Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă incidentul a fost, așa după cum susține Varșovia, un test deliberat, menit să verifice reacția NATO, pentru Rusia s-a dovedit a fi un experiment extrem de ieftin.
Polonezii au recuperat fragmente de drone „Gerbera”, fabricate din placaj și polistiren, folosite adesea ca momeală. Potrivit serviciului de informații militare al Ucrainei, costul de producție al unei astfel de drone este de aproximativ 10.000 de dolari.
În schimb, avioanele NATO ridicate de urgență pentru a le intercepta – F-16 și F-35 – valorează milioane de dolari, iar simpla lor decolare presupune cheltuieli de zeci de mii de dolari, în combustibil și mentenanță.
„Asimetria costurilor nu funcționează”, avertizează Robert Tollast, cercetător la prestigiosul „Royal United Services Institute” din Londra, citat de CNN.
Nu e vorba că NATO nu ar putea respinge atacuri de amploare cu drone, a precizat el, amintind că avioanele occidentale au fost extrem de eficiente în contracararea unui atac masiv cu rachete și drone lansat de Iran asupra Israelului, în luna aprilie.
„Factura” episodului respectiv – estimată de israelieni la peste un miliard de dolari – arată însă de ce o asemenea strategie nu este sustenabilă.
„Problema de fond este că, înainte de războiul din Ucraina, mare parte din tehnologia militară occidentală nu a luat în calcul serios această amenințare asimetrică a dronelor.”, a precizat expertul.
Pe de altă parte, în sectorul în plină expansiune al tehnologiilor militare, consensul este că soluțiile există, dar ministerele apărării din NATO se mișcă prea încet.
„Tehnologia există afirmă Johannes Pinl, directorul companiei britanice MARSS, specializată în software de detectare a amenințărilor și producător de drone de interceptare.
„Probabil o mare parte a graniței poloneze ar fi putut fi acoperită deja cu un zid de drone.”, a adăugat el, referindu-se la conceptul de rețea stratificată de detectare și interceptare – idee promovată intens în statele baltice și sprijinită recent și de oficiali ai Uniunii Europene.
Birocrația contra inovației
„Problema este că sistemele de achiziții ale NATO sunt încă în anii ’80.”, a mai dezvăluit Pinl pentru CNN.
El a oferit exemplul interceptorului de distanță medie al MARSS, dotat cu AI și proiectat să fie refolosibil, cu un cadru din titan, pe care l-a descris drept „un cuțit care taie drona inamică la viteză mare”. Dispozitivul aşteaptă în prezent evaluarea de către o țară membră a NATO.
„Ei abia acum scriu specificațiile pentru asta. Noi îl folosim deja de ani de zile. Totuși, în Europa nu există încă specificațiile oficiale.” a adăugat el, criticând practica clasică de achiziții, în care ministerele redactează caiete de sarcini, iar apoi companiile licitează pentru contracte.
Războiul din Ucraina a creat, practic, un proces de achiziții european cu două viteze, spune Siete Hamminga, CEO al companiei olandeze „Robin Radar Systems”. Tehnologia companiei este deja folosită pe scară largă în Ucraina și a fost actualizată pentru a detecta drone „Shahed” la 12 kilometri distanță.
„Dacă o țară vrea să cumpere echipament pentru Ucraina, are o rută rapidă. Dacă vrea să-l achiziționeze pentru sine, trebuie să treacă printr-o procedură completă. Asta nu ajută deloc!”, a spus el.
Conflictul din Ucraina oferă totuși un poligon de testare în timp real pentru noile tehnologii.
„Tekever”, un startup fondat în Portugalia, a vândut guvernului britanic drone de supraveghere AR3 de peste 350 de milioane de dolari, trimise ulterior Ucrainei.
În paralel, Forțele Aeriene Regale britanice le-au achiziționat pentru sistemul electronic „StormShroud”. Compania și-a anunțat recent planurile de a deschide o fabrică de drone cu 1.000 de angajați, la vest de Londra. „Am împărțit riscul dezvoltării cu RAF: ei au valorificat experiența din Ucraina, iar noi am adăugat tehnologia occidentală. Și am integrat drona în serviciu, în șase luni!” a dezvăluit Karl Brew, directorul diviziei de apărare de la „Tekever”.
„Ritmul de război”
Noul șef al Statului Major britanic, Richard Knighton, a transmis același mesaj: „Pentru a atinge viteza necesară, trebuie să ne schimbăm relația cu industria și să inovăm într-un ritm de război.”
Aceeași presiune o resimte și Letonia. „Origin Robotics”, un startup de drone fondat la Riga, a livrat Ucrainei dronele BEAK și dezvoltă acum BLAZE, un interceptor finanțat prin grant guvernamental.
„Suntem o țară mică, nu ne vom putea permite niciodată o apărare aeriană completă, dacă ne limităm la opțiunile de pe piață.”, recunoaște CEO-ul startup-ului.
Nici SUA nu stau deoparte. Într-un memorandum emis în iulie, secretarul Apărării, Pete Hegseth, avertiza că unitățile americane „nu sunt dotate cu micile drone letale de care câmpul de luptă modern are nevoie” și solicită reducerea birocrației în achiziții, prin delegarea autorității direct către militari.
„Lecția războiului din Ucraina este să experimentezi,” susțin, de altfel, o serie de experți militari. Ei cred că apărarea eficientă contra dronelor presupune un „mix high-low”: capabilități extrem de scumpe, precum F-35 și bateriile Patriot, combinate cu soluții improvizate, mai puțin fiabile, dar mult mai ieftine.
Războiul numerelor
Chiar și așa, problema de fond rămâne volumul. Rusia produce lunar circa 5.500 de drone „Geran” și „Gerbera”, în fabrica extinsă din Tatarstan. Luna aceasta, Moscova a lansat peste 800 de drone asupra Ucrainei într-o singură noapte, stabilind astfel un record.
Industria europeană încearcă să răspundă. „Lucrăm la volume mai mari de rachete cu cost redus, pentru a potrivi prețul muniției cu valoarea țintei doborâte.”, dezvăluia, recent, Morten Brandtzaeg, CEO-ul producătorului norvegian „Nammo”.
Compania și-a mărit producția de obuze, de la câteva mii, anual, înainte de 2022, la 80.000, anul trecut, și produce acum componente esențiale pentru rachete aer-aer.
El i-a avertizat însă pe comandanții și planificatorii militari ai NATO: „Nu vă amăgiți că am făcut destul. Suntem abia la începutul începutului în privința creșterii capacității de luptă!”.
Citește pe Antena3.ro
