Tatăl unui tânăr dependent de jocuri a angajat mai mulţi gameri de top ca să "îl ucidă" pe fiul său ori de câte ori acesta se conectează la jocuri în reţea. Domnul Feng, un om de afaceri din provincia chineză Shaanxi, spune că fiul său de 23 de ani nu este capabil să aibă o slujbă pentru că jocurile pe calculator îi ocupă tot timpul.
Feng spune că dependenţa fiului său a început încă din liceu, când notele sale au devenit, treptat, din ce în ce mai proaste. Ca tânăr adult, Feng jr. nu a reuşit să găsească nicio slujbă care să-i fie pe plac. Angajat la o firmă de proiectat softuri, care părea să fie pe placul său, Feng jr. nu a rezistat decât trei luni, preferând să renunţe pentru a-şi urmări pasiunea pentru jocuri.
Ca ultimă soluţie, tatăl a apelat la cei mai buni gameri din ţară, pe care i-a plătit să urmărească personajele pe care fiul său le foloseşte în jocurile în reţea şi să le ucidă cât mai repede posibil, pentru ca Feng jr. să nu poată avea satisfacţia jocului.
Planul tatălui nu a avut însă efectul scontat, acela ca Feng jr. să-şi găsească o slujbă. În schimb, tânărul de 23 de ani i-a întrebat pe "asasinii" săi de ce îl iau numai la ţintă atât de des şi a aflat adevărul.
Tânărul şi-a confruntat tatăl, zicându-i că fie că se joacă, fie că nu, tot nu îşi va lua o slujbă, până nu va descoperi ce i se potriveşte în viaţă.
Povestea, relatată de presa chineză şi de mai multe bloguri, a intrat şi în atenţia terapeutului englez Mark Griffiths, specializat în dependenţa de jocuri. Intervievat de BBC, Griffiths a declarat că abordarea tatălui nu este cea mai utilă, măsurile de "forţă" nefăcând altceva, în aceste cazuri, decât să deterioreze relaţiile de familie, fără să rezolve problema reală.
"N-am mai auzit până acum de astfel de intervenţii, dar nu cred că o măsură aşa radicală va funcţiona. Excesul de jocuri este, de regulă, un simptom al unei probleme mai grave", a declarat Griffiths.
În experienţa sa de 25 de ani, Griffiths spune că a întâlnit şi persoane care se jucau câte 14 ore pe zi. În opinia expertului, pasiunea pentru jocuri nu devine nocivă decât atunci când afectează viaţa de familie sau cariera unei persoane.