BREXIT. Luptă la baionetă pentru soarta Europei

Cu numai o zi înaintea referendumului asupra viitorului Marii Britanii în Uniunea Europeană, sondajele de opinie dădeau drept certitudine o incertitudine: este imposibil de precizat cine va câștiga, pentru că rezultatul va fi unul extrem de strâns. În aceste condiții, taberele pro și contra menținerii Regatului Unit în UE au aruncat în luptă, ieri, ultimele forțe, în încercarea de a-i atrage pe indeciși.

În ultima zi dinaintea acestui scrutin hotărâtor atât pentru soarta Marii Britanii, cât și a viitorului blocului comunitar, majoritatea sondajelor de opinie indicau, ieri, un ușor avantaj, de până la două procente în favoarea celor care doresc să rămână în UE. Mai mult, toate aceste sondaje arătau că voturile indecișilor, care reprezintă aproximativ 10% dintre britanicii cu drept de vot, vor fi cruciale pentru a stabili tabăra câștigătoare. În goana după aceste sufragii, ieri au avut loc ultimele dueluri ideologice între partizanii și adversarii Brexit-ului. Cea mai așteptată dezbatere a zilei urma să aibă loc, miercuri seară, la Channel 4, unde urmau să se confrunte deputatul Partidului Național Scoțian, Alex Salmond, și Nigel Farange, liderul UKIP, partid eurofob și antiimigraționist. Tot ieri, au fost organizate o serie de evenimente în memoria deputatei laburiste Jo Cox, militantă pro-UE, ucisă săptămâna trecută în circumscripția sa electorală.

Bătaie pe voturile indecișilor

Marți seară, cele două tabere s-au confruntat în fața a 6.000 de spectatori pe celebra arenă Wembley, din capitala britanică, într-o dezbatere organizată de BBC. Agresivitatea participanților și schimburile de invective au depășit deseori limitele decenței și au dezvăluit o luptă furibundă, la baionetă.  Sadiq Khan, primarul Londrei și primul edil musulman al unei capitale europene, i-a acuzat pe susținătorii Brexit-ului și pe șeful lor, Boris Johnson, fostul primar al capitalei britanice, că ''mint'' când spun că Turcia ar putea adera la UE într-un viitor apropiat. ''Sunt niște declarații alarmiste. Să-ți fie rușine, Boris!'', a tunat Khan. De cealaltă parte, Johnson a afirmat că tabăra pro-UE și-a axat toată campania pe ''teama'' de consecințele economice ale unui Brexit. ''Ei spun că nu avem altă opțiune decât să ne înclinăm în fața Bruxellesului. Spunem că ei subestimează lamentabil această țară'', a declarat el. Piețele financiare așteptau, ieri, deznodământul referendumului, iar bursele europene și Wall Street au încheiat ziua cu o ușoară creștere. Concomitent, Banca Centrală Europeană a anunțat că e gata să facă față “oricărei situații neprevăzute”. Între timp, 1.300 de manageri britanici ai unor întreprinderi cu 1,75 milioane de angajați au publicat o scrisoare în care cer alegătorilor să opteze pentru UE.

Lumea după Brexit

Marea Britanie va avea la dispoziție cel puțin doi ani să negocieze termenii ieșirii sale din UE, în cazul unui vot al majorității alegătorilor în acest sens, timp în care, teoretic, Parlamentul are dreptul să blocheze decizia ieșirii din blocul comunitar. În acest interval, Londra va continua să fie sub incidența tratatelor comunitare, dar nu va participa la procesul decizional. O altă certitudine a ieșirii din UE ar fi, spune George Soros, prăbușirea lirei mai mult decât după scăderea din “miercurea neagră”, în 1992, în urma speculațiilor făcute de miliardarul american de origine ungară. Între timp, publicația “Sunday Times” scrie că voturile pro-Brexit s-ar putea dovedi o manevră excelentă de negociere cu UE. Danemarca și-a obținut scutirile de la unele plăți către UE după ce a respins tratatul de la Maastricht, iar Suedia — dreptul de a nu se alătura zonei euro. De fiecare dată, anumite țări se lăsau intimidate, dar în final Bruxelles-ul accepta să negocieze. "De ce nu ar proceda și Londra la fel?", se întreabă Sunday Times.

Evoluția relațiilor dintre Londra și UE

9 august 1961: prima candidatură pentru aderare a Marii Britanii la Comunitatea Economică Europeană (CEE), predecesoarea UE, depusă de premierul conservator Harold Macmillan.

14 ianuarie 1963: primul veto al generalului de Gaulle față de intrarea Regatului Unit în CEE. El îi va opune și un al doilea veto, în 27 noiembrie 1967.

1 ianuarie 1973: Regatul Unit intră în CEE, în același timp cu Irlanda și Danemarca.

5 iunie 1975: în cursul unui referendum asupra apartenenței țării lor la CEE, britanicii spun “DA” în procent de 67 %.

30 noiembrie 1979: premierul conservator Margaret Thatcher cere o reducere a participării britanice la bugetul european, cunoscută sub faimoasa expresie 'I want my money back' (Îmi vreau banii înapoi), ceea ce și obține, în 1984.

20 septembrie 1988: discursul de la Bruges în care Margaret Thatcher se opune oricărei evoluții federale a construcției europene.

7 februarie 1992: semnarea tratatului de la Maastricht, al doilea act fundamental al construcției europene după Tratatul de la Roma în 1957. Regatul Unit beneficiază de o clauză de scutire ("opt-out") care îi permite să nu se alăture monedei unice.

23 iulie 1993: premierul conservator John Major obține cu greu din partea Parlamentului ratificarea tratatului de la Maastricht, după ce amenințase că demisionează.

20 aprilie 2004: premierul laburist Tony Blair, eurofil, își anunță intenția de a organiza un referendum asupra Constituției europene, care însă nu va mai avea loc în urma unui “NU” rostit de francezi și danezi față de textul respectiv.

23 ianuarie 2013: în cursul unui discurs, premierul conservator David Cameron promite un referendum asupra apartenenței țării sale la UE, dacă Partidul Conservator câștigă alegerile legislative în 2015.

22 mai 2014: partidul eurofob și antiimigrație UKIP câștigă 26 % din voturi în alegerile europene, obținând 24 de locuri în Parlamentul European.

7 mai 2015: conservatorii câștigă alegerile cu o mică majoritate absolută. Legea care prevede organizarea referendumului până la sfârșitul anului 2017 este adoptată înaintea Crăciunului.

20 februarie 2016: David Cameron anunță că referendumul va avea loc în 23 iunie 2016, după ce făcuse cunoscut în ajun un acord asupra reformelor pe care le va cere în cursul unui summit Bruxelles-ului.

15 aprilie 2016: lansarea campaniei oficiale pentru referendumul din 23 iunie.