Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Fata de aur” a gimnasticii româneşti fascinează, cu povestea vieţii ei, presa internaţională. Daily Mail, din Marea Britanie, a stat de vorbă cu Nadia Comăneci, descoperind latura ei sensibilă şi teribilele momente prin care marea sportivă a trecut în clipa în care s-a decis să fugă din România communistă.
Reportajul cu şi despre Nadia din Daily Mail nu a fost realizat întâmplător. Nadia va face parte din juriul unei noi emisiuni de televiziune, în Marea Britanie. Deşi locuieşte în SUA, fosta gimnastă a făcut, în această vară, naveta la Londra pentru a filma primele episoade ale emisiunii-concurs "Tumble", care va debuta la 9 august la BBC One.
În echipă
Nadia îi va avea în echipă pe Louis Smith, Craig Heap şi Sebastien Stella şi va juriza mai multe vedete britanice, participante la concurs. Potrivit Nadiei, în afara concursului televizat, participanţii vor fi supuşi unui regim de antrenament, fitness, gimnastică şi acrobatii. “Va fi ceva ce n-au mai trăit niciodată. Abia aştept să văd rezultatele", a declarat ea pentru BBC. "Ştiu ce efort trebuie să depui pentru un 10 perfect. Inima îţi bate tare, iar palmele îţi transpiră, dar atunci când calci pe podea sau când te agiţi de paralele, trebuie să dai totul din tine ca şi cum viaţa ta ar depinde de asta. Pentru vedete va fi ceva ce n-au mai trăit niciodată. Abia aştept să văd rezultatele", a mai spus Nadia Comăneci.
Marea glorie a gimnasticii româneşti le-a povestit, printre lacrimi, dar şI zâmbete, celor de la Daily Mail, despre momentul în care a fugit din România comunistă şI despre emoţiile care au stat în spatele celebrei note 10, prima din istorie, pe care a obţinut-o la Olimpiada de la Montreal din 1976.
“Cred că lumea nu mă cunoaşte”
“Cred că, de fapt, multă lume nu mă cunoaşte. Ei gândesc că ‚sunt aşa sau aşa’, ei probabil cred că eu n-am emoţii. Dar să ştiţi că am şi eu, dar nu le-aţi putut vedea”, mărturiseşte Nadia. Aticolul este ilustrat cu o serie de fotografii care o înfăţişează pe marea campioană îmbrăcată elegant, dar tot în universul ei, cel al gimnasticii, pozând în rochii lungi la bârnă, dar şi fericită, acasă, într-un moment de intimitate în sânul familiei, jucându-se cu soţul Bart şi cu fiul lor, Dylan.
“S-a închis cercul”
Astăzi, are un mariaj fericit cu fostul gimnast american Bart Conner şi un copil de opt ani. “Dylan a venit cu trei săptămâni mai devreme, aşa că naşterea a fost prin cezariană. Doctorii mi-au dat nota zece la naştere! Bart a fotografiat, eu am plâns. Au închis cercul”, povesteşte ea momentul în care l-a adus pe lume pe Dylan.
Daily Mail precizează că “fiind crescută într-un stat comunist, Nadia a fugit de regimul opresiv. I-a fost greu să îşi lase în urmă familia, dar a putut să îşi urmeze cariera. Lacrimile vin atunci când ea vorbeşte deschis pentru prima dată despre plecarea din România în America, în 1989.
Fuga
“La vremea aceea, înainte de Revoluţie, cine pleca din România nu mai avea cale de întoarcere. Nici nu i-am spus mamei. Am crezut că o să facă infarct! I-am spus fratelui meu, Adrian, care e cel mai bun prieten al meu. Am mers cu el şi cu soţia lui până aproape de graniţa cu Ungaria. Apoi, am trecut graniţa cu alte şase gimnaste şi, din Ungaria, am mers în Austria. Apoi, la Ambasada Statelor Unite. Ei mi-au asigurat zborul până la New York. În noaptea aceea, a fost foarte greu”, a povestit Nadia Comăneci jurnaliştilor de la Daily Mail.
Nadia a vorbit despre momentul critic în care s-a hotărât să fugă din România şi despre dificultatea de a trăi într-o ţară străină. “Mi-e greu să mă gândesc la acel moment. Credeam că n-o să-mi mai văd familia niciodată. Fratele meu, însă, m-a susţinut: ‚Mergi şi construieşte-ţi o viaţă’”, a povestita ea, ştergând o lacrimă care i se prelingea pe faţă. “Când mă gândesc la acea noapte, o retrăiesc şi acum. A fost dificil, pentru că a trebuit să întorc spatele lucrurilor pe care le aveam în România. A fost greu să plec, însă instinctul îmi spunea că trebuie s-o fac”, şi-a amintit Nadia ziua în care a fugit.
Iubeşte România
Astăzi, Nadia deţine atât un paşaport românesc, cât şi un paşaport american. Ea îşi iubeşte ţara de origine foarte mult şi familia mai mult. Lăsând totul i-a fost greu. Nu a avut însă de ales. Viaţa ei în România a fost cu neajunsuri. Nu putea merge nicăieri fără a fi urmărită, mai scriu britanicii. “A fost dificil, dar ulterior lucrurile s-au schimbat în România, iar eu am putut să mă întorc”, mărturiseşte marea campioană.
Şi-a dorit mereu să zboare
Nadia Comăneci mărturiseşte că şi-a dorit mereu să zboare, iar gimnastica era cel mai apropiat lucru de zbor. Aceasta este, poate, justificarea performanţei ei. Dar pentru asta se antrena şase ore pe zi încă de la vârsta de şase ani. În 1981, Nadia Comăneci s-a retras din gimnastică. În absenţa informaţiilor din spatele Cortinei de Fier, au început să circule zvonuri sumbre: că s-a sinucis la vârsta de 15 ani, că s-a iubit cu Nicu Ceauşescu, fiul dictatorului, scriu cei de la Daily Mail. “Am băut din greşeală apă cu detergent şi am fost instructor sportiv în instituţia pe care o prezida Nicu Ceauşescu. Am avut iubiţi, dar nu pe el”, insistă sportiva, răspunzând, pe rând, acestor zvonuri.
“Nu puteam părăsi România. Asta mă supăra. Omul are nevoie de libertate. Vrei independenţă, vrei spaţiul tău. Vrei o oportunitate”, explică ea motivele care au stat în spatele deciziei de a pleca din ţară. “Aşa că, în 1989, cu câteva săptămâni înainte ca regimul comunist să cadă, ea a fugit din ţară”, scrie Daily Mail. “Nu ştiam că o să fie Revoluţie. Dacă aş fi ştiut, oare aş fi rămas? Probabil că da”, precizează Nadia pentru presa britanică. Când a ajuns în America, pe Constantin Panait, cel care a ajutat-o să plece, l-a numit managerul ei. Despre el spune că a cam profitat de pe urma numelui ei, dar mai mult nu vrea să vorbească. “Eram puţin pierdută. Nu era nimic ca acasă. Dar mi-am spus că e doar un lucru temporar şi că, în viitor, o să fie mai bine.”
A doua viaţă
Cu ajutorul fostului antrenor Bela Karolyi, dar şi cu sprijinul antrenorului de rugby Alexandru Stefu s-a stabilit în Canada şi a redebutat în sport. Cu Bart, un prieten pe care-l cunoscuse în 1976, s-a reîntâlnit la petrecerea de ziua sa, în 1991. Au ţinut legătura, au vorbit la telefon, iar Nadia a acceptat invitaţia lui în Oklahoma. Acolo trebuia să-l ajute cu şcoala de gimnastică pe care Bart o conducea. Când s-au întors prima dată în România, adică în 1994, Bart a cerut-o în căsătorie. “La nunta mea, în Bucureşti, erau 10.000 de oameni pe stradă. Oameni care nu s-au dus la serviciu în ziua respectivă. A fost copleşitor să vezi că oameni te preţuiesc. Nu m-am aşteptat la asta”, mărturiseşte cu emoţie Nadia, în încheierea articolului.
Citește pe Antena3.ro
