Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mubarak, în vârstă de 82 de ani, care a ridicat stabilitatea regimului său autoritar la rang de dogmă, s-a agăţat de putere în ultimele două săptămâni, în pofida unei mişcări populare care a crescut în amploare, împotriva aspectelor negative ale îndelungatei sale guvernări: şomaj, sărăcie, corupţie, libertăţi încălcate, violenţe ale poliţiei.
Repetatele sale intervenţii pentru a restabili calmul, printre care anunţul că nu va mai candida pentru un nou mandat în septembrie, au fost în zadar: protestatarii au continuat să-i ceară demisia imediată.
În timpul perioadei pe care a petrecut-o la putere au existat multe apeluri - inclusiv din partea Statelor Unite - la o deschidere a sistemului. Mubarak a fluturat mereu spectrul unei destabilizări catastrofale al celui mai populat stat dintre ţările arabe (peste 80 de milioane de locuitori). Acest om, fără prea mare carismă, i-a urmat în funcţie lui Anwar al-Sadat în 1981, asasinat de islamişti, la doi ani după ce fusese primul conducător arab care semnase pacea cu Israelul. Pragmatic, iubitor de călătorii prin ţară, Mubarak, unul din cei mai vechi conducători din lumea arabă, a păstrat Egiptul de partea taberei proamericane şi a menţinut acordurile de pace cu Israelul.
Mubarak, care anterior a fost comandant al aviaţiei, a reuşit în calitate de preşedinte să menţină, până pe 25 ianuarie 2011, stabilitatea Egiptului - şi pe a sa personală - sprijinindu-se pe un aparat poliţienesc redutabil şi un sistem politic dominat de un partid devotat. S-a arătat şi un adversar ferm al islamismului radical de genul Al-Qaida, însă n-a reuşit să evite expansiunea unui islam tradiţionalist, inspirat de mişcarea Fraţilor Musulmani. Mubarak a devenit, de-a lungul anilor, o figură obişnuită a marilor reuniuni internaţioanle, impunând Egiptul ca un reper de moderaţie în lumea arabă.
Născut la 4 mai 1928, într-o familie aparţinând micii burghezii rurale din delta Nilului, Mubarak a urcat treptele ierarhice în armată, ajungând comandant-şef al forţelor aeriene, pentru a deveni apoi vicepreşedinte, în aprilie 1975. De-a lungul carierei, a scăpat teafăr din cel puţin şase tentative de asasinat şi n-a ridicat niciodată starea de urgenţă instituită odată cu venirea sa la putere.
Creşterea puterii fiului său cel mic, Gamal, un apropiat al cercurilor de afaceri, a trezit suspiciunea unei tranziţii "ereditare” a puterii la alegerile prezidenţiale din septembrie 2011, provocând proteste ale opoziţiei.
În pofida deschiderii economiei, care a permis în ultimii ani începutul unei creşteri economice, circa 40% dintre egipteni continuă să trăiască cu mai puţin de dolari pe zi, potrivit statisticilor internaţionale, în timp ţara este acuzată de corupţie.
Hosni Mubarak, operat la vezica biliară şi de un polip la duoden în 2010, mai are un fiu, Alaa, din căsătoria cu Suzanne Mubarak, prima doamnă a Egiptului, despre care se spune că are o mare influenţă asupra soţului.
