Suceava, are 34 de ani si este casatorit. Si el a venit ilegal in Grecia. A muncit mai bine de sapte ani in constructii si a vrut o schimbare. "Am zis ca trebuie sa fac ceva pentru mine si pentru familia mea", afirma omul. De ce curierat? "Pai, oamenii oricum mai trimiteau lucruri in tara. Deci, io le asigur acum asta intr-un cadru legal acum, ce nu-i bine?", intreaba omul. Ca sa deschida firma a trebuit sa treaca de cateva furci caudine. "Te verifica sa fii curat, sa nu ai cazier nicaieri in Europa. Plus ce te mai tin pentru acte... trece o gramada de timp, dar totusi am reusit", explica suceveanul. Idei de transport Firma lui Iacob lucreaza pe baza unui parteneriat cu o firma din Romania. "Deci, poti trimite cam orice in tara sau de acolo aici, de la ulei de masline la... la mobila mare", ne asigura patronul. Pentru romanii care vor sa-si trimita mobila "made in Grecia" in tara sau alte lucruri mari, Radu ii sfatuieste sa le dezasambleze... "Platesc mai putine taxe la vama. Eu le trec ca fiind alte produse. Daca sunt asamblate, platesti mult mai mult", explica omul. La doar o saptamana de cand a deschis usa firmei, Iacob a trimis deja un transport in Romania. "Oamenii vin, unii sunt hotarati, altii doar sunt curiosi sau vor sa se convinga ca nu-i pacalesc, dar eu le dau factura, nu ma risc", ne asigura tanarul.