La Vanguardia (Barcelona) / "Generaţia nesigură se răzvrăteşte"

"Revoltele din Grecia au  pus în evidenţă constrângerile unei tinereţi condamnate la şomaj şi la salarii mici. La Barcelona, la Roma şi, poate, mâine, şi în alte locuri, studenţii şi liceenii se mobilizează înpotriva viitorului care li se pregăteşte”.

Sub acest generic, cotidianul "La Vanguardia” care apare la Barcelona, analizează câteva posibile reverberaţii pe care le are revolta tinerilor din Atena şi din alte oraşe ale Greciei în rândurile tineretului bătrânului continent. Articolul este reluat în hebdomadarul francez "Courrier international” sub titlul ”Generaţia nesigură se răzvrăteşte”.

" Mai presus decât moartea lui Alexandros Grigoropoulos (elevul ucis de către un poliţist şi a cărui moarte a declanşat valul de revolte - n.n.), tristeţea traduce angoasa  tineretului grec, conştient de incertitudinile care apasă asupra viitorului său”, comentează autorul.

Teza majoră  a analizei este aceea că manifestările şi turbulenţele care au urmat morţii adolescentului reflectă, în egală măsură,  nemulţumirea a tot mai numeroşi locuitori ai Greciei faţă de politica economică şi socială a Guvernului conservator condus de Costas Caramanlis. "Grecia, una dintre verigile cele mai  slabe ale lanţului comunitar al protecţiei sociale şi al bogăţiei, a tras semnalul de alarmă: tinerii dezamăgiţi ai continentului nu se resemnează în ceea ce priveşte viitorul sumbru fără a-şi exprima, într-un fel sau altul, furia bineînţeles şi prin violenţă”. În sprijinul acestei aserţiuni, cotidianul spaniol îl citează pe europarlamentarul grec Dimitrios Papadimoulis, membru al Syriza, partid al stângii radicale: ”În Grecia, tinerii se confruntă cu o situaţie extrem de dificilă,  care este legată începând de la sărăcie, de la deteriorarea învăţământului public, până  la nepotismul care domneşte în administraţie”. Şi, mai departe:” Ei au sentimentul că ar fi prima generaţie al cărei nivel de viaţă va fi inferior celui al părinţilor săi”.

CONTAGIOS? Dar, dacă existenţa, în Grecia, a unei mişcări anarhiste foarte vii - ceea ce reprezintă  un caz singular de supravieţuire a acestei doctrine pe continentul european - a jucat un rol bine determinat în violenţa incidentelor petrecute  în principalele oraşe ale ţării, marea dezamăgire s-a produs în rândurile studenţilor şi a tinerilor licenţiaţi care nu îşi găsesc de lucru sau printre cei care, dacă îşi găsesc de lucru, sunt prost plătiţi. În Grecia, şomajul  în rândul tineretului, ajunge la 23% (19,4% în Franţa), iar tinerii cu diplome care lucrează formează ceea ce se numeşte ”generaţia celor 700 de euro”. Acesta fiind salariu mediu cu care, în Grecia de azi, este practic imposibil să te emancipezi şi să trăieşti în chip corect.
Pornind de la date semnificative pentru definirea nivelului economiei şi societăţii greceşti a momentului actual, autoarea articolului, Maria – Paz Lopez, extinde aria analizei. În Spania, tinerii din categoria mai sus menţionată se numesc ”mijlociii”. În Italia sau în Portugalia viitorul tinerilor obişnuiţi cu un nivel de viaţă confortabil este la fel de incert ca şi cel al colegilor lor de generaţie din Grecia sau din Spania. Fenomenul ameninţă şi tineretul ţărilor vecine, mai bogate, din Nordul continentului, cele mai expuse fiind Franţa şi Germania. De altfel, la 12 decembrie, în plin sommet european, preşedintele Nicolas Sarkozy lăsa să se înţeleagă că se teme de o revoltă a liceenilor, ca ecou al rebeliunii greceşti dar şi al răscoalelor din zonele de periferie franceze. "Meteorologia socială este o ştiinţă foarte imprecisă”, avertizează Raymond Soubie, consilierul pe probleme sociale al preşedintelui Franţei, citat de cotidianul ”Liberation”.
Întrebarea pe care o pune, la capătul analizei, cotidianul spaniol, este dacă ”epidemia greacă ar putea cuprinde restul Europei”.

COMPONENTA NAŢIONALA. Depăşind, astfel, manifestările grupurilor antisistem care s-au înregistrat în  ultimele zile la Copenhaga, la Madrid, la Barcelona, dar şi în alte oraşe? "Greu de spus - răspunde ziarista cotidianului ”La Vanguardia” - atâta vreme cât revolta greacă are o componentă puternic naţională datorită nu numai influenţelor anarhiste, cât şi a  dezamăgirilor care îl privesc pe Caramanlis”.

Fără a ne hazarda, la rândul nostru, în predicţii, mai mult sau mai puţin hazardate, înclinăm, totuşi, să credem că atât mişcările de protest ale tinerilor din Grecia , cât şi posibilele lor prelungiri în alte ţări ale Europei, reprezintă un fenomen greu de redus la câteva explicaţii – clişeu. Iar o analogie cu revoltele tineretului din anul de răscruce 1968 - ipoteză deja avansată de către unii comentatori -  nu este de trecut cu vederea. După cum nici nu poate reprezenta singura explicaţie plauzibilă...