Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Din declarațiile martorilor oculari reiese că aproximativ 300 de persoane au murit în clădirea Teatrului Dramatic din Mariupol, ca urmare a bombei aruncate de un avion rusesc”, a scris Primăria din Mariupol pe Telegram.
În timp ce orașul-port Mariupol era distrus de atacurile forțelor ruse, sute de civili, majoritatea femei și copii, s-au ascuns într-un teatru aflat în apropierea Mării Azov, o clădire grandioasă din epoca sovietică aflată parțial în paragină.
Miercurea trecută, o bombă a lovit imobilul și deocamdată nu se cunoaște numărul exact al persoanelor decedate. Toată dimineața, avioanele ruse au zburat pe cerul de deasupra orașului, scrie bbc.com.
"Am fost în stare de șoc"
Maria Rodionova, o profesoară de 27 de ani, locuia de 10 zile în teatru, după ce a fugit cu cei doi câini din apartamentul ei de la etajul 9. S-au adăpostit lângă scenă, într-un auditoriu din spatele clădirii. În dimineața respectivă găsise resturi de pește într-o bucătărie aflată în aer liber pentru a-și hrăni câinii, dar apoi și-a dat seama că nu băuseră apă. Așa că pe la ora locală 10:00 și-a legat câinii de bagaj și s-a îndreptat spre intrarea principală a teatrului, unde se formase o coadă la apa caldă. Atunci a căzut bomba.
S-a auzit un tunet puternic. Apoi sunetul sticlei sparte. Un bărbat a venit din spate și a împins-o de un perete, protejând-o cu propriul său corp. Lovitura bombei a fost atât de puternică încât a simțit o durere intensă într-una dintre urechi, încât a crezut că timpanul ei a fost spart. Și-a dat seama însă că aude țipetele oamenilor.
Forța exploziei a proiectat un alt bărbat într-o fereastră. Acesta a căzut la pământ, cu faţa acoperită de sticla spartă. O femeie, care avea o rană la cap, a încercat să-l ajute. Maria, care făcuse voluntariat la Crucea Roșie Ucraineană din Mariupol, a strigat la ea să se oprească. „Am spus „Stai, nu-l atinge. Îmi voi aduce trusa de prim ajutor și vă voi ajuta pe amândoi”. Dar trusa ei se afla în interiorul teatrului, în acea parte a clădirii care se prăbușise. „A fost mult moloz”, povestește ea. I-a fost imposibil să intre. „Timp de două ore, n-am putut face nimic. Am rămas acolo. Am fost în stare de șoc."
„Se întâmplau lucruri teribile”
Vladyslav, un lăcătuș de 27 de ani care nu vrea să-și dezvăluie numele complet, venise și el în clădire în acea dimineață. Avea prieteni acolo și s-a dus să-i caute. Era aproape de intrarea principală când a lovit explozia. A fugit cu alții într-un subsol și, 10 minute mai târziu, clădirea ardea. „Se întâmplau lucruri teribile”, a spus el. A văzut mulți oameni sângerând. Unii aveau răni deschise de fractură. „O mamă încerca să-și găsească copiii sub dărâmături. Un copil de cinci ani țipa: „Nu vreau să mor”. A fost sfâșietor”.
O bombă a căzut pe teatru în acea dimineață, aducând cu ea toată acea distrugere, a concluzionat analiza McKenzie Intelligence Services pentru BBC. „Din cauza rachetei, care a lovit cu precizie centrul clădirii, credem că este vorba despre o bombă ghidată cu laser, probabil KAB-500L sau o variantă similară, lansată dintr-o aeronavă. Din acuratețea loviturii este foarte probabil ca teatrul să fi fost ținta aleasă. Cuvântul copil era însă scris în rusă pe peretele teatrului”.
„Acolo erau doar civili”
Cele mai brutale atacuri au fost în Mariupol. Andrei Marusov, jurnalist de investigație din localitate și președintele grupului Transparency International Ukraine, vizitase teatrul cu două zile înainte de atac.
„Acolo erau doar civili”. În acea miercuri, ziua bombardamentului, el a urcat în vârful clădirii, la ora 06:00, pentru a supraveghea orașul. Avioanele încă bâzâiau prin aer. El a spus că avioanele rusești bombardaseră zona în care era teatrul, pe malul mării Mării Azov toată dimineața.
„Am văzut că centrul orașului era acoperit de incendii și explozii”, a spus el. Maria își amintește și de avioanele militare „făcând cercuri” în apropierea teatrului în acea dimineață și „aruncând cu bombe în altă parte”. Dar nu era neobișnuit pentru ea să observe avioane militare zburând în zonă. Se obișnuise cu sunetul lor.
Există încă multe detalii care rămân neclare despre atac. Se crede că până la o mie de oameni se adăposteau în imobil. Unii păreau să se fi stabilit în buncărul său subteran sau în adăpostul anti-bombă. Maria a văzut oameni trăind pe coridoarele aglomerate de la etaje. Unii se plimbau prin complex, coridoarele și terenurile sale, iar alții veneau și plecau.
A doua zi după atac, consiliul local al orașului a declarat că 130 de persoane au fost salvate. O actualizare ulterioară transmite că este posibil ca mulți oameni să fi supraviețuit. Dar de atunci nu au mai fost vești.
Orașul este puternic afectat, încât s-ar putea să nu existe niciodată o imagine clară despre câți oameni au fost acolo și câți au supraviețuit. Locul Mariei din interiorul teatrului, în zilele în care a stat acolo, era într-o sală de auditoriu cu un candelabru și s-a cuibărit chiar lângă scenă. Ea a spus că erau aproximativ 30 de oameni în acea sală și crede ei că au murit. A fost un noroc că ea ieșise afară în acel moment. După explozie, nu și-a putut găsi câinii și a avut un moment de disperare: „Pentru mine, câinii sunt cei mai importanți”.
Vladislav a spus că a văzut mulți oameni ieșind din clădire, același lucru declarând și Maria. „Unii erau cu bagajele. Nimeni nu știa ce să facă, iar zona era încă bombardată”. Stând în afara teatrului, ea se uita la ruinele teatrului. Și-a dat seama că nu avea sens să caute un alt adăpost.
„Trebuia să ies din oraș”
Ea a încercat să oprească o mașină care părăsea orașul. „Oamenii erau în panică. Nimeni nu m-a luat în mașină”. A început să meargă de-a lungul coastei. „Trebuia să ies din oraș”. Mai întâi, a ajuns în satul Pishchanka. „Am întâlnit o femeie care m-a întrebat dacă sunt bine. Am început să plâng”. I s-a oferit ceai și mâncare și a fost invitată să-și petreacă noaptea acolo. A doua zi dimineață, ea a continuat să meargă, până a ajuns la Melekyne. O zi mai târziu, Maria a mers pe jos la Yalta, apoi către Berdiansk. „Am mers în tot acest timp”, a spus ea.
Mariupol a văzut cele mai mari orori ale agresiunii Rusiei asupra Ucrainei de până acum. Trupele invadatoare au înconjurat orașul și l-au atacat necruțător timp de aproape o lună, din aer, uscat și de pe mare. Când Maria și-a părăsit apartamentul, bunica ei, care locuia cu ea, a refuzat să meargă. „Mi-a spus: „Este apartamentul meu, casa mea. O să mor aici”. Maria încă așteaptă să afle dacă este în viață.
Circa 100.000 de oameni se aflau în Mariupol în timpul bombardamentelor, rămânând fără apă, gaze, electricitate.
Ce spun autoritățile ruse
De cealaltă parte, autoritățile ruse neagă faptul că ar fi atacat clădirea teatrului din Mariupol, precum și că ar fi lovit ținte civile în Ucraina. Și asta în pofida faptului că au fost documentate numeroase clădiri rezidențiale și facilități non-militare în toată țara.
