Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Emoţii, azi, pentru Mohammad Munaf, ghidul americano-irakian al ziariştilor români răpiţi în Irak. Avocatul său american urma să susţină în faţa Curţii Supreme de Justiţie a SUA că, în cazul în care va fi predat autorităţilor irakiene, clientul său se teme că va fi torturat.
Emoţii, azi, pentru Mohammad Munaf, ghidul americano-irakian al ziariştilor români răpiţi în Irak. Avocatul său american urma să susţină în faţa Curţii Supreme de Justiţie a SUA că, în cazul în care va fi predat autorităţilor irakiene, clientul său se teme că va fi torturat.
DEZAMAGIRE. Cazul a fost prezentat Curţii, dar reacţia nu a fost cea aşteptată de Munaf. Judecătorii Curţii Supreme s-au arătat surprinşi faţă de recursul formulat de Munaf şi de un alt cetăţean american, ambii arestaţi şi cercetaţi în Irak. Cei doi cer protecţia legilor ţării lor, deoarece sunt practic deţinuţi de armata americană în Irak, relatează AFP.
Munaf (53 de ani), care le-a servit ca ghid ziariştilor români răpiţi în Irak preţ de 55 de zile, în 2005, este bănuit de complicitate la planul răpirii. El a fost arestat de armata americană, judecat de un tribunal irakian şi condamnat la moarte. La sfârşitul lunii februarie, o curte de apel irakiană a ordonat, totuşi, organizarea unui nou proces.
Cel de-al doilea american, Shawqi Ahmad Omar, a fost arestat în octombrie 2004 la Bagdad, unde, potrivit familiei sale, plecase să-şi caute de lucru în domeniul reconstrucţiei ţării. Bănuit de apartenenţă la reţeaua Al-Qaida din Irak, el urmează să fie judecat de un tribunal irakian.
REPRESALII. Ambii, adică Munaf şi Omar, sunt americano-irakieni, musulmani sunniţi. Ei se tem că predarea lor către irakieni ar însemna tortură şi moarte. Cele două cazuri au însă implicaţii profunde pentru americanii reţinuţi în zone de război din străinătate. Administraţia americană susţine că Omar şi Munaf nu au dreptul de a compărea în faţa unei instanţe din Statele Unite deoarece se află în custodia forţelor multinaţionale, şi nu a celor americane. Washingtonul îşi bazează pledoaria pe un verdict pronunţat de Curtea Supremă în 1948 într-un caz similar în baza căruia instanţele americane nu aveau jurisdicţie de examinare a unor petiţii depuse de prizonieri japonezi deţinuţi de forţele aliate în cursul celui de-al doilea război mondial, relatează săptămânalul US News and World Report.
DIFERENŢE. Administraţia americană a avertizat că, prin intervenţia tribunalelor federale, vor fi încălcate "eforturile statelor suverane de a condamna indivizi pentru infracţiuni comise în interiorul graniţelor sale". Munaf şi Omar susţin însă că, spre deosebire de cazul examinat de Curtea Supremă în 1948, al lor prezintă o diferenţă esenţială: petiţionarii japonezi nu deţineau însă şi cetăţenie americană. Mai mult, argumentează ei, existenţa unei coaliţii internaţionale nu înseamnă că Statele Unite nu controlează operaţiunile din Irak. "Acesta este efortul administraţiei de a evita o examinare judiciară", a declarat un avocat de-ai lui Munaf, Jonathan Hafetz, citat de ABC News, preluată de Mediafax.
Cei doi au cerut justiţiei americane să împiedice transferul, argumentând că un cetăţean american deţinut de armata ţării sale ar trebui să poată contesta acest transfer, aşa cum şi un deţinut poate contesta extrădarea sa.
CONTROVERSE. La audierile de marţi dimineaţă, procurorul general adjunct, Gregory Garre, a susţinut că americano-irakienii ţin de competenţa justiţiei unui stat suveran şi că recursul lor nu este valabil, pentru că ei nu sunt deţinuţi de armata americană, ci de o forţă internaţională, un argument puternic contestat de judecători. "Aceşti deţinuţi depind total de Guvernul american”, a insistat avocatul lor, Joseph Margulies, care a fost şi el supus unui tir de întrebări, atunci când a refuzat să excludă posibilitatea ca prizonierii deţinuţi de armata americană în afara unei zone de luptă să apeleze la justiţia din SUA.
Judecătorii au analizat şi interesul celor doi de a sesiza justiţia americană, care poate cel mult ordona eliberarea lor, dar nu poate împiedica poliţia irakiană să îi aresteze la ieşirea din închisoarea americană.
DEZAMAGIRE. Cazul a fost prezentat Curţii, dar reacţia nu a fost cea aşteptată de Munaf. Judecătorii Curţii Supreme s-au arătat surprinşi faţă de recursul formulat de Munaf şi de un alt cetăţean american, ambii arestaţi şi cercetaţi în Irak. Cei doi cer protecţia legilor ţării lor, deoarece sunt practic deţinuţi de armata americană în Irak, relatează AFP.
Munaf (53 de ani), care le-a servit ca ghid ziariştilor români răpiţi în Irak preţ de 55 de zile, în 2005, este bănuit de complicitate la planul răpirii. El a fost arestat de armata americană, judecat de un tribunal irakian şi condamnat la moarte. La sfârşitul lunii februarie, o curte de apel irakiană a ordonat, totuşi, organizarea unui nou proces.
Cel de-al doilea american, Shawqi Ahmad Omar, a fost arestat în octombrie 2004 la Bagdad, unde, potrivit familiei sale, plecase să-şi caute de lucru în domeniul reconstrucţiei ţării. Bănuit de apartenenţă la reţeaua Al-Qaida din Irak, el urmează să fie judecat de un tribunal irakian.
REPRESALII. Ambii, adică Munaf şi Omar, sunt americano-irakieni, musulmani sunniţi. Ei se tem că predarea lor către irakieni ar însemna tortură şi moarte. Cele două cazuri au însă implicaţii profunde pentru americanii reţinuţi în zone de război din străinătate. Administraţia americană susţine că Omar şi Munaf nu au dreptul de a compărea în faţa unei instanţe din Statele Unite deoarece se află în custodia forţelor multinaţionale, şi nu a celor americane. Washingtonul îşi bazează pledoaria pe un verdict pronunţat de Curtea Supremă în 1948 într-un caz similar în baza căruia instanţele americane nu aveau jurisdicţie de examinare a unor petiţii depuse de prizonieri japonezi deţinuţi de forţele aliate în cursul celui de-al doilea război mondial, relatează săptămânalul US News and World Report.
DIFERENŢE. Administraţia americană a avertizat că, prin intervenţia tribunalelor federale, vor fi încălcate "eforturile statelor suverane de a condamna indivizi pentru infracţiuni comise în interiorul graniţelor sale". Munaf şi Omar susţin însă că, spre deosebire de cazul examinat de Curtea Supremă în 1948, al lor prezintă o diferenţă esenţială: petiţionarii japonezi nu deţineau însă şi cetăţenie americană. Mai mult, argumentează ei, existenţa unei coaliţii internaţionale nu înseamnă că Statele Unite nu controlează operaţiunile din Irak. "Acesta este efortul administraţiei de a evita o examinare judiciară", a declarat un avocat de-ai lui Munaf, Jonathan Hafetz, citat de ABC News, preluată de Mediafax.
Cei doi au cerut justiţiei americane să împiedice transferul, argumentând că un cetăţean american deţinut de armata ţării sale ar trebui să poată contesta acest transfer, aşa cum şi un deţinut poate contesta extrădarea sa.
CONTROVERSE. La audierile de marţi dimineaţă, procurorul general adjunct, Gregory Garre, a susţinut că americano-irakienii ţin de competenţa justiţiei unui stat suveran şi că recursul lor nu este valabil, pentru că ei nu sunt deţinuţi de armata americană, ci de o forţă internaţională, un argument puternic contestat de judecători. "Aceşti deţinuţi depind total de Guvernul american”, a insistat avocatul lor, Joseph Margulies, care a fost şi el supus unui tir de întrebări, atunci când a refuzat să excludă posibilitatea ca prizonierii deţinuţi de armata americană în afara unei zone de luptă să apeleze la justiţia din SUA.
Judecătorii au analizat şi interesul celor doi de a sesiza justiţia americană, care poate cel mult ordona eliberarea lor, dar nu poate împiedica poliţia irakiană să îi aresteze la ieşirea din închisoarea americană.
